Boschetarii de lux ai Mediasului

In fiecare seara, boschetarii se aduna la adapostul de noapte. Amplasat in blocul 3 de pe strada Luncii, adapostul are o capacitate de 15 paturi

Lumea le spune boschetari. Un fel de oameni, mai multe niste umbre, peste care dai in scarile blocurilor, in usile alimentarelor, in carciumi, pierduti intr-o lume a lor, pe care noi nu o putem intelege. Dincolo de hainele ponosite, de parul valvoi, de fetele nebarbierite, se ascunde un om.

Fiecare are o poveste, iar povestea lui nu e niciodata una fericita. Prin adapostul de noapte de pe strada Luncii din municipiul Medias au trecut in ultimele 9 luni, circa 60 de persoane. Unii vin chiar de la inceput. Au un pat cald unde pot sa doarma peste noapte. Dimineata pleaca. Peste zi stau pe strada, iar seara se intorc.

Nu au unde altundeva sa mearga. Sunt oameni care si-au pierdut familiile, locuintele, au pierdut tot ce aveau.

Vieti in deriva

Boschetarii sunt acei oameni ajunsi undeva la marginea societatii. Lumea se grabeste sa ii judece, sa ii dispretuiasca si sa ii alunge. in ochii lor sunt un fel de paria, de la care nu stii niciodata la ce sa te astepti.

Asa gandesc majoritatea dintre noi, insa cati ne-am intrebat de ce au ajuns asa, in ce imprejurare nefericita si-au pierdut casa, familia, fericirea ? O noapte petrecuta in adapostul de noapte iti poate schimba definitiv conceptiile si felul de a privi viata.

Iti poti da seama cat de norocos esti sa ai un acoperis deasupra capului, o slujba, o familie, prieteni. Multi dintre cei care te privesc inexpresiv de pe paturile adapostului nu au avut niciodata asa ceva, sau le-au pierdut acum multi ani, iar timpul le-a umbrit pina si amintirile.

Acelasi scenariu

Adapostul de noapte din municipiul Medias, situat la parterul blocului numarul 3 de pe strada Luncii are o capacitate de 15 paturi. in fiecare seara, aici se aduna cei care nu au un acoperis deasupra capului. Sunt oameni care si-au pierdut familiile, locuintele, au pierdut tot ce aveau.

Fiecare a trait o drama, fiecare are povestea lui trista. Au fost cineva si au ajuns nimeni. Traiesc de pe o zi pe alta, fara prea multe sperante, fara sa ceara prea mult de la viata.

Sunt bucurosi ca au un pat cald unde sa doarma, dupa ani de zile petrecuti prin statia de asteptare a garii, prin cimitir sau pur si simplu pe strada.

A stat 3 ani in cimitir

Ion Bratu are 54 ani. inainte sa ajunga la adapost a dormit trei ani in cimitir, intr-o coliba pe care si-a sapat-o singur in pamint. Are sase copii, insa nici unul nu poate sa il ajute. E printre primii care ajuns sa doarma in adapostul de noapte, inca de la inaugurarea acestuia din aprilie 2005.

„Am avut o locuinta in Tocile. Am cumparat-o fara sa stiu ca de fapt aceasta nu putea fi vanduta. La un moment dat m-am trezit pe strada. 3 ani am stat in cimitir, intr-o coliba pe care am sapat-o in pamint. Nu am avut incotro. M-ati intrebat ce fac ziua. Ma plimb pe strada, prin oras.

Ma descurc de pe azi pe maine” povesteste cu lacrimi in ochi barbatul.

Povesti triste

Un alt beneficiar vechi al adapostului de noapte, este Vasile Urdea, un batran de 64 de ani. A fost 43 de ani in campul muncii si nu s-a ales pana la urma cu nimic. si-a pierdut locuinta, a dormit o vreme prin gara, iar acum sta in fiecare noapte in adapost. Are o pensie de 2,6 milioane de lei vechi, cu care se descurca asa cum poate.

Ziua sta prin gara, sau mai merge pe la prieteni. Merge acolo unde primeste putina „caldura” asa cum ii place batranului sa spuna. Ioan Palfyi si-a pierdut sotia si fiul. Din 1998 este singur pe lume. in ultimii sapte ani a lucrat pe unde a apucat, iar in prezent nu are nici un venit.

Isi cauta de lucru, si spune ca are o promisiune la autogara. Fiecare dintre cei internati in adapost, are povestea lui. Unii sunt de acord sa o spuna, altii prefera sa pastreze tacerea. Au motive lor, numai de ei stiute.

15 pe luna

Boschetarii pot intra in adapost numai seara intre orele 19-22. Nu au voie sa vina sub influenta bauturilor alcoolice, iar dimineata la 7 trebuie sa paraseasca cladirea. in momentul in care vin, trec pe rand prin sala de deparazitare, merg la dus, primesc o pijama curata, iar apoi pot servi un ceai cald in sala de mese.

Deocamdata, adapostul nu le poate oferi si hrana, pe care trebuie sa si-o procure singuri. „Beneficiarii sunt primiti in adapostul de noapte pe principiul primul venit, primul servit.

Li se acorda servicii din categoria serviciilor de urgenta: deparazitare, minimul sprijin sanitar si medical, igiena personala, hrana, haine de schimb si un pat pe timpul noptii.

Pentru cei care solicita acest lucru le sunt livrate servicii de reinsertie, respectiv procurarea documentelor de identitate, anchete sociale pentru inscrierea in diferite sisteme de protectie sociala, asistenta pentru relatia cu diferite institutii” explica Delia Bota, directorul serviciului „Adapost de noapte si asistenta de reinsertie pentru persoanele fara adapost” din municipiul Medias.

3 compartimente

Adapostul de noapte este structurat pe mai multe compartimente. Astfel, exista un compartiment de asistenta sociala, unul de asistenta medicala, si unul de resurse umane, contabilitate si administrativ. Locatia in care functioneaza adapostul este strada Luncii numarul 1A, bloc 3.