Înalta Curte a dat în judecată Guvernul Bolojan pentru „refuzul nejustificat” de a aloca banii pentru restanțele salariale câștigate de magistrați în instanță / Patru solicitări către instanță

Înalta Curte de Casație și Justiție a dat în judecată Guvernul și Ministerul Finanțelor, pentru „refuzul nejustificat de a pune la dispoziția reclamantei sumele necesare pentru achitarea drepturilor salariale restante stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive”. Statul trebuie să le plătească magistraților 2 miliarde de euro, cu titlu de restanțe salariale, în urma valului de procese din ultimii ani, banii fiind plătiți în tranșe.

• Demersul instanței supreme, conduse de Lia Savonea, vine în contextul în care Guvernul a decis să amâne plățile în acest an, iar sumele alocate magistraților să fie folosite pentru pachetul social de măsuri pentru persoanele vulnerabile.

ICCJ acuză Guvernul de „practică ce ridică serioase semne de întrebare privind respectarea principiilor statului de drept”

Instanța supremă, condusă de Lia Savonea, reclamă, într-un comunicat transmis luni în care anunță că a dat în judecată Guvernul, că Executivul „a adoptat adoptat măsuri cu efect de restrângere și afectare a drepturilor judecătorilor în mod constant și sistematic”:

„Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act cu îngrijorare de atitudinea Guvernului României, care în mod constant și sistematic a adoptat măsuri cu efect de restrângere și afectare a drepturilor judecătorilor, începând cu intervențiile asupra regimului pensiilor și continuând, în prezent, cu ignorarea obligațiilor legale de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Această evoluție nu este una izolată. Ea reflectă o practică ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept.

Executarea hotărârilor judecătorești nu este opțională. Executarea nu poate fi amânată, reinterpretată sau făcută discreționar.

Atunci când obligațiile stabilite prin hotărâri definitive sunt, în mod repetat, supuse unor mecanisme de reeșalonare unilaterală, prin care statul, în calitate de debitor, își arogă dreptul de a decide singur când și cum își execută propriile obligații, vorbim despre un comportament incompatibil cu ordinea juridică”.

„ICCJ nu poate accepta ca hotărârile pronunțate de instanțe să fie tratate ca simple opțiuni”

Înalta Curte mai spune că drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești reprezintă creanțe certe, protejate ca bunuri, iar „amânarea repetată a executării acestora, pe perioade extinse, afectează direct dreptul de proprietate și subminează securitatea juridică”.

„Instanţa supremă, în calitatea sa de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești, nu poate accepta ca hotărârile pronunțate de instanțe să fie tratate ca simple opțiuni. Respectarea lor este o obligație constituțională și internațională a statului român“, adaugă ICCJ.

Înalta Curte, patru solicitări în procesul deschis Guvernului

„În măsura în care Guvernul și ministrul finanțelor vor asigura resursele necesare stingerii obligațiilor legale acțiunea se va stinge. În cazul actelor administrației publice centrale, competența aparține Curților de apel”, a declarat pentru HotNews purtătorul de cuvânt al ICCJ, Victor Alistar.

În cererea de chemare în judecată, depusă la Curtea de Apel Bucureşti, Sectia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte de Casație și Justiție solicită „să se dispună pe cale judecătorească”:

• 1. obligarea pârâților la punerea la dispoziția reclamantei a tuturor fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale restante ale magistraților, prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026;
• 2. emiterea actelor administrative şi efectuarea tuturor demersurilor bugetare necesare pentru includerea/alocarea integrală a sumelor solicitate necesare achitării drepturilor salariale restante prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă este cazul;
• 3. stabilirea prin dispozitiv a unui termen de executare de maxim 10 zile precum şi a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 544/2004, respectiv amenda în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în sarcina persoanelor responsabile, respectiv ministrul Finanțelor şi prim-ministrul României, pentru neexecutarea obligației stabilite prin hotărârile judecătoreşti definitive, precum şi obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru neexecutare;
• 4. aplicarea penalităţilor de 2% pe fiecare zi de întârziere.

„Este afectat dreptul de proprietate al tuturor judecătorilor care au titluri executorii neplătite de mai bine de 10 ani”

Primul motiv invocat de ICCJ în cererea de chemare în judecată a Guvernului este „refuzul nejustificat al Ministerului Finanțelor şi Guvernului de a pune la dispoziția reclamantei sumele necesare pentru achitarea drepturilor salariale restante stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive ”.

ICCJ spune că sumele solicitate au fost deja reeșalonate succesiv la plată. 

„În final, legea bugetului pe anul 2026 nu a inclus nici măcar aceste sume rereeşalonate și pentru care Ordonanța de urgență nr. 52/2025 prevedea imperativ că se plătesc în anul 2026, dispoziție neabrogată prin vreun text de lege. Or, statul, ca debitor al acestor sume, reprezentat prin Ministerul Finanțelor şi prin Guvern, nu au un drept de opțiune de a include sau nu aceste sume în bugetul anului 2026, ci erau obligate să o facă chiar în temeiul propriilor Ordonanțe de Urgență de reeşalonare succesivă și de amânare”.

Înalta Curte de Casație și Justiție mai spune că „prin acest refuz nejustificat” este „afectat dreptul de proprietate al tuturor judecătorilor care sunt în posesia unor titluri executorii neplătite de mai bine de 10 ani” și „sunt încălcate principiile constituționale care constituie pilonii de construcție ai statului de drept”.

Peste 20.000 de procese intentate de magistrați pentru „drepturi salariale restante”

Premierul Ilie Bolojan spunea că în ultimii ani au existat peste 20.000 de acțiuni în instanță declanșate de magistrați pentru drepturi salariale, din cauza legii salarizării care este „neclară, interpretabilă”.  

 „Această situație, care tine atât de calitatea legislației, dar si de interpretarea ei, ne-a dus în situația în care în ultimii ani am avut peste 20.000 de acțiuni in instanțele din România generate de oameni din sistemul de justiție pentru drepturi salariale care s-au bazat pe aspecte de discriminare salarială. Faptul că la un parchet special sunt salarii mai mari decât la un parchet normal a fost considerată o discriminare, pe acordarea de sporuri, pe despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de muncă.

Guvernele României din ultimii ani au pregătit și au trebuit să plătească prin titluri executorii aproximativ 10 miliarde de lei, deci aproximativ 2 miliarde de euro diferențe salariale în acest sistem. 

S-au făcut parțial eșalonări, de exemplu cea de anul trecut (n.r. – 2024) nu a fost încă achitată și, de asemenea, înțeleg că mai există încă un stoc de sentințe pentru că aceste sume au fost recalculate, au fost evaluate, alte miliarde de lei. Ceea ce înseamnă un sistem impredictibil de salarizare, ceea ce înseamnă pentru statul român sume importante de bani pe care nu le poate prevedea, pentru care nu există estimări de la un an la altul”, a declarat Ilie Bolojan. 

Restanțele au fost eșalonate până în 2029, suma anuală achitată de stat fiind de 1,6-1,7 miliarde de lei, potrivit ultimului raport al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a plăti restanțele magistraților, în 2024 Guvernul Ciolacu a scos de la fondul de rezervă suma necesară.

Cum a pornit valul de procese pentru salariile din justiție

În 2006, Guvernul Tăriceanu a stabilit un sistem de salarizare în justiție bazat pe un coeficient multiplicator aplicat la o valoare de referință numită VRS, indicele fiind stabilit la 268 lei.

Ordonanța Guvernului Tăriceanu nu a fost aplicată unitar. Magistrați cu aceeași funcție, grad și vechime au fost salarizați diferit, în funcție de instituția la care lucrau. Cei dezavantajați au dat statul în judecată, criticând că sunt discriminați. A fost primul val de procese câștigat de angajații din justiție.

În 2017, Guvernul Grindeanu a adoptat Legea salarizării unitare, care stabilea un nou indice VRS pentru personalul din justiție, majorat cu 25%. Nici de această dată legea nu a fost aplicată la fel pentru tot personalul din justiție, în unele județe salariile fiind calculate cu valoarea VRS de de 484,18 lei, în altele la 605,2 lei.

Începând cu anul 2018, a urmat al doilea și cel mai mare val de procese deschis de angajații din justiție, care cereau alinierea salariilor la același indice VRS. Deciziile instanțelor au fost însă contradictorii. Unele dădeau câștig de cauză, altele nu.

Uniformizarea salariilor din 2023: retroactiv, 25% în plus la salarii pe ultimii cinci ani

Pe fondul practicii neunitare, în 2023 președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție de la acea vreme, Corina Corbu, a dat un ordin prin care a decis majorarea indicelui VRS la 605,2 lei pentru toți angajații din justiție care nu au beneficiat de mărire începând cu anul 2018. Decizia se aplica retroactiv. Demersul Corinei Corbu a fost urmat de cel al procurorului general al României, Alex Florența, care în mai 2023 a dat un ordin prin care „salarizarea să se realizeze prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei începând cu data de 7 decembrie 2018, precum și la plata diferențelor salariale după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Public”.

Practic, angajaților din justiție le-au fost recalculate salariile retroactiv pe ultimii cinci ani cu majorarea de 25%.

„Fenomenul litigios având ca obiect drepturi salariale acordate personalului din cadrul instanțelor judecătorești a înregistrat în timp o amploare și o dinamică fără precedent. Astfel, la data de 13.12.2023 pe rolul instanțelor de judecată se aflau în curs de soluționare 3.473 de dosare ale cauzelor în care Înalta Curte de Casație și Justiție avea calitate procesuală”, a atras atenția Curtea de Conturi, la finalul anului trecut, în raportul privind salarizarea personalului din justiție.

La momentul controlului făcut anul trecut de Curtea de Conturi, pe rolul instanțelor se mai aflau aproape 3.500 de procese deschise de angajați din justiție pentru majorări salariale.