În centrul Chișinăului, în fața hotelului Cosmos, trecătorii pot admira statuia ecvestră a „eroului sovietic” Grigori Kotovski. „În realitate, a fost un bandit care organiza jafuri între Chișinău și Odesa”, spune acum istoricul Anatol Petrencu, într-o discuție cu HotNews. Dar nu este singurul exemplu. La aproape 35 de ani de la independență, Republica Moldova nu a decis încă ce face cu o parte din moștenirea monumentală a perioadei sovietice, iar dezbaterea s-a reaprins în ultimele luni. Noul ministru al Culturii din Republica Moldova, Cristian Jardan, a afirmat că unele monumente sovietice nu își mai au locul în spațiul public, însă a exclus ideea demolării acestora.
În alte țări foste sovietice, precum Lituania, monumentele comuniste au fost strânse din orașe și adunate într-un muzeu în aer liber.
În perioada sovietică, fiecare monument avea un mesaj, fie de eroism, fie eliberator, fie de constructor al societății comuniste. Practic, întreg spațiul public era folosit pentru a transmite cetățenilor o anumită interpretare a istoriei”, a explicat istoricul Anatol Petrencu într-o discuție cu HotNews.
Orașul nou și statuile vechi
Pentru un vizitator ajuns pentru prima dată la Chișinău, contrastul este izbitor. În fața hotelului Cosmos, unul dintre simbolurile arhitecturii sovietice târzii, monumentul ecvestru al lui Grigori Kotovski continuă să domine spațiul urban. În jurul său funcționează magazine, cafenele, sedii de companii și centre comerciale moderne.
La câțiva kilometri distanță, la Telecentru, monumentul dedicat „luptătorilor pentru puterea sovietică” veghează una dintre cele mai aglomerate intersecții ale capitalei. Figura monumentală cu pumnul ridicat domină și astăzi zona, deși generațiile care trec zilnic pe lângă ea s-au născut după prăbușirea Uniunii Sovietice.
În Valea Morilor, Lenin și-a găsit refugiul după 1991. Mutată din fața Guvernului Republicii Moldova, statuia continuă să existe într-un spațiu mai puțin vizibil, dar rămâne unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale fostului regim. Acestea sunt doar câteva dintre monumentele sovietice care au supraviețuit tranziției post-sovietice. În întreaga republică există zeci de statui, busturi, obeliscuri și plăci comemorative dedicate liderilor comuniști, revoluționarilor bolșevici sau unor episoade istorice prezentate prin prisma propagandei sovietice.
Ministrul Culturii: „Nu cred că Lazo sau Kotovski merită să fie acolo unde sunt”
Oficialul a precizat însă că soluția nu este demolarea monumentelor și că fiecare caz trebuie analizat separat, inclusiv din perspectiva valorii artistice a lucrărilor. Potrivit ministrului, o parte dintre monumentele sovietice au fost ridicate pentru a servi unei ideologii și nu reflectă valorile actuale ale Republicii Moldova, însă unele dintre ele reprezintă și opere importante ale sculpturii monumentale care trebuie protejate.
Jardan a invocat experiența unor state din Europa Centrală și de Est care au mutat monumentele controversate în muzee sau parcuri tematice, păstrând astfel patrimoniul artistic fără a continua glorificarea personajelor sau ideologiilor pe care acestea le reprezintă. Declarațiile ministrului au readus în prim-plan o întrebare pe care Republica Moldova o evită de mai bine de trei decenii: cum gestionezi simbolurile unei ideologii totalitare fără să distrugi patrimoniul și fără să falsifici istoria?
„Fiecare monument avea un mesaj”
Statuia lui Lenin din parcul Valea Morilor. FOTO: HotNews / Oxana Bodnar
Pentru Anatol Petrencu, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, dezbaterea nu este despre statui, ci despre mesajele pe care acestea continuă să le transmită.
„Monumentele de for public nu sunt ridicate așa, întâmplător, și nu fără un anumit sens. În perioada sovietică, fiecare monument avea un mesaj. Un mesaj de eroism, un mesaj de eliberator, de revoluționar, de constructor al societății comuniste. Practic, întreg spațiul public era folosit pentru a transmite cetățenilor o anumită interpretare a istoriei”, a declarat Petrencu într-o discuție cu HotNews.
Istoricul amintește că după ocuparea Basarabiei în 1940 și după revenirea administrației sovietice în 1944 au fost distruse numeroase monumente ale perioadei românești și înlocuite cu simboluri ale noului regim.
„Sovieticii au avut grijă să ridice un șir întreg de monumente legate de ideologia comunistă. În fiecare centru raional exista cel puțin un monument sau un bust al lui Lenin. Erau monumente ale revoluționarilor, ale Armatei Roșii, ale unor personaje pe care regimul le transformase în eroi. Toate acestea trebuiau să demonstreze că viitorul Basarabiei este legat de proiectul sovietic”, afirmă istoricul.
Statuia unui „bandit care făcea jafuri între Chișinău și Odesa”
Statuia lui Grigori Kotovski. FOTO: HotNews
Una dintre cele mai controversate statui rămâne cea a lui Grigori Kotovski. Pentru susținătorii păstrării sale, monumentul reprezintă o operă importantă a sculptorului Lazăr Dubinovschi și face parte din patrimoniul artistic al Republicii Moldova. Pentru criticii săi, problema este personajul reprezentat.
„Kotovski a fost transformat într-un erou de propaganda sovietică. Documentele istorice arată însă o biografie mult mai complicată și mult mai controversată decât imaginea oficială promovată în perioada comunistă. Kotovski a fost un bandit. Și asta nu o spun eu sau istoricii de la Chișinău, ci documentele istorice.
Există cercetări ale istoricilor ruși și ucraineni care arată foarte clar ce activitate a avut. În timpul Primului Război Mondial nu a mers pe front, dar și-a organizat o bandă care făcea jafuri între Chișinău și Odesa. Intrau în casele oamenilor înstăriți, furau bani, bijuterii, haine, cai, tot ce avea valoare, iar apoi vindeau bunurile și împărțeau câștigul”, spune Petrencu.
Istoricul susține că monumentele dedicate unor asemenea personaje trebuie explicate și contextualizate, nu prezentate în continuare ca simboluri ale eroismului.
„Nu trebuie distruse. Trebuie mutate”
Monumentul „Luptătorilor pentru puterea sovietică”, din Telecentru, Chișinău
„Nu trebuie distruse. Nu este corect. Ar fi o greșeală și am repeta ceea ce au făcut bolșevicii când au distrus monumentele care nu le conveneau. Noi trebuie să păstrăm aceste monumente ca documente istorice. Dar una este să păstrezi istoria și alta este să continui să glorifici în centrul orașului personaje și ideologii pe care pretinzi că le-ai depășit”, explică expertul.
Soluția propusă de istoric este crearea unui muzeu în aer liber dedicat perioadei comuniste.
„Am fost în Lituania și am văzut cum toate monumentele comuniste au fost concentrate într-un muzeu în aer liber. Era coadă la bilete. Oamenii mergeau să înțeleagă acea perioadă. Monumentele au rămas, nu au fost distruse, dar au fost scoase din spațiul public și explicate. Asta ar fi o soluție foarte bună și pentru Republica Moldova.”
Pentru Petrencu, discuția despre monumentele sovietice este legată și de direcția strategică a Republicii Moldova.
„Noi ne facem de râs. Vrem în Uniunea Europeană, vrem să ne integrăm european, dar păstrăm în cele mai vizibile locuri simboluri ale unei ideologii pe care declarăm că am depășit-o. Aceste simboluri ale trecutului încurajează adepții lumii ruse și devin niște piloni de rezistență împotriva orientării europene a Republicii Moldova”, explică Anatol Petrencu.
Un muzeu în aer liber cu statui din perioada URSS
Colecția privată de monumente sovietice din Ialoveni
În orașul Ialoveni, departe de bulevardele aglomerate ale Capitalei, există un loc unde trecutul sovietic a fost adunat într-un singur spațiu. Printre alei și platforme în aer liber se înșiră zeci de statui, busturi și monumente care odinioară dominau piețe, parcuri și sedii administrative din întreaga Republică Moldova.
Colecția numără astăzi peste 60 de exponate din perioada sovietică și aparține lui Petru Costin, fost diplomat și colecționar, care a adunat timp de mai multe decenii monumente salvate de la distrugere sau abandon. Statuile au fost aduse din diferite raioane ale țării și reunite într-un muzeu în aer liber, unic în Republica Moldova. Printre exponate se regăsesc busturi ale liderilor comuniști, monumente dedicate Armatei Roșii și diverse simboluri ale epocii sovietice. Pentru unii vizitatori, locul reprezintă o incursiune în istoria unei perioade controversate. Pentru alții, este dovada că monumentele pot fi păstrate și studiate fără a mai ocupa spațiile centrale ale orașelor.
Muzeul este invocat frecvent de istorici ca un posibil model pentru soluționarea disputei privind monumentele sovietice rămase în spațiul public al Republicii Moldova: păstrarea lor ca documente istorice, dar într-un context muzeal care să le explice originea și semnificația.
