Sari direct la conținut

Bogati cu banii altora

Jeopardy

Stiti cum se spune, problema cu consumul este cum sa strangi banii pentru cumparaturi, problema cu supraconsumul e(ra) pe ce sa cheltui banii altora. Cu alte cuvinte, un om asezat isi pune niste bani deoparte si daca mai e nevoie se imprumuta putin ca sa cumpere ceva, avand grija sa se-ntinda cat il tine plapuma, scrie Dragos Popa pe blogul Jeopardy. Un om mai putin asezat dar responsabil se-imprumuta mai mult si-apoi munceste in disperare ca sa plateasca datoria. Un om iresponsabil se imprumuta fara limita, ca sa traiasca peste masura posibilitatilor, fara sa-i pese daca poate sau nu sa ramburseze vreodata datoria. Veti spune ca e rareori posibil ca sa-ti dea cineva bani asa usor, fara sa te-ntrebe de unde-i dai inapoi. Depinde si de cat te imprumuti iar daca esti cel mai bun, cel mai destept, cel mai bogat… ce mai, UNICUL, oare nu poti sa obtii un credit nelimitat?

La nivelul economiei globale cine ar fi acea tara care consuma asa mult? Pai SUA are un deficit comercial de vreo 700 miliarde dolari la 2007… Adica consuma, consuma si iar consuma, importand mult mai mult decat exporta. Insa, cum orice deficit comercial inseamna un excedent in alta parte, sa vedem cine sunt cei care alimenteaza acest deficit comercial american. Pai China se bucura de un excedent comercial de 371 mld dolari la 2007, tarile din Orientul Mijlociu de 257 mld dolari, Japonia de 84 mld dolari si Rusia de 76 mld dolari. Toate aceste tari exporta bunuri si servicii in SUA si la schimb primesc… dolari.

In mod normal, daca ar fi vorba de o valuta ca oricare alta, acesti dolari ar fi schimbati – in parte – in valutele tarilor de origine care apoi ar fi reinvestite in pietele domestice. Iar acea valuta care ar fi vanduta in cantitati asa de mari ar trebui sa se deprecieze nu?

In realitate, mare parte din banii platiti de SUA pentru importuri raman in dolari si se intorc in aceasta tara sub o forma sau alta. Aici intervine acel “privilegiu exorbitant” de care se bucura America, prin statutul sau de superputere la nivel mondial, avand o valuta care, punct esential, este valuta de decontare pentru fluxurile petroliere, de marfuri si in comertul international. E simplu, vrei petrol? Ai nevoie de dolari ca sa poti plati… Vrei sa cumperi gaz natural, metale, carbune, grane, bumbac, porumb sau orice altceva de pe bursele de marfuri din intreaga lume? Sansele sunt ca majoritatea cotatiilor sa fie in dolari… Vrei cotatii la transportul international? Sansele sunt sa le primesti in dolari… Bineinteles, exista si EUR sau alte valute de referinta dar in marea majoritate a cazurilor, daca vrei sa faci tranzactii in comertul international, atunci vei avea nevoie de dolari.

O mare parte din bancile centrale isi tin rezervele in dolari

Un alt avantaj, pe care SUA il are, vine din faptul ca bancile centrale (cu exceptia zonei EURO) isi tin mare parte (vreo 63%) din rezerve in dolari. Dintre acestea, China iese de departe in fata, cu o rezerva care a ajuns aproape la 1.900 mld dolari, din care peste 540 mld dolari in bonuri/note de trezorerie americana. Alte tari cu investitii majore in titlurile de stat americane sunt Japonia (586 mld USD), tarile OPEC (180 mld USD), Brazilia si Rusia, ambele mari exportatoare de materii prime. In total, peste 2,7 trilioane dolari in titluri de trezorerie detinute de investitorii straini (printre care mai apar si Marea Britanie si insulele din Caraibe, dar nu sunt decat paravane fiscale pentru petrodolari…). Pe langa investitiile in titluri de stat, atrasi de mirajul pietelor « super eficiente », « super transparente » si a companiilor cu rate de profitabilitate ridicate, guvernele acestor tari au investit (prin acele Sovereign Wealth Funds) zeci de miliarde de dolari in companiile americane.

Fara a intra in detalii, prin acest « avantaj exorbitant » , SUA capitalizeaza pozitia unica de superputere militara, economica, politica, focar al democratiei (?) si mega piata de consum, pentru a se indatora in valuta nationala si a mentine dolarul ca ancora de referinta in tranzactiile internationale. In aceasta miscare de forta, precum si pentru a putea mentine acele deficite comerciale uriase, SUA este ajutata in mod tacit de tarile exportatoare care recicleaza dolarii obtinuti din exporturi, investindu-i in titluri de stat americane (parte din Bretton Woods II). Acesti dolari erau in continuare transformati, de institutiile bancare, in noi credite de consum catre populatie (mai multe importuri) si folositi la investitii in instrumente financiare cu randamente ridicate si risc la fel de mare (returnuri ridicate pentru investitori)…

Tot acest cerc vicios depinde de capacitatea SUA de a mentine un ritm de consum ridicat prin intermediul supraindatorarii, de iluzia unor piete transparente, a unei economii libere si eficiente precum si a unor randamente cel putin pozitive pentru investitorii straini. Bun, in ceea ce priveste pietele transparente cred ca ne-am lamurit cum sta treaba, e de-ajuns sa incep cu acronime gen CDO, CDS, RMBS si alte inventii financiare sau sa vorbim de toate inventiile legale ce permit plimbarea activelor toxice prin bilanturi. Idem cu economia libera si eficienta (mai nationalizam ceva astazi?) sau cu randamentele pozitive (vai si amar de pierderile lor…). Cat despre consum ce sa mai spunem, recesiunea bate deja la usa, nu?

Desigur, Fed-ul isi apara interesele cu toate armele la dispozitie, dand dolari fara limita acelor banci centrale care ar fi putut sa arunce peste bord activele americane sau sa determine aprecierea prea puternica a dolarului. Desigur, dolarul se intareste in ultima perioada, titlurile de stat americane fiind inca considerate un refugiu pentru investitorii care se retrag din pietele emergente intr-un “flight to safety”. Desigur, se iau masuri disperate de catre guvernul si autoritatile americane pentru a se remedia efectele crizei si a restarta consumul, insa mai este dolarul oare moneda de referinta pentru ca este puternic sau este puternic doar pentru ca a ramas moneda de referinta?

Ce se intampla cand importurile americane scad?

Oare ce se poate intampla pe termen mediu atunci cand importurile americane se micsoreaza, consumul domestic scade, pietele continua sa se prabuseasca iar pierderile pentru investitorii straini continua sa se acumuleze? Vor mai continua tarile exportatoare sa-si investeasca excedentele in scadere in active americane?

Anumite semne arata deja ca cel putin China incepe sa aiba dubii, iar fondurile de investitii suverane ezita sa mai adauge pierderi peste pierderi… Este oare posibil ca detinatorii de active americane sa inceapa incet incet sa-si reconsidere pozitia? Este oare posibil ca aceasta criza americana de care s-a molipsit intreaga lume sa duca la erodarea pozitiei dolarului si a Americii pe scena globala ?

Sa speram ca mai e mult pana departe si nimic nu se va intampla peste noapte…

Stiind insa acea zicala care spune “daca banca te-a imprumutat cu un milion de lei, atunci ai o problema daca nu poti sa-i dai inapoi insa daca banca te-a imprumutat cu un miliard de lei, atunci banca are o problema daca tu nu poti sa-i dai inapoi”, ce ne facem oare cu acele cateva trilioane de dolari pe care le datoreaza America lumii?

Comenteaza pe blogul Jeopardy.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro