Ase Kaurin: Este din ce in ce mai clar ca cercetarea este necesara pentru a fi competitiv pe piata globala

​​Cum functioneaza cercetarea in Norvegia, una dintre cele mai avansate societati din lume? Am discutat la Oslo cu Ase Kaurin, special advisor in cadrul Consiliului Norvegian pentru Cercetare, despre modul in care este organizata cercetarea in Norvegia, despre implicarea sectorului privat si despre modul in care inovatia nu vine doar din laboratoare, ci si din interactiuni intre oameni.

Reporter: Cum este structurat Consiliul pentru Cercetare?

Ase Kaurin: Consiliul pentru Cercetare are trei divizii: una dedicata inovatiei, una dedicata cercetarii primare si cea de-a treia dedicata “proiectelor mari” – cum sunt cele din domeniul petrolier, energetic, sau cele care privesc nanotehnologia. Deci, doua din trei sunt conectate cu inovatia, iar una este dedicata integral inovatiei. Divizia dedicata inovatiei a fost creata de guvern pentru a crea programe specifice fiecarei ramuri economice, dar si programe care sa treaca de granitele unui singur domeniu. Avem un mandat sa lucram in regiunile tarii, ceea ce e atipic pentru un organism de cercetare, cel putin in Europa. Consiliul pentru Cercetare este unic in contextul european, pentru ca exista un singur organism de acest tip, care se ocupa si de cercetare primara si de inovatie. In alte tari exista organizatii diferite care se ocupa de fiecare domeniu, dar noi am ales o abordare integrata. O alta indatorire a noastra este sa oferim consultanta guvernului, ceea ce ne permite sa avem un impact deosebit.

Reporter: Care sunt principalele directii de cercetare in Norvegia in acest moment?

Ase Kaurin: Cel mai important sector in Norvegia este cel petrolier, iar cele mai mari programe de cercetare sunt aici – cercetari pentru industria petroliera si in domeniul energiei alternative. O alta directie foarte importanta este nanotehnologia, care are o dezvoltare foarte, foarte rapida. Apoi, avem bineinteles cercetarile maritime, tot ce este legat de ocean – pescuit, transport. Avem de asemenea programe centrate pe agricultura si biotehnologie, pe tehnologia informatiei.

Reporter: Care este pozitia autoritatilor norvegiene in raport cu inovatia? Care este rolul Consiliului pentru Cercetare?

Ase Kaurin: Rolul nostru este de a fi un organism de consultare pentru guvern, dar si de a finanta proiecte de cercetare. Primim cereri din partea universitatilor si din partea companiilor care au departamente de cercetare. In general aceste cereri vin o data sau de doua ori pe an, in functie de structura programelor. Consiliul evalueaza aceste cereri prin echipe dedicate de experti, iar cele mai bune sunt finantate. 10-20% din cererile de finantare primesc fondurile solicitate. Mai mult de 1000 de proiecte sunt finantate in fiecare an de catre Consiliu.

Reporter: Ca procent al PIB-ului, cat cheltuie guvernul norvegian in fiecare an pe cercetare?

Ase Kaurin: Aproximativ 1%. Problema noastra in Norvegia este ca firmele nu contribuie pe cat de mult ar trebui. Investitiile guvernamentale sunt la un nivel destul de bun, dar sectorul privat nu contribuie la fel de mult. E nevoie sa isi finanteze activitatile de cercetare intr-o masura mai mare decat in prezent.

Reporter: De cand are Norvegia o politica pro-inovatie, care sa sustina cercetarea?

Ase Kaurin: Din cand in cand, in general o data la 5 ani, guvernul da o directie. Va fi o directie data in domeniul politicilor orientate catre inovatie, una catre cercetare, alta catre dezvoltare regionala si asa mai departe. Acest lucru se intampla aproximativ o data la 5 ani. Guvernul va da directiile in care isi doreste ca lucrurile sa mearga. Consiliul, in forma actuala, exista de zece ani, iar inainte au existat cinci consilii diferite. Unul pentru agricultura, unul pentru stiinta si asa mai departe, care au existat de foarte multi ani.

Reporter: Cum este cercetarea structurata in Norvegia?

Ase Kaurin: Cele mai mari trei universitati fac cea mai mare parte din cercetarea norvegiana: Oslo, Trondheim si Bergen. Ele primesc 2/3 din toate fondurile disponibile si produc 2/3 din rezultate. Mai exista si alte universitati care fac cercetare, plus 20 de institute – unele nationale (8) si unele regionale (12). Institutele regionale contribuie cu aproximativ 10% din totalul lucrarilor publicate in fiecare an. Daca ne referim mai ales la inovatie si tehnologie, cea mai importanta este Universitatea din Trondheim, plus institutul de cercetare SINTEF.

Reporter: Cum este facuta conversia de la cercetare primara la beneficii pentru companii?

Ase Kaurin: Daca nu exista drepturi de proprietate intelectuala specifice pentru un proiect de cercetare, toate rezultatele sunt disponibile oricui. Toata cercetarea primara este deschisa tuturor. Dar daca o companie participa la un program de cercetare alaturi de un institut si are drepturi de proprietate intelectuala, atunci, in mod evident, rezultatele nu vor fi disponibile gratuit tuturor.

Reporter: Care este rata de participare a companiilor?

Ase Kaurin: Ar putea fi mult mai buna. Avem in prezent mai multe programe de mobilizare a companiilor si un sistem de stimulente fiscale, prin care companiile pot sa primeasca inapoi in anul urmator 20% din cheltuielile de cercetare. Acest program a devenit din ce in ce mai popular, in prezent este folosit de 1600-1700 de companii anual. De asemenea, avem sapte fonduri regionale dedicate cercetarii in Norvegia. Este un proiect nou, are doar 3 ani, si este gestionat de autoritatile locale, de municipalitati si comitate, cu ajutorul Innovation Norway si a Consiliului. In procesul de gestiune ale acestor fonduri sunt implicate nu doar autoritatile, ci si companiile locale. Cooperam la nivel national cu aceste fonduri regionale. Fiecare dintre ele beneficiaza, in medie, de aproximativ 30 de milioane de coroane norvegiene (~4 milioane de euro, n.r.) in fiecare an si se ocupa de teme de cerctare specifice fiecarei regiuni. In nord, de exemplu, cele mai nordice trei comitate au un fond comun care finanteaza mai ales proiecte de cercetare pentru domeniul maritim, turistic si in biotehnologie. Companiile pot cere finantare de la aceste fonduri regionale si din ce in ce mai multe chiar o fac.

Reporter: Exista o cultura a start-up-urilor in cadrul universitatilor?

Ase Kaurin: Avem un proiect special care incearca sa transforme rezultatele cercetarii in produse si inovatii care sa fie viabile pe piata, care sa genereze valoare din punct de vedere economic. Consiliul pentru Cercetare nu este singura institutie care se ocupa de acest lucru, mai exista un organism guvernamental numit SIVA, care este specializat pe incubatoare de afaceri si parcuri de cercetare. Incercam sa lucram impreuna cat mai mult.

Reporter: Cum este implicat sistemul educational in cercetare? Statul incurajeaza studentii sa se implice in cercetare?

Ase Kaurin: In Oslo avem un cluster de cercetare pe domeniul medical, specializat pe cancer, in care sunt implicate trei spitale, care au un program de cercetare in care participa liceele din oras. Incearca sa popularizeze cercetarea in domeniu in randul tinerilor. Nu avem un focus deosebit pe atragerea tinerilor in cercetare, dar avem in schimb un focus pe antreprenoriat, un domeniu extrem de puternic legat de inovatie. Aici avem mai multe programe de la nivelul liceului, studii antreprenoriale, plus competitii nationale si internationale de antreprenoriat, care sunt extrem de populare. Poti sa studiezi antreprenoriatul la nivel universitar, iar in anumite zone aceasta alegere este foarte populara. Studiile ne arata ca cei care au urmat aceasta cale isi vor lansa propria afacere la finalizarea studiilor intr-o proportie mult mai mare decat cei fara studii in domeniu. Din acest punct de vedere, putem spune ca este un program de succes. Avem un program special de antreprenoriat pentru femei, iar guvernul spera ca in 2013, 40% dintre antreprenori sa fie femei.

Reporter: Care credeti ca sunt principalele provocari cu care se confrunta cercetarea norvegiana?

Ase Kaurin: Cred ca este foarte important sa facem companiile sa contribuie mai mult. Foarte multe companii spun ca nu au timp pentru cercetare, ca cercetarea nu este relevanta pentru ele. In prezent incercam sa structuram modul in care lucram pentru mobilizarea companiilor. Consiliul vrea ca autoritatile locale sa se concentreze pe clustere de cercetare, care sa incurajeze companiile sa faca mai multa cercetare. Avem un proiect numit “Centrul pentru inovatia bazata pe cercetare”, iar partenerul nostru in acest proiect este o universitate si un institut de cercetari, care trebuie sa faca cercetare relevanta pentru companii. Asta inseamna ca este necesar sa aiba macar cateva companii implicate, pentru a putea aplica inovatiile obtinute. Incercam sa implementam cat mai multe centre de acest tip si speram ca proiectul sa fie un succes pe termen lung. Este din ce in ce mai clar ca cercetarea este necesara pentru a fi competitiv pe piata globala.

Reporter: Care credeti ca este primul pas in crearea unei politici publice pentru cercetare?

Ase Kaurin: Am avut succes in implicarea autoritatilor regionale, in crearea de strategii la nivel local si regional in domeniul cercetarii. Alaturi de noi, fiecare comitat din Norvegia are propria strategie de cercetare. Noi ii ajutam cu bani si consultanta pe domeniile importante la nivel local. Trebuie sa ne axam pe punctele puternice ale fiecarei regiuni. Aceasta abordare a functionat foarte bine in Norvegia. Exista, bineinteles, si o strategie nationala. Dar lucrul la nivel regional, contactul direct cu universitatile si companiile este extrem de important.

Acum 10 ani, in Norvegia a inceput implementarea unor asa-numite “knowledge parks”, practic centre regionale in care companiile, antreprenorii, universitatile se pot aduna pentru a discuta idei, pentru a crea proiecte. Cred ca este important ca am reusit sa aducem la un loc companiile si mediul academic si sa facem clar faptul ca inovatia si cercetarea sunt esentiale pe termen lung.

Pe de alta parte, nu toata inovatia vine din cercetare. Multa inovatie vine dinspre companii. In Norvegia nu avem foarte multe ierarhii. Toata lumea poate sa isi spuna parerea, toata lumea comunica, iar acest lucru este foarte important pentru inovatie. Intr-o companie mare, un simplu angajat poate sa sugereze CEO-ului oricand o idee. Nu exista bariere ierarhice si stim ca in alte tari situatia este foarte diferita. Abordarea noastra este de jos in sus. Acest lucru este foarte important pentru noi si este unul dintre motivele pentru care centrele noastre de inovatie functioneaza: toata lumea este obisnuita sa comunice, sa isi spuna parerea si sa impartaseasca rezultatele. Sa construiasca impreuna.

Acest articol a fost scris in urma unei vizite de documentare sustinute de Ambasada Norvegiei la Bucuresti.