Sari direct la conținut

Asteptandu-l pe robot

Contributors.ro
Mihai Badici, Foto: Arhiva personala
Mihai Badici, Foto: Arhiva personala

Tot mai multe stiri din domeniul tehnologiei sunt in ultima vreme legate intr-un fel sau altul de roboti. Intr-un fel este destul de normal; computerele au ajuns la o oarecare maturitate si cel putin pentru moment consider ca domeniul s-a stabilizat; este deci vremea sa le si folosim la cate ceva.

Fie ca vorbim despre masinile fara sofer sau despre robotii care construiesc diverse obiecte (acesta mi s-a parut interesant) pare ca exista o emulatie in domeniu.

Acum mai multi ani discutam cu un coleg mai varstnic bine informat de la Institutul de Mecanica Fina, unde am lucrat o vreme, despre eforturile din anii ’70-’80 in domeniul roboticii si relativul lor esec. Pentru ca este oarecum adevarat, putem vorbi despre acei ani ca despre un fel de „prim val” al robotizarii, legat, evident, de inventarea microprocesorului. De ce a esuat acel prim val? Sigur, e un pic exagerat sa vorbim despre un esec total, pentru ca din acea epoca provin o mare parte din echipamentele care produc acum autoturisme sau sute de maruntisuri utile din plastic, si tot de atunci avem sonde spatiale automate.

Totusi, rezultatele nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor de atunci. Explicatia principala consta probabil in puterea de calcul scazuta disponibila la acel moment, combinata cu preturile ridicate (robotii sunt masinarii complexe). Ca rezultat, tehnologiile pretabile la lucru in „banda de asamblare” de tip Ford au luat calea Asiei, unde aveam la dispozitie oameni gata construiti si mult mai usor de „programat”, datorita puterii de calcul superioare.

As vrea insa sa fac o mica distinctie. Daca reduci lucrarile din „banda de productie” la operatii elementare si le implementezi intr-un cod simplu, constati ca puterea de calcul disponibila in anii ’80 era mai mult decat suficienta. Ceea ce cred eu ca lipseste din ecuatie este de fapt, modalitatea de a avea solutii pentru situatiile neobisnuite, care nu sunt neaparat legate de procesul in sine. Sa ne gandim ce face un astfel de robot daca in zona respectiva se aude un zgomot neobisnuit. Probabil nimic, mai ales daca nu avem senzori de sunet, spre deosebire de o echipa de muncitori, care va incerca sa interpreteze sunetul si sa ia o decizie, in functie de sursa acestuia: o masina care s-a defectat, un avion in picaj sau un cutremur. In situatiile iesite din comun, s-ar putea ca masinile sa provoace pierderi mai mari decat profiturile anterioare. Varianta folosita acum este de a nu lasa totul pe seama robotilor ci a folosi supervizori umani, dar si asta e oarecum riscant, pentru ca e greu sa ceri cuiva sa fie atent opt ore pe zi in conditiile in care un eveniment se poate intampla o data la doua luni.

Citeste articolul integral si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro