Aveti dreptate, domnule presedinte, dar… (de Liviu Avram)

Nu poti sa nu-i dai dreptate presedintelui Basescu atunci cind urmareste cu indirjire toate gesturile premierului Tariceanu in favoarea lui Dinu Patriciu: scrisorica la Cotroceni, telefon la procurorul general, invitatie catre Monica Macovei la o intilnire in trei, discursul din Parlament folosit acum de Patriciu in procesul intentat statului roman.

Privite acum in timp, toate aceste demersuri ne pot arata ca salvarea lui Patriciu din ghearele procurorilor a devenit parte a programului de guvernare. Insa presedintele Basescu nu pare a aplica aceeasi masura pentru toata lumea. Si in primul rind nu si-o aplica siesi.

„Si eu ma duceam la un anume restaurant, dar niciodata nu am pus mina pe telefon sa spun: «Dati-i un vin mai bun sau dati-i lucrari la asfaltare»“. Sa ne oprim un pic asupra acestei declaratii a presedintelui Basescu, rostita luni seara, intr-o emisiune a televiziunii publice.

Teoretic, fraza poate fi adevarata: e posibil sa nu fi dat nici un telefon ca sa dea baietilor destepti de la Golden Blitz lucrari de asfaltare. Practic, e o minciuna.

Pentru ca a facut un lucru mult mai grav: in discursul de investire a lui Radu Berceanu, presedintele l-a sfatuit public pe proaspatul ministru sa faca in asa fel incit marile contracte de infrastructura sa mai fie cistigate si de romanasii nostri, nu doar de straini.

Si dupa putin timp ministrul s-a si conformat, a schimbat din mers regulile unei licitatii deja incepute si au iesit cistigatori trei romanasi de-ai nostri, dintre care cel putin doi au legaturi evidente cu presedintele: goldenblitzu’ prieten cu familia Udrea-Cocos si Casuneanu cu terenul din Baneasa, vindut la pret de Ferentari.

Iar al treilea e Dorinel Umbrarescu, printul asfaltului, genul de print care se simte bine in orice republica semiprezidentiala. Desi mare jucator, care se baga in toate jocurile care ii ies in cale, presedintele nu a vorbit niciodata despre aceasta afacere pe care el insusi a generat-o.

Din pacate, doamna Culcer, moderatoarea emisiunii, a ratat magistral ocazia de a-l indruma pe presedinte pe aceasta poteca si de a-i cere o simpla opinie. Nu explicatii, nu justificari, ci o simpla opinie, pe care s-o puna eventual in contextul mai larg pe care tot presedintele l-a expus atunci cind vorbea despre altii: statul ticalosit si relatiile care nu se vad, dar functioneaza.

Nu poti sa nu-i dai dreptate presedintelui Basescu atunci cind il acuza pe premier ca practica un santaj public: trimite Corpul de Control tocmai acum, dupa ce s-au scos cutitele pe masa, sa verifice licitatia de care vorbeam mai sus.

Dar tot presedintele este acela care a tinut un an si jumatate infamul biletel primit de la Tariceanu si l-a aruncat pe piata atunci cind i-a venit bine la indemina. Pentru ca, daca pina acum puteam crede sau nu ca Elena Udrea a vorbit despre biletel din proprie initiativa, acum tocmai presedintele vine si ne arata cum sa citim episodul cu biletelul.

El a zis in timpul emisiunii asa: „Doamna, sa va spun foarte cinstit, intentionam la reluarea sesiunii parlamentare sa cer sa ma adresez Parlamentului, iar acesta (adica biletul – n.m.) era unul dintre subiecte“.

Deci stia foarte bine de existenta biletului, din moment ce avea de gind sa-l foloseasca in Parlament peste citeva saptamini, iar pauza de memorie pe care a afisat-o cind a fost intrebat despre bilet – „Da, parca a fost ceva, nu mai tin minte bine“ – trebuie sa fi fost, in cel mai bun caz, mimata.

Nu poti sa nu-i dai dreptate presedintelui Basescu atunci cind zice ca prefera sa puna problemele natiunii in dezbatere publica, decit sa procedeze ca Ion Iliescu, care prefera o normalitate aparenta, cariata pe dedesubt de intelegeri vinovate.

Dar nu putem sa nu constatam ca presedintele triseaza un pic: el joaca intotdeauna pe terenul altora, si joaca foarte bine acolo, insa niciodata pe teren propriu.