Artistul si Cronicarul

Un ultim omagiu celui care a fost un adevarat senior al fotbalului, un gentleman al gazonului, dar si unul din marii favoriti ai lui Ioan Chirila.

El nu a stiut sa loveasca, nu a stiut sa-si franga linia printr-un efort inestetic, nu a stiut sa trimita o minge in tribuna, nu a cultivat zeflemeaua pe teren, tot ceea ce a facut a fost un sir de epigrame de salon, in care replica vulgara era exclusa.

A fost unul dintre cei trei, despre care Ioan Chirila a spus:

Am fost si sunt contemporanul celor trei: Ilie Nastase, Nadia Comaneci, Nicolae Dobrin. A fost sansa unui cronicar… fara ei maratonul meu ar fi fost unul oarecare.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Iarina Demian

[c:1:s]Fragmentul ce urmeaza este din cartea “Zile si nopti pe stadion”, de Ioan Chirila, scrisa si aparuta la Editura Sport Turism in 1985. Il publicam cu gandul la Nicolae Dobrin si la Ioan Chirila, ale caror drumuri s-au intalnit si acolo sus….

“Si pentru ca sunt convins ca va e dor de Dobrin, sa ne amintim impreuna de foarte tanarul Dobrin. (Convorbirea noastra a avut loc la 12 noiembrie 1969 – in preajma meciului cu Grecia, dupa care echipa nationala avea sa fie sigura ca pleaca in Mexicul “Mundialului”…)

La numai 22 de ani, Dobrin era doborat, in dimineata aceea la Snagov, de o puternica criza de sciatica…

– Crezi ca ai sa joci, Dobrine?

– As da orice. As primi sa mi se faca 100 de injectii. Eu, care nu suport injectiile. As vrea sa joc chiar daca imediat dupa meci ar trebui sa intru in ghips pana la gat, o luna sau chiar doua…”

(textul integral pe www.ioanchirila.ro)