Astronauții care au zburat în jurul Lunii se întorc pe Pământ. Cele mai riscante momente ale misiunii Artemis II abia acum urmează

Cei patru astronauţi care au zburat în jurul Lunii în cadrul misiunii Artemis II a NASA sunt aproape de casă, dar abia acum îi aşteaptă una dintre cele mai periculoase şi stresante părţi ale misiunii, relatează NBC News.

Astronauţii NASA Reid Wiseman, Christina Koch şi Victor Glover, precum şi astronautul canadian Jeremy Hansen, urmează să se întoarcă pe Pământ vineri seară (peste noapte în România), după 10 zile petrecute în spaţiu, scrie News.ro.

Capsula lor Orion este programată să înceapă să pătrundă în atmosferă în jurul orei 19:53, ora Coastei de Est (sâmbătă 02:53, ora României), într-o deplasare aprinsă la propriu care se estimează că va dura mai puţin de 15 minute. Dacă totul decurge bine, misiunea se va încheia cu o amerizare în Oceanul Pacific la ora 20:07 (03:07, ora României), în largul coastelor San Diego.

„Sunt 13 minute în care totul trebuie să decurgă perfect”, a spus joi Jeff Radigan, directorul de zbor al misiunii Artemis II a NASA, într-o conferinţă de presă.

Reintrarea în atmosferă este întotdeauna una dintre cele mai riscante părţi ale zborului spaţial, deoarece vehiculele pot fi expuse la temperaturi de aproximativ 5000 de grade Fahrenheit (2760 de grade Celsius) în timp ce străbat atmosfera. Dar acest lucru este valabil în special pentru Artemis II, deoarece scutul termic al navei spaţiale Orion – stratul esenţial de protecţie termică din partea de jos care protejează astronauţii de temperaturi extreme – are defecte cunoscute în proiectare.

Este prima dată când capsula Orion transportă un echipaj uman.

Ce s-a întâmplat la misiunea Artemis I

După misiunea Artemis I din 2022 – un zbor de testare fără echipaj al rachetei Space Launch System şi al capsulei Orion – NASA a descoperit deteriorări neaşteptate la scutul termic al navei spaţiale, reaminteşte NBC News.

Nava spaţială Orion a NASA a fost recuperată la sfârşitul zborului de testare Artemis I şi dusă la Centrul Spaţial Kennedy din Florida, unde scutul termic a fost îndepărtat şi inspectat.

O anchetă a agenţiei a constatat ulterior că o parte din materialul scutului termic s-a fisurat în timpul reintrării în atmosferă, „provocând ruperea unor bucăţi de material carbonizat în mai multe locuri”. Ancheta a stabilit că gazele nu s-au evacuat corespunzător din materialul exterior al scutului termic, permiţând acumularea presiunii, ceea ce a provocat avariile observate.

Din cauza acestor probleme, NASA va modifica designul scutului termic pentru viitoarele zboruri Artemis. Nava spaţială Orion utilizată pentru aceste misiuni va avea un strat exterior mai permeabil. Însă pentru Artemis II, capsula fusese deja construită şi asamblată când NASA a aflat de daunele suferite în timpul misiunii Artemis I.

Ce soluție a găsit NASA

Aşadar, în loc să refacă scutul termic, NASA a conceput o traiectorie modificată pentru reintrarea capsulei, pentru a minimiza riscul pentru astronauţi.

În mod obişnuit, înainte de a-şi începe coborârea finală, nava spaţială Orion trebuie să intre în atmosferă, apoi să reapară la marginea ei – ca o piatră care sare pe suprafaţa apei – pentru a reduce stresul termic şi forţa G (măsură a acceleraţiei raportată la gravitaţia Pământului) asupra capsulei.

Însă Amit Kshatriya, administratorul adjunct al NASA, a declarat că de data aceasta „săritura” va fi scurtă, iar capsula va coborî mai repede şi la un unghi mai abrupt pentru a reduce la minimum durata de expunere la temperaturile cele mai extreme.

„Fiecare sistem pe care l-am testat în ultimele nouă zile – susţinerea vieţii, navigaţia, propulsia, comunicaţiile – toate depind de ultimele minute ale zborului”, a spus Kshatriya la briefingul de joi.

El a adăugat că NASA are „încredere mare” în scutul termic al navei spaţiale pe traiectoria modificată.

Riscuri semnificative

Totuşi, există riscuri semnificative şi patru vieţi sunt în joc.

Charlie Camarda, un fost astronaut al NASA, şi-a exprimat public îngrijorarea cu privire la scutul termic şi a spus că NASA nu ar fi trebuit să lanseze misiunea Artemis II cu designul existent.

„Istoria arată că accidentele au loc atunci când organizaţiile se conving singure că înţeleg probleme pe care, de fapt, nu le înţeleg. Această problemă prezintă aceleaşi tipare care au precedat catastrofele din trecut”, a scris el într-o scrisoare deschisă adresată administratorului NASA, Jared Isaacman, în ianuarie.

Isaacman a declarat însă în aceeaşi lună că are „încredere deplină” în scutul termic al navei Orion.

Şi astronautul Reid Wiseman, comandantul misiunii Artemis II, a afirmat că este mulţumit de plan. „Dacă ne menţinem pe noua traiectorie de reintrare planificată de NASA, atunci acest scut termic va fi sigur pentru zbor”, a spus el în timpul unui eveniment media premergător zborului, în iulie.

Planul de reintrare impune ca Orion să rămână pe o traiectorie extrem de precisă, a spus Jeff Radigan, directorul de zbor al misiunii Artemis II. Controlorii misiunii au petrecut ultima zi şi jumătate menţinând nava spaţială Orion pe cursul vizat, efectuând manevrele de propulsie necesare pentru a-i menţine traiectoria.

„Să nu ne mai ascundem după deget”, a spus Radigan. „Trebuie să atingem unghiul acela corect. Altfel, nu vom avea o reintrare reuşită”, a avertizat directorul de zbor al misiunii.

Forțe de aproape 4 ori mai mare decât atracţia gravitaţională

În timpul reintrării în atmosferă, se preconizează că Orion va atinge o viteză maximă estimată de aproape 24.000 mph (38.624 de km/h). Astronauţii vor fi expuşi la forţe G echivalente cu aproximativ 3,9 ori atracţia gravitaţională normală a Pământului.

Pe măsură ce capsula se va scufundă prin atmosferă, se anticipează o întrerupere a comunicaţiilor, deoarece plasma se acumulează în jurul navei spaţiale şi provoacă interferenţe. Este de aşteptat ca întreruperea să dureze aproximativ şase minute, a declarat directorul de zbor Rick Henfling într-o conferinţă de presă, miercuri.

„Odată ce acea întrerupere de şase minute se va termina, Orion va fi la aproximativ 150.000 de picioare (circa 45 de km), deci încă va cădea destul de repede”, a spus el.

Amerizarea

La o altitudine de aproximativ 6.000 de picioare (circa 1,8 km), capsula îşi va deschide cele trei paraşute principale, care o vor ajuta să-şi reducă viteza la aproximativ 20 de mile pe oră (32 km/h) înainte de a ameriza în ocean.

Marina SUA va asista la eforturile de recuperare în Pacific. Odată ce zona de aterizare va fi considerată sigură, planul NASA este să o extragă mai întâi pe Koch din capsulă, apoi pe Glover, urmat de Hansen şi apoi de Wiseman.

La briefingul de joi, Kshatriya i-a lăudat pe membrii echipajului şi a spus că este timpul ca directorii de zbor, inginerii şi echipele de recuperare să-i aducă acasă.

„Echipajul şi-a făcut treaba”, a spus el. „Acum trebuie să ne facem-o şi noi”, a adăugat el.