Buna dimineata, Romania! (de Ovidiu Nahoi)

Dupa ziua de soc si groaza care a zguduit ieri Partidul Social Democrat, Romania nu este neaparat mai buna. Dar cel putin mai are o sansa. Un fost prim-ministru autosuspendat dupa scandalul imbogatirii sale deja intrate in legenda si un fost ministru, autosuspendat, la randu-i si cu averea pusa sub sechestru, reprezinta totusi un inceput. Si o lectie pentru multi.

In ce-l priveste pe Adrian Nastase, e greu de spus daca a inteles ceva din ce i se intampla. Mai curand nu, dupa felul in care s-a prezentat ieri in fata natiunii. Un singur sfat ii dam, pentru linistea domniei sale in perioada de reflexie care-l asteapta: sa nu-si mai bata capul cautand lucraturi ale serviciilor secrete sau conspiratii mondiale.

Si sa inteleaga faptul ca nu e decat victima propriilor sale slabiciuni, excese si balbaieli. Nu poti sfida la infinit opinia publica. Nu-i poti trimite pe toti sa-ti numere ouale. Nu poti face misto la infinit. Oricate matusi si oricati soferi de taxi s-ar interpune, firul rosu al imbogatirii tot se descopera.

Varianta matusii care jongla cu terenuri la varsta senectutii suna atat de dezacordat incat, vorba lui Geoana, a ajuns subiect de discutie – si, am zice noi, de bascalie – in toate birturile Romaniei. Si asta ii este fatal lui Nastase pentru ca, in politica, daca ai pierdut credibilitatea ai pierdut tot.

Dan Ioan Popescu ar trebui sa inceteze, la randu-i, sa tot caute scenarii. Au oamenii acestia din PSD un obicei ca, atunci cand se trezesc subiecte ale dezvaluirilor din ziare, sa se gandeasca imediat la diverse lucraturi. Nu odata ne-am trezit intrebati de astfel de oameni in slujba cui ne aflam. Ca si cum dorinta de a afla adevarul si de a servi interesul public n-ar fi suficiente.

Asta-i atmosfera de permanenta suspiciune si de vesnic razboi subteran in care ei traiesc si care i-a imbolnavit, se pare, iremediabil. Si ar mai fi ceva: intangibilul DIP ar trebui sa priceapa, in ceasul al treisprezecelea, ca zecile de milioane de dolari virate dinspre ministerul sau spre presa prietena, in perioada 2001-2004, nu i-au folosit la nimic.

Pentru Mircea Geoana, ziua de ieri reprezinta doar o victorie de etapa. Una importanta, ce-i drept, precum victoriile alpine din Turul Frantei. A demonstrat, pentru prima data, ca se comporta ca un lider de partid responsabil. Dar avantajul sau strategic s-ar putea spulbera daca se va opri aici.

Ieri, i-a scris epitaful lui Nastase, spunand ca dincolo de problemele juridice raman cele morale si etice. Semn ca Nastase nu va fi bine-venit in partid nici chiar albit de justitie.

Dupa seismul de ieri, mai multi fruntasi ai partidului se gandesc sa se retraga din proprie initiativa, inainte de a fi, la randul lor, luati la tinta de presa – ca munitie este, slava Domnului! E momentul ca Mircea Geoana sa-i determine sa plece si sa incerce sa construiasca un nou partid. E sansa lui. A ratat una in momentul scandalului stenogramelor. I-a mai ramas aceasta.

Nici puterea n-are motive sa jubileze, inainte de cateva lungi clipe de reflexie. Puterea corupe. Dar, atentie, ceva s-a schimbat: opinia publica nu mai poate fi mintita la infinit, gura presei nu poate fi astupata, nimeni nu mai e de neatins.

Crima perfecta nu exista si daca cei de la putere sunt pe cale sa comita una – daca nu cumva au si comis-o – atunci n-au decat sa se astepte la ce e mai rau. Mai devreme sau, in orice caz, mai putin tarziu decat se asteapta ei.