Sari direct la conținut

Au avut grijă unul de celălalt până la 80 de ani. Apoi a împușcat-o, iar el s-a sinucis

HotNews.ro
Au avut grijă unul de celălalt până la 80 de ani. Apoi a împușcat-o, iar el s-a sinucis
Pensionar, imagine generica. Credit line: Sorapop Udomsri / Panthermedia / Profimedia

Richard și Ellen Hoyle, ambii în vârstă de 80 de ani, au avut grijă unul de celălalt în casa lor cu un singur etaj până în dimineața zilei de 26 aprilie, scrie Wall Street Journal.

Cu puțin timp înainte de ora 11 dimineața în acea zi, Richard, în vârstă de 89 de ani, a împușcat-o pe Ellen, în vârstă de 85 de ani, arată înregistrările instanței. A sunat la 911 pentru a raporta o crimă-sinucidere și apoi s-a împușcat.

Poliția i-a găsit  în pat, unul lângă altul.

Ellen devenise fragilă, iar Richard suferea foarte tare, spun cei care i-au văzut în ultimele luni. Ei cred că cuplul nu mai putea să aibă grijă unul de celălalt, nu doreau să-i împovăreze pe alții și nu doreau nici să-și părăsească casa. Nu este clar dacă Ellen și-a exprimat dorința de a muri.

O parte din ce în ce mai mare a crimelor-sinucideri afectează adulții în vârstă. Aproape 10% dintre sinuciderile din 2021 au implicat pe cineva de 65 de ani sau peste, în creștere de la 8,9% în 2019. În rândul celor de 80 de ani și peste, procentul aproape s-a triplat, la 4,26% în 2021, de la 1,43% în 2019, potrivit unui ONG american care monitorizează aceste date.

Rata de prevalență a crimelor-sinucideri în rândul celor de 55 de ani și peste a fost de 0,62 la 100.000 de persoane – aproape dublul ratei de 0,34 înregistrate în rândul celor mai tineri de 55 de ani.

Povara bolilor fizice, creșterea costului îngrijirii, izolarea și sentimentul de deznădejde au un rol determinant, spun psihologii. Aproximativ 20% dintre cazurile de crimă-sinucidere care implică cupluri mai în vârstă sunt ceea ce ea numește „simbiotice”, adică ambii și-au exprimat dorința de a muri, deși nu există nicio dovadă clară a unui pact.

„Acestea nu sunt acte de iubire sau altruism. Sunt acte de depresie și disperare”, spune un psiholog. Medicii de familie,  familia sau prietenii de cele mai multe ori nu recunosc semnele că cineva apropiat este deprimat, spune ea.

Sheryl Chatfield, profesor asociat la Kent State University, care a cercetat crime-sinucidere în rândul persoanelor în vârstă, spune că oamenii trăiesc mai mult cu probleme de sănătate și că partenerii de sex masculin se simt de obicei responsabili pentru ei și pentru soții lor. Adesea, există un eveniment precipitant înainte de crimă-sinucidere – persoana care asigură îngrijirea suferă de o boală care nu-i mai permite să aibă grijă de partener.

Autorii articolululi din WSJ și-au bazat relatările pe interviuri, documente judecătorești și alte înregistrări.

Richard și Ellen formau un cuplu liniștit, „un fel de singuratici”, spune fostul coleg de clasă al lui Richard, Manuel Hooper.

Richard a crescut în Waynesville , unde bunicul său era proprietarul magazinului local de furaje și era judecător de pace. După liceu, Richard a studiat ingineria la North Carolina State College și a lucrat la proiecte de construcții în străinătate. Acolo a cunoscut-o și s-a căsătorit cu Ellen. Apoi au adoptat o fetiță.

Cuplul a trăit în diferite orașe din Carolina, dar Richard revenea des în Waynesville pentru reuniuni de liceu și golf, spune Hooper. Când familia Hoyle s-a mutat înapoi, Richard și Hooper s-au întâlnit cu un alt coleg de clasă, care a murit anul trecut. Din cei aproximativ 150 de colegi de liceu, aproximativ 15 sunt încă în viață, spune Hooper. În timpul vizitelor la casa Hoyle, Ellen saluta, dar nu se alătura conversației. „Era bolnavă de mult timp”, spune Hooper.

Alex McKay s-a împrietenit cu cuplul la Hardee’s, unde mergeau dimineața pentru biscuiți și sos. McKay, un istoric local, se prezenta adesea locuitorilor mai în vârstă pentru a afla mai multe despre oraș. „Erau drăguți împreună”, spune McKay.

Richard l-a invitat pe McKay la el acasă. Ellen îi făcea semn din dormitorul lor. Casa era modestă, dar „imaculată”, spune McKay.

Richard avea o cutie plină cu fotografii ale magazinului de furaje al bunicului său de pe Main Street, chitanțe și contracte de închiriere, toate organizate în plicuri etichetate.

„El a spus: „Îți dau ție aceste lucruri. Nu am pe nimeni cui să le las și care să aprecieze asta’”, spune McKay. Nu știa că cuplul are o fiică.

Soții Hoyles au vrut să-și vândă casa la sfârșitul anului 2022, dar au renunțat la începutul lui 2023. Într-una dintre conversațiile lor mai recente, Richard i-a spus lui McKay că el și Ellen încearcă să decidă ce să facă în continuare, având în vedere declinul sănătății lui Ellen.

Cuplul se baza pe Chad Setzer, un tată singur, pentru lucrările de care era nevoie în curte și în jurul casei. Setzer venea săptămânal, aducându-i lui Ellen sandvișuri cu pui de la Bojangles.

Setzer a spus că Richard l-a încurajat să-și înceapă propriul business de îngrijire a gazonului și s-a oferit chiar să-i cumpere un camion uzat și o mașină de tuns. „Nu am vrut și am încercat să le spun că mi le cumpăr eu, dar nu a acceptat”, spune Setzer.

Soții Hoyles și-au scris testamentele în 2023, lăsându-și casa și bunurile lui Setzer. Au făcut aranjamente funerare, ordonând ca cenușa lor să fie împrăștiată într-o biserică din Asheville. Vărul lui Richard, Mike Sutton, și soția sa, Brenda, au fost martori la semnarea testamentelor, dar au spus că nu le-au citit. Setzer a spus că nu știe că el este beneficiarul.

Ultima dată când cei de la Sutton i-au văzut pe Hoyles a fost la începutul anului 2024 la Walmart. Cuplul se ținea de mână, oferindu-și sprijin. O altă rudă, care a vorbit cu Richard în ultimele luni, a spus că cuplul petrecea mult timp în casă din cauza durerilor fizice.

Cu aproximativ o săptămână înainte de împușcături, Setzer a spus că Richard suferea îngrozitor. „A ajuns dincolo de limitele sale”, spune Setzer, care a început să treacă zilnic pe la ei pentru a-l ajuta pe Richard să se îmbrace și să folosească baia. Richard i-a spus lui Setzer că durerea era în coccis și s-au gândit că s-a rănit folosind bicicleta medicinală.

Cu câteva zile înainte de împușcături, Setzer își amintește că Richard a spus: „Nu credeam că se va termina așa”.

„Nu am înțeles”, spune Setzer. A spus că credea că Richard vorbește despre îmbătrânirea și că se mișcă cu greutate.

Cu o zi înainte de împușcătură, prietenul de școală al lui Richard, Hooper, spune că au vorbit la telefon aproximativ 20 de minute, lucru pe care îl făceau în mod regulat. Ei s-au plâns de faptul că nu mai pot juca golf și de cât de mult i-a afectat bătrânețea.

„Am avut senzația și nu știu de ce, că voia să-mi mai spună ceva”, își amintește Hooper.

Chiar înainte de ora 11 dimineața, pe 26 aprilie, Richard a sunat la 911. „A avut loc o crimă-sinucidere”, a spus el dispecerului, conform unei înregistrări vocale, și a oferit o adresă.

„De unde știi că s-a întâmplat asta?”

„Pentru că eu sunt acela.”

„Tu ești cel care se va sinucide?”

„Da.”

Dispeceratul a întrebat de ce. Richard nu răspunse.

„Închei acest apel telefonic”, a spus Richard la sfârșitul înregistrării.

Richard a lăsat un bilet. Șeful poliției din Waynesville, David Adams, a spus că „se știa” că Ellen nu se simte bine și că Richard, care era îngrijitorul ei, a avut și o mulțime de probleme de sănătate.

Poliția l-a sunat pe vărul său, Mike Sutton, care era în fruntea listei de persoane de contact a lui Richard.

Fiica lui Hoyles a refuzat să comenteze. Micul cerc de prieteni locali al familiei Hoyles a spus că cuplul nu a vorbit despre o fiică.

„Sunt atât de întristat de asta”, a postat McKay, istoricul, pe rețelele de socializare. „Richard și Ellen, în special, amândoi au avut o stare de sănătate proastă în ultimii ani. Într-una dintre ultimele noastre discuții în urmă cu câteva luni, el a menționat că au încercat să vadă ce pot face cu anii rămași.”

Setzer a spus că nu înțelege. „Nu cred că am văzut pe nimeni atât de îndrăgostit unul de altul, în afară de bunicii mei”, spune el. „Nu m-am gândit niciodată că va face așa ceva.”

Hooper se întreabă de ce Richard nu a spus nimic la ultimul lor telefon. „Bănuiesc că ar fi crezut că aș fi mers imediat la el acasă.”

INTERVIURILE HotNews.ro