„Biblia nu e un manual de etică”. Ce spune un cunoscut teolog român despre cum trebuie citită cartea de căpătâi a creștinilor

„Povestea Bibliei”, apărută la Humanitas Junior, se adresează copiilor de peste 12 ani, iar cartea este ilustrată de Oana Gîrneț. Este însă o lectură facilă atât pentru tineri, cât și pentru adulți. 

Tauwinkl, care are un doctorat în teologie dogmatică la Lugano (Elveția) și este conferențiar universitar la Universitatea din București, Facultatea de Teologie Romano‑Catolică, precizează cum și-ar dori ca cititorii să înțeleagă că îndeletnicirea cu studiul Bibliei și al realităților de care se leagă, le poate trezi curiozitatea. 

„Îi poate face să descopere pasiuni noi, poate legate de istorie, filologie, filozofie, politică și poate să-i ajute să privească religia în feluri nebănuite până atunci”, zice el. 

Wilhelm mărturisește că a luat scrierea cărții ca pe o provocare, mai ales că subiectul i-a venit la îndemână, datorită studiilor și activității în domeniu. A scris „printre picături”, timp de trei ani la ea. „Pentru detalii m-am documentat în lucrările de referință din domeniul exegezei biblice, în dicționare specializate, dar și în enciclopedii generale, încercând să folosesc rezultatele în general acceptate printre specialiști. N-a fost prea simplu, fiindcă în domeniul biblic există numeroase teorii divergente, încă nerezolvate.”

„Nu tot ce fac personajele din Biblie sunt exemple demne de urmat”

– Ne ajutăm Biblia să fim mai buni și să avem un scop în viață?
– Wilhelm Tauwinkl: Depinde. A avea un scop în viață nu înseamnă întotdeauna să fii mai bun. De exemplu, unii au ca scop în viață înlăturarea celor care nu gândesc ca ei.

Și se găsesc multe exemple biblice care să-i inspire în acest sens. Dar Biblia nu e un manual de etică și nu tot ce fac personajele ei sunt exemple demne de urmat. Ca să fim mai buni, ne poate ajuta doar dacă o privim în ansamblul ei. Nu învățăturile scoase din context ne ajută să fim mai buni, ci înțelegerea de ansamblu a Bibliei și reacția noastră.

– Credeți că o astfel de carte ar fi utilă în școli, la ora de religie, spre exemplu?
– Astfel de cărți ar fi foarte utile dacă programa disciplinei religie ar fi regândită pentru ca elevii să dobândească o alfabetizare biblică de bază. Să înțeleagă aspectele fundamentale ale creștinismului, să învețe să recunoască influența Bibliei și a creștinismului asupra culturii noastre, chiar să interpreteze critic texte și reprezentări religioase, să înțeleagă pluralitatea confesiunilor creștine și a religiilor, să participe cu respect și argumentat la dialoguri despre religie, să analizeze probleme etice, să înțeleagă religia ca fenomen istoric și social. 

Așadar, în urma orelor de religie, elevul să poată înțelege o catedrală, o pictură cu subiect biblic, un roman cu cheie religioasă, o dispută morală sau poate chiar un discurs politic cu aluzii religioase, iar aceasta indiferent ce religie ar avea. Învățătura de credință propriu-zisă, în fiecare tradiție confesională, se transmite mult mai bine în familie și la biserică.

„Rațiunea și credința ar putea merge foarte bine împreună”

– În carte explicați cum s-a format Biblia și cum au apărut textele ei. V-ați gândit la faptul că unii credincioși ar putea considera această abordare prea „logică” sau chiar profană?
– Am auzit uneori părerea, chiar a unor teologi, că rațiunea ar trebui să se termine acolo unde începe credința. Totuși, n-ar trebui să fie așa, iar rațiunea și credința ar putea foarte bine să meargă împreună. A înțelege mai bine, logic și științific, cum s-a format Biblia, înseamnă a cunoaște mai bine fundamentele credinței, ceea ce e dorit pentru orice creștin conștient de propria tradiție.

– Cum ați explica legătura dintre religie și Biblie, pe înțelesul tuturor?
– Potrivit credinței creștine, Biblia este Revelația divină adresată oamenilor, prin urmare Scriptura Sfântă este fundamentul întregii vieți a creștinilor. Afirmațiile Crezului creștin sunt desprinse din Biblie. La fel, slujbele creștine pornesc de la episoade din viața lui Isus, de care se leagă și marile sărbători. Morala creștină este inspirată din învățăturile lui Isus Cristos, cuprinse în Evanghelii și în scrisorile Apostolilor. 

În sfârșit, rugăciunea creștină are multe modele în Biblie. Ce-i drept, putem uneori constata că, deși Biblia e scrierea de bază a creștinismului, care ar trebui să-i inspire, pentru mulți credincioși, actele religioase pe care le fac au ajuns să nu mai aibă prea mare legătură cu învățătura biblică, văzută în ansamblul ei.

– Ce le-ați spune celor care consideră că a înțelege Biblia ca pe o colecție de povești, întâmplări și mituri înseamnă a-și pune la îndoială credința?
– Dacă suntem de părere că recunoașterea adevărului ne pune la îndoială credința, avem o problemă cu credința. Aceasta se hrănește cu ce ne spun astăzi, fiecăruia dintre noi, poveștile, întâmplările și miturile, indiferent cum au apărut. Credința nu ne spune că au căzut din cer, ci că inspirația divină a călăuzit tot procesul prin care s-au format și au ajuns parte din Cartea Sfântă.

„Ideea de „frică de Dumnezeu” e totuși bine înrădăcinată în Biblie”

– Biblia este, până la urmă, o colecție de cărți scrise în perioade diferite și de autori diferiți. Cum a ajuns să fie cea mai citită și mai influentă carte din istoria omenirii?
– Așa cum se arată pe larg în cartea de care vorbim, încetul cu încetul, colecția de cărți foarte diferite a devenit un ansamblu, recunoscut drept scrierea de căpătâi a două mari religii: iudaismul și creștinismul, care au influențat în mod decisiv civilizația occidentală.

– Din experiența dumneavoastră, când vine vorba de religie, e România o țară care să pună la îndoială „cuvântul Domnului”, așa cum apare el notat în Biblie?
– Nu se poate generaliza, fiindcă nu putem spune că în România există o singură atitudine religioasă. După sondaje și statistici, marea majoritate a oamenilor de la noi se declară credincioși. Acest lucru înseamnă, de obicei, o credință în existența divinității în general. Cei care cunosc efectiv învățăturile Bibliei și le consideră baza credinței și a vieții creștine sunt probabil mult mai puțini. Iar dintre aceștia, o parte iau în seamă litera Bibliei și mai puțin spiritul ei, ceea ce, într-un fel, înseamnă, de fapt, o răstălmăcire a „Cuvântului Domnului”.

– Credeți că biserica interpretează Biblia în moduri în care creștinul să trăiască „cu frica” de Dumnezeu sau asta a fost filozofia transmisă de mii de ani?
– În istoria creștinismului întâlnim, într-adevăr, forme de educație religioasă sau de exercitare a autorității care insistă disproporționat pe amenințare, vină și pedeapsă. Dar ideea de „frică de Dumnezeu” e totuși bine înrădăcinată în Biblie. Ea se îmbină însă cu iubirea față de Dumnezeu și încrederea în El. Așadar, dacă înțelegem bine, nu e vorba de teama de un necunoscut ce-l depășește pe om, ci de respectul dat de cunoașterea lui Dumnezeu, pe care, de altfel, îl întâlnim deseori în Biblie spunând „Nu vă temeți!”. Prin urmare, potrivit Bibliei, „frica de Dumnezeu” alungă orice temeri omenești.

– Cum credeți că ar trebui citită Biblia, mai ales de cineva care o deschide pentru prima dată?
– Poate începe cu părți care au mai puțină nevoie de explicații suplimentare, de exemplu Evangheliile. Sunt însă foarte utile ediții ale Bibliei cu introduceri, note și comentarii sau lucrări de introducere în studiul biblic, care oferă atât priviri de ansamblu, cât și contextul diferitelor părți și modul în care s-a interpretat conținutul, din diferite puncte de vedere.

„Cititorul se poate recunoaște în unele personaje”

Însă, detașat de religie, Biblia a influențat nume pe care le avem, autori pe care-i citim, cât și arta. De ce credeți că este o așa mare inspirație pentru diferite domenii?
– În Europa și în Americi, timp de mai multe veacuri, creștinismul a avut un loc important în societate, inclusiv în spațiul public. De aici numele biblice, temele religioase în literatură și artă. În Evul Mediu, mănăstirile au contribuit la dezvoltarea artei și a literaturii. În perioada Renașterii și mai târziu, foarte multe opere de artă erau comandate de oameni ai Bisericii: papi pasionați de cultură, cardinali, episcopi. De asemenea, și puterea politică se legitima inclusiv prin cultivarea atașamentului religios. În zilele noastre, chiar dacă prezența publică a religiei a scăzut, influența ei culturală s-a păstrat în mare parte și astăzi.

– Ce loc ocupă Biblia în cultura noastră și cum ne poate îmbogăți spiritual și intelectual dacă o citim?
– Pentru creștini, toată viața spirituală (sau duhovnicească) este inspirată în ultimă instanță, de învățătura Bibliei, care îndeamnă la rugăciune, la întâlnirea cu Dumnezeu. 

Cititorul se poate recunoaște în unele personaje, care nu sunt prezentate idealizat, ci și cu lipsurile și căderile lor. Dar, mai ales, ne poate pune în legătură cu marile întrebări ale omului: cine suntem, ce sens are suferința, ce este libertatea, moartea, speranța. Intelectual, Biblia ne exersează capacitatea de interpretare a unor texte complexe, de genuri literare diferite: narațiune, poezie, legi, reflecții de înțelepciune, profeții, parabole, scrisori, texte simbolice și apocaliptice. Dar, mai mult decât toate acestea, așa cum reiese și din ce am mai spus, 

Biblia e una dintre cheile de înțelegere a culturii occidentale.