AUDIO Cum explica avocatul Chitic relatia de afaceri cu Sorin Rosca Stanescu, cati martori sustine ca erau de fata cand presedintele Basescu l-ar fi lovit, de ce nu face plangere penala si vrea test cu poligraful​

Avocatul Chitic Mircea Victor Daniel, care il acuza pe seful statului ca l-a agresat verbal si fizic, vineri seara, la Neptun, figureaza la Registrul Comertului in calitate de asociat la opt companii. Intr-una din ele – Art Eurocontact – avocatul este asociat cu jurnalistul Sorin Rosca Stanescu, unul dintre adversarii declarati ai presedintelui. Informatia a fost publicata in premiera pe blogul jurnalistului Dan Badea. Avocatul Chitic sustine insa ca nu are relatii apropiate cu SRS, cu care ar fi vorbit de doua ori, si spune ca s-a asociat cu el intr-o firma gratie bunelor relatii pe care tatal sau, Chitic Corneliu Paul, le avea cu fostul jurnalist. Potrivit datelor oficiale, compania se afla acum in lichidare.

Descarca fisierul audio in format MP3

• Sunt inca in termen pentru a face plangere impotriva presedintelui Traian Basescu, nu sunt hotarat. Am 60 de zile pentru a face aceasta plangere, dar cunoscand cat de cat sistemul, numarul redus de martori… Aceste persoane mi-au spus in mod categoric ca nu vor sa fie implicati in acest caz. Sunt doi, si la rugamintea acestora, doresc sa ramana sub tacere.
• Declaratiile publice nu necesita sa avem doar probe judiciare. Eu sunt gata in orice secunda sa ma supun oricarui test, cu poligraful, cu serul adevarului, tortura, ce ar dori oricine. Tot ce am declarat este purul adevar.
• Nu orice contact fizic presupune lasarea unor urme. Lovitura presedintelui nu a fost o lovitura puternica, a fost o lovitura. De sangerat nu am singerat, imi simteam buza putin inflamata. Aceasta umflatura nu era vizibila. Nu orice iritatie, nu orice durere trebuie sa fie neaparat vizibila. Inca o data: orice punere la indoiala, eu sunt gata, si pentru HotNews, sa ma supun oricand oricarui test. 
• In situatia in care lucrurile se vor complica, probabil ca ma voi duce si voi cere in mod disperat si voi face apel la constiita celor doi martori. Credeti ca sunt pregatit in unitati speciale de contrainformatii sa stiu sa mint un poligraf? Vin la dvs in urmatoarea jumatate de ora, faceti rost de aparat, ma supuneti testului.
• Ca si cetatean, regulile de bune maniere nu sunt imperative, nici macar in protocolul cetatean  catre oficialitate. Sunt absolut facultative. Inca o data, avand in vedere ca invariabil, dl presedinte cand se adreseaza cetatenilor acestor tari, invariabil dl presedinte se adreseaza la persoana a doua singular, la pertu. Motiv pentru care mi-am permis sa copiez modelul prezidential. 
• Adresarea aceasta (n.r. Sa-ti fie rusine) este rezultatul unei dezamagiri profunde, sinonima cu aceea de a-ti fi rusine cand te uiti in oglina. Disparitia sperantei, atunci cand apare deznadajduirea, apar primele semne de manifestari de genul acesta.
• Atata vreme cat nu suntem niste animale care sa traim in padure si sa fim multumiti ca avem doua alune in plus fata de ceilalti. Nu sunt o persoana bogata. Cand ai un trai decent, dar cand tu vrei sa ajungi pana la mare faci n-spe ore, atata vreme cat domnul presedinte a fost vreo sase – sapte ani ministru al transporturilor, atata vreme cand am spitale in care tatal meu a murit acum trei ani de zile inghesuit in paturi alaturi de alte doua persoane, cand vezi toate chestiile astea se numeste dezamagire.
• Nu am o relatie cu Sorin Rosca Stanescu. Am fost asociat, si asta datorita faptului ca tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, era in relatii bune cu Sorin Rosca Stanescu. L-am vazut de doua ori, acum cinci ani de zile. E foarte transparenta incercarea de a ma alipi lui Sorin Rosca Stanescu, lui Dinu Patriciu. Sa stiti ca nu exista nici una dintre aceste situatii. 
• Precizez si subliniez ca, dupa incident, nu am sunat nici un ziarist. Am fost sunat abia duminica seara nu pentru a mi se cere un interviu, nu pentru a mi se cere o confirmare, ci, culmea, pentru a o ruga pe sotia mea sa povesteasca in trei cuvinte ce s-a intamplat. Eu nu am dat nici o declaratie, nu am fost intrebat daca sunt de acord sau nu sa apara aceste chestiuni in ziar. Aceste chestiuni care au aparut prima oara (N.R: Cotidinaul.ro) sunt rezultatul unei investigatii independente de vointa mea si pe care jurnalistul avea dreptul sa o faca. 
• La ziare va spun cine e posibil sa fi sunat. Imediat dupa aceasta scurta altercatie la nivel inalt, m-am intors in vila si evident am fost tulburat. Motiv pentru care am povestit mot-a-mot. Intamplarea facea ca la Vila Scriitorilor se gaseau si jurnalisti: domnul Marius Ghica, doamna Marina Constantinescu, exact in seara aceea si alte persoane alel caror nume nu mi-l mai aduc aminte. Persoane care nu au dorit ca acest incident sa ramana sub tacere. Asta este sursa acestui scandal de presa. 
• Tatal meu il cunostea pe Rosca Stanescu de foarte multa vreme. Tatal meu, dramatug, scriitor si ziarist, e de inteles ca era foarte posibil sa-l cunoasca. Asa l-a cunoscut pe Rosca Stanescu, de la inceputul anilor 90, probabil ca si anterior anilor 90. Eu am intrat in societatea aceea prin intermediul tatalui meu. Tatal meu a considerat ca acele 10 parti sociale pe care le detinea in societea comuna cu Rosca Stanescu sa ma introduca pe mine. Societatea aceea nu a desfasurat activitate nici o secunda.
• Am facut firma in vederea derularii unor afaceri care nu s-au derulat nici o secunda. Spre exemplu, voiau sa desfasoare un proiect cultural, un centru european cultural. Acesta este motivul, tatal meu fiind om de cultura. 
• Oricat de apropiata ar fi aceasta legatura cu Rosca Stanescu, nu credeti totusi ca daca ar fi fost o chestiune ticluita, undeva, dintr-un boschet ar fi aparut o camera? Daca ar fi fost o masinatiune, o provocare ordinara, nu credeti ca daca era o intamplare bine pusa la punct, pana in acest moment vedeam pe toate posturile de televiziune imagini suprinse de camere bine ascunse, care, culmea, nici nu era dificil sa fie ascunse. Prin vile, pe acolo, pe la scriitori, sunt foarte multe locuri unde puteau fi amplasate camere. 
• Nu am pus nimic la cale, nu ma simt vinovat, ca nu sunt un marsav. Cum nu ma simt vinovat ca am adresat niste cuvinte presedintelui pe care l-am ales odata. Credeti ca trebuia sa ticluiesc camere pentru momentul intalnirii de gradul trei cu presedintele Romaniei? Nu. Nu a fost nimic premeditat, a fost o intamplare. Care voiam sa ramana la stadiul de intamplare, dar care a capatat proportii. Am povestit-o unor prieteni care erau jurnalisti, nu m-am dus sa tin o conferinta de presa, nu am chemat jurnalisti. 
• Juridic vorbind, in situatia in care se va pune problema intocmirii unui dosar, o sa gandesc atunci situatia. Pentru opinia publica, in orice secunda sunt gata sa probez aceste afirmatiuini prin supunerea unui test: cu poligraful, cu serul adevarului, cu ce doreste orice detractor al acestor afirmatiuni. Nu am nimic de castigat, nu urmaresc nimic, mai mult, ma astept in acest moment sa am doar probleme de acum incolo.