Calin Popescu-Tariceanu apara, printr-o declaratie politica, actiunea Senatului in cazul Sova: Nu pot fi de acord cu critici publice venite dinspre autoritatile statului. Nimic nu sta in calea procurorilor de caz de la DNA sa finalizeze ancheta
- Redactia Hotnews
Presedintele Senatului Calin Popescu-Tariceanu spune, intr-o declaratie politica, ca nu poate fi de acord cu critici publice venite din partea altor autoritati ale statului la adresa Senatului ca urmare a deciziei de a nu aproba cererea DNA de retinere a lui Dan Sova s iarata ca „nimic nu sta in calea” procurorilor de caz sa finalizeze ancheta si sa-l trimita pe acesta in judecata pe senatorul social-democrat.
Redam integral declaratia politica transmisa de Calin Popescu Tariceanu
Declaratie politica
In calitate de presedinte al Senatului am obligatia sa apar independenta sa in raport cu celelalte puteri ale statului si sa contribui la refacerea prestigiului acestei institutii. Exprimarea unor critici publice la adresa Senatului venite dinspre presa, dinspre retele de socializare, dinspre cetatenii care au tot dreptul sa se exprime liber, si chiar dinspre partide politice sunt absolut normale. Nu pot fi insa de acord cu critici publice venite dinspre alte autoritati ale statului sau componente ale acestora. Sper ca prezenta sa indemne la meditatie din partea celor vizati si la renuntarea formulei atacurilor publice intre autoritati, in folosul unui dialog institutionalizat din care sa gasim solutii la problemele existente.
Prin semnificatia lor, prin amploarea lor si prin implicarea mai multor autoritati ale statului, evenimentele generate de votul din Senat privind cazul Sova au depasit cadrul spetei in sine. Reactiile unor autoritati implicate in acest caz ar fi trebuit canalizate pentru revenirea la echilibru si la respectarea principiului separatiei puterilor in stat, principiu abandonat de aproape 10 ani, lucru care nu s-a intamplat. Este motivul care m-a determinat sa dau publicitatii aceasta declaratie politica.
Inaintea oricaror comentarii, tin sa subliniez ca, dupa votul de miercuri din Senat, nimic nu sta in calea procurorilor de caz de la DNA sa finalizeze ancheta si rechizitoriul si sa-l trimita in judecata pe dl. Sova. Senatul nu a incuviintat retinerea si arestarea senatorului Sova, dar nu a obstructionat in niciun fel continuarea urmarii penale pana la finalizarea ei, urmarire care se desfasoara fara restrictii, la fel ca in cazul oricaror cetateni anchetati in libertate.
A doua zi dupa votul din Senat, presedintele Romaniei a adresat CCR in limitele constitutionale o cerere de solutionare a unui presupus conflict juridic de natura constitutionala dintre Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, si Parlamentul Romaniei, pe de alta parte. Actiunile presedintelui Romaniei au fost acompaniate simultan de critici aduse Senatului din partea DNA si CSM. In realitate, nu exista un conflict de natura constitutionala, pentru ca Senatul a luat in dezbatere si s-a pronuntat prin vot asupra cererii de ridicare a imunitatii unui senator, fara depasirea limitelor acestei competente si exact in baza temeiurilor legale mentionate de solicitant (DNA) in cererea sa, respectiv, art. 24 din Legea 96/2006 (statutul senatorilor si deputatilor) si art.172 din regulamentul Senatului.
Ceea ce a declansat aceste critici este rezultatul votului si nu presupusul conflict, deci, putem vorbi despre o incercare de uzurpare a competentelor Senatului de catre alte autoritati, prin tentativa de a impune o solutie (deci, de a exercita in locul Senatului o competenta data acestuia prin Constitutie).
Art. 72, alin. 1, teza I din Constitutie, prevede ca deputatii si senatorii nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte. Textul constitutional recunoaste astfel dreptul necenzurabil al Camerei parlamentare de a decide cu privire la retinerea si arestarea unui membru al sau, procedura utilizata chiar si in Parlamentul European. Se poate observa ca celor doua autoritati mentionate incearca negarea acestui drept al Parlamentului, prin tentativa impunerii unei solutii exterioare legislativului. Aceasta situatie ar anula principiul independentei puterilor in stat. Or, art. 69 din Constitutie interzice orice mandat imperativ.
Un cap de acuzare vehiculat dupa vot se refera la aplicarea de catre Senat in cazul Sova a art. 24 din Legea 96/2006 (statutul senatorilor si deputatilor) si art.172 din regulamentul Senatului, din care reiese ca cererea procurorilor se adopta cu jumatate plus unu din totalul senatorilor sau deputatilor si nu din numarul celor prezenti. Cererea de incuviintare a retinerii si aretarii senatorului Sova, a fost facuta de DNA exact in baza art. 172 din Regulamentul Senatului, aflat in vigoare. Nu avem nicio indoiala ca, la momentul redactarii cererii, dna. procuror general stia cate voturi erau necesare pentru ca cererea DNA sa fie admisa. Cu toate ca am anuntat de doua ori in plen, de la microfonul presedintelui de sedinta, temeiul legal al validarii rezultatului votului, art. 24 din Legea 96/2006 (statutul senatorilor si deputatilor), nici in timpul sedintei plenului si in nici un alt moment anterior, nimeni nu a avut obiectii legate de constitutionalitatea acestor temeiuri.
O teza de drept unanim acceptata spune ca, orice norma legala in vigoare se bucura de prezumtia de constitutionalitate, pana la invalidarea ei de catre CCR. Pe aceasta prezumtie se intemeiaza de altfel obligativitatea respectarii ei: nici o norma nu este inainte de pronuntarea judecatorului constitutional, inaplicabila si nu poate fi ignorata aplicarea ei fara ca cel care o face sa nu se puna el insusi in afara legii. Abia in acest caz, am putea vorbi de savarsirea infractiunii de abuz in serviciu.
Aceasta inseamna ca, atata timp cat art. 172 din Regulamentul Senatului sau art. 24 din Legea 96/2006 nu au fost declarate neconstitutionale de CCR, aplicarea lor este obligatorie, in primul rand de conducerea Senatului.
In cadrul aceleiasi campanii pentru uzurparea unor atributii ale Senatului, au fost voci care au facut un mare caz, ba chiar am primit amenintari cu o actiune penala impotriva mea, pentru faptul ca, in urma votului in cazul Sova, Senatul nu a emis o Hotarare. De aceea, se impune o explicatie.
Parlamentul adopta legi, hotarari si motiuni. Dupa adoptare, acestea sunt publicate in Monitorul Oficial. Ceea ce nu se adopta, nu exista si deci nu se publica. Niciodata Parlamentul nu a publicat in MO o hotarare pentru ca nu s-a adoptat un proiect de lege sau o hotarare. Daca un proiect lege sau o initiativa este respinsa definitiv, proiectul nu mai este inaintat la promulgare si desigur nici nu poate fi contestat la CCR.
Insistenta cu care sunt promovate incercarile de a uzurpa parte din competentele constitutionale ale Senatului are o motivatie care depaseste cadrul luptei anti-coruptie si nu are legatura cu aceasta. Daca Senatul, pe care-l reprezint, ar accepta impunerea de catre alte autoritati ale statului a unor solutii, atunci s-ar crea un precedent extrem de nociv pentru democratia parlamentara. Potential, si mergand pe aceasta logica, am putea asista la extinderea acestei idei la orice vot contrar dorintei unei alte autoritati (de ex., respingerea unei ordonante sau a unei cereri a Presedintelui de reexaminare a unei legi, ar putea fi interpretata ca blocand activitatea Executivului). Parlamentul ar deveni o forma fara fond, golita de atributii, alte autoritati urmand sa decida in locul sau.
In adresa procurorului-sef al DNA catre CSM legata de procedura din Senat in cazul Sova se spune: „Imunitatea parlamentarilor si a membrilor ori fostilor membri ai Guvernului nu trebuie sa conduca la imposibilitatea desfasurarii procedurilor judiciare si a infaptuirii actului de justitie…”
Este superficial si cat se poate de gresit a afirma ca infaptuirea actului de justitie a devenit imposibila in urma respingerii, in cazul de fata, a masurii arestarii preventive, atat timp cat nu exista nici o piedica in finalizarea anchetei, a rechizitoriului si in a duce actul de judecata la bun sfarsit.
Impulsionat de scrisoarea procurorului-sef al DNA, CSM a dat publicitatii imediat un comunicat din care citez: „Consiliul Superior al Magistraturii isi exprima ingrijorarea fata de recentele situatii aparute in Parlamentul Romaniei, prin care a fost blocat sau ingreunat actul de justitie…”
Faptul ca la Senat nu au fost indeplinite conditiile pentru incuviintarea arestarii preventive a senatorului Sova nu poate fi considerat in niciun caz o blocare sau o ingreunare a actului de justitie. Anchetarea sa de catre DNA nu a fost si nu este impiedicata in niciun fel de Senat.
Ceea ce mai rezulta din cele publicate de CSM este o teza pe care am obligatia sa o resping. Astfel, am inregistrat in ultima vreme o confuzie indusa premeditat chiar de catre CSM, intre Justitie/actul de Justitie, pe de o parte, si Ministerul Public, DNA si procurori, pe de alta parte. Ministerul Public si DNA sunt organe de ancheta si nu Justitie. Justitia este reprezentata de instante. Procurorii se afla in sala de judecata pe acelasi palier cu avocatii.
Prin urmare, pocurorii pot fi supusi criticii, asa cum pot fi supusi criticii si avocatii. Asimilarea DNA ca organ de ancheta, cu Justitia si impunerea ideii ca este afectata independenta Justitiei daca procurorii sunt criticati, sunt elemente de destabilizare a autoritatii judecatoresti si a actului de Justitie, in general, fenomen de care trebuie sa ne ferim.
Sper ca actualul meu demers sa fie bine inteles. Ar fi un pas extrem de util si o despartire de practicile distructive din regimul Basescu, ca atunci cand apar diferente de abordare intre diverse autoritati ale statului, ele sa fie rezolvate printr-un dialog institutional. O astfel de abordare ar permite insanatosirea morala a unor componente ale societatii romanesti cat si constructiile viitoare de care Romania are nevoie.
Calin Popescu-Tariceanu
Presedintele Senatului