Atentie cu comisarul pe scari! (de Ovidiu Nahoi)

Numirea comisarului european din partea Romaniei inseamna mai mult decat o simpla etapa obligatoriu de bifat inainte de aderare. Este un pas catre o noua cultura, odata cu primul pas in „camera secreta”, acolo unde se iau marile decizii ale Uniunii Europene.

Dupa semnarea Tratatului de aderare, ministrii romani au participat, fara drept de vot, la reuniuni ale Consiliului Uniunii. Este organismul care reprezinta guvernele tarilor membre si unde, datorita marimii tarii, Romania va avea o greutate specifica importanta (14 voturi din 345, locul sapte ca pondere, ceea ce nu e putin!).

Cei 35 de euroobservatori s-au acomodat deja cu atmosfera din Parlamentul European. E drept, putini dintre ei vor mai candida la alegerile ce se vor organiza nu peste mult timp – exista temerea ca odata plecati pe ruta Bruxelles-Strasbourg vor pierde contactul cu partidul, se vor afla departe de jocurile de la Bucuresti si vor avea de pierdut pe termen lung.

Dar cei care vor considera interesant sa ramana europarlamentari vor putea sa le fie de ajutor celor nou veniti. Oricum, nici in Consiliu si nici in parlament, romanii nu intra pe teren necunoscut. Relatiile s-au strans, acomodarea cu procedurile si cu stilul de lucru s-a realizat, macar in liniile importante.

Lucrurile stau altfel in ceea ce priveste Comisia Europeana. Vom intra pentru prima data in interiorul a ceea ce reprezinta executivul Uniunii si, asa cum mai este numit, „gardianul Tratatelor”.

Intr-un fel, acest organism cu 25 de membri (27 dupa aderarea Romaniei si Bulgariei) este „cea mai europeana” dintre inventiile politice ale Uniunii. Nu numai pentru ca poate sanctiona state sau chiar companii si persoane juridice pentru incalcarea Tratatelor.

Nu numai fiindca principalul criteriu dupa care presedintele Comisiei isi face echipa, dupa consultari cu guvernele statelor membre, este cel al competentei.

Ci, mai ales, pentru ca membrii Consiliului nu mai reprezinta natiunile din care provin. Ei reprezinta Uniunea Europeana, ale carei tratate sunt chemati sa le apere.

Pentru a i se garanta independenta, comisarului european ii este chiar interzis sa primeasca instructiuni din partea guvernului tarii lui. Dar, cum sangele apa nu se face, chestiunile delicate se negociaza, iar intre membrii Comisiei se stabileste un echilibru subtil.

Pe langa competenta tehnica, viitorul comisar are nevoie, asadar, de calitati politice exceptionale, dar este obligatoriu sa fie si om de echipa. A tranti usa Comisiei pentru a apara un interes national – chiar legitim! – reprezinta la Bruxelles nu numai un gest neelegant, ci si unul impotriva spiritului care sta la baza constructiei europene. Asadar, multa atentie!

Intrarea reprezentantului Romaniei in Comisia Europeana este mai mult decat un simplu gest politic. Este primul contact cu o cultura noua pentru cei mai multi dintre romani: asumarea regulilor europene ca si cum ar fi ale noastre.

Ne-am obisnuit sa adoptam reglementari si sa acceptam (mai mult sau mai putin) reforme dureroase, spunand ca „asa ne cere Europa”. De la 1 ianuarie, Europa vom fi si noi. Si nu va fi usor sa ne obisnuim cu ideea aceasta.