Campania electorală tragicomică dintr-o comună din Teleorman, prin ochii unui fost ziarist care acum candidează la primărie

Petrică Răchită a fost aproape 20 de ani jurnalist de investigații în presa centrală. A lucrat, printre altele, la Evenimentul Zilei și România liberă. S-a lăsat de presă în urmă cu cinci ani pentru a pleca să muncească în Germania ca șofer de tir, iar acum candidează la primărie în comuna părinților săi din județul Teleorman. Acesta este jurnalul său de campanie electorală.

Cum am devenit politician?

După aproape douăzeci de ani petrecuți prin multe redacții de ziare sau televiziuni centrale din România, în urmă cu cinci ani am decis să iau drumul Germaniei cu un permis de șofer profesionist în buzunar și cu zero experiență. Dar asta este o cu totul altă poveste, nu am să intru acum în detalii.

Mai important mi se pare să povestesc de ce m-am hotărât să candidez într-o comună din județul Teleorman și cum au decurs lucrurile în campania electorală.

De câte ori am mers în comuna părinților mei din județul Teleorman am remarcat cu tristețe cât de repede se depopula localitatea și cum se degrada infrastructura precară moștenită de pe vremea comunismului. Fără să se pună nimic în locul acesteia. Practic la mine la Mârzănești nu poți să spui că ai rămas la nivelul anilor 90. Nu, situația actuală este undeva la nivelul anilor 60.

Sătul să tot votez „răul cel mai mic” și să aștept luminița de la capătul tunelului, promisă de Emil Constantinescu acum aproape 25 de ani, am crezut că acesta este momentul să mă implic și eu. Să încerc să schimb ceva. Dorință sau naivitate, nu știu cum exact să o numesc mai bine. Deși aș îndrăzni să spun, fără aroganță, că după aproape douăzeci de ani de presă și multe contacte cu politicienii, nu prea mai pot fi acuzat de naivitate.

PLUS sau USR-PLUS?

Mârzănești, Teleorman

În iarna trecută am făcut primii pași spre candidatură și m-am înscris în partidul PLUS. Numai că în primăvară a venit pandemia și, automat, alegerile locale au fost amânate. Pentru a deveni candidatul comun al Alianței USR-PLUS, potrivit regulilor interne, trebuia să concurez cu candidatul desemnat de USR: un tânăr politician care în trecut fusese un înfocat susținător al actualului primar liberal din Mârzănești, principalul nostru contracandidat.

Acum trebuie să recunosc faptul că și eu, personal, la nivel local am votat și susținut actuala administrație liberală, în ciuda rezultatelor inexistente. Motivul a fost simplu: repulsia față de PSD și de Liviu Dragnea, stăpânul „de facto” al Teleormanului.

În confruntarea internă dintre USR si PLUS s-a stabilit că urmează să se facă un sondaj care va decide candidatul pentru primărie și eventualele liste de consilieri. Candidatul USR, tânărul politician, nu a vrut din start să accepte o colaborare cu PLUS și, a doua zi, și-a anunțat public apartenența la PMP și candidatura din partea acestui partid. Am rămas practic “singur pe post” și cu ștampila pusă de fostul contracandidat de la USR că, de fapt, aș fi „iepurele” primarului liberal din Mârzănești, pentru că votasem cu el în trecut.

Ceea ce mi s-a părut amuzant a fost faptul că acuzațiile veneau din partea unuia care fusese membru PNL și care umblase, la propriu, cu poza primarului prin casele oamenilor.

Trebuie să mai spun aici că, în județul Teleorman, în timp ce unii se bucurau că am scăpat de Dragnea, PNL făcea transferuri de marcă din rândurile pesediștilor debusolați că și-au pierdut conducătorul, pentru a fi siguri că vor fi urmașii PSD la guvernare.

Precampania și primul contact cu alegătorii

Precampania electorală, practic perioada când trebuia să dau primul meu examen electoral, m-a prins cumva nepregătit. Trebuia să încep să strâng semnăturile, să găsesc oameni care să candideze din partea USR-PLUS pe lista de consilieri într-o comună pe care o cunoșteam și unde eram relativ cunoscut de alegători.

Ceea ce am neglijat eu a fost faptul că USR-PLUS și un politician nou, indiferent care ar fi el, nu sunt tocmai bine primiți într-o comunitate cu aproape patru mii de locuitori din care cei mai mulți sunt pensionari.

În Mârzănești, ca în majoritatea localităților din Teleorman, există de 30 de ani două forțe politice: PSD și PNL. Partide care și-au disputat supremația cu exact aceiași actori care erau și acum în rolul personajelor principale. Și fără a avea vreunul dintre ei un succes cât de mic în ceea ce privește bunăstarea sau dezvoltarea comunei. Doar liste cu alegătorii, pe care le țin și le actualizează la fiecare rând de alegeri din patru în patru în ani.

Mergând prin sate am reușit să strâng numărul necesar de semnături pentru a candida, dar foarte greu am găsit și oameni care să accepte să candideze pentru funcția de consilier. De fapt, ca să fiu sincer, un singur om din localitate a acceptat.

Majoritatea celor cu care vorbeam mă aprobau și îmi spuneau că am dreptate în ceea ce privește nevoia de dezvoltare a localității, accesarea de fonduri europene, proiecte și așa mai departe. Pe de altă parte, mă refuzau pentru că, fie am ajuns prea târziu la ei, fie că „s-ar fi supărat primarul dacă auzea că au semnat cu altcineva”, fie că ei sunt tradițional votanți ai PSD și nu vor să treacă acum la alt partid. Practic, mi se transmitea, direct sau indirect, „e corect ce spui, dar tu nu ai nicio șansă”.

Imediat după depunerea dosarelor de candidatură mi s-a confirmat faptul că temerea oamenilor în ceea ce privește semnăturile nu era chiar deplasată. Apropiați ai primarului PNL i-au sunat pe unii dintre oamenii care semnaseră pentru mine și le-au explicat că “strică orzul pe gâște” cu semnăturile și cu eventualul vot dat pentru mine sau pentru partidul din care fac parte. Ba mai mult, fostul coleg de la USR, actual candidat al PMP, deja împrăștiase zvonul că eu sunt de fapt omul PNL, lucru pe care-l cred în continuare mulți dintre votanții din comună.

Între timp, celelalte partide își fidelizau electoratul cum îi ducea capul: cei de la PNL cu ajutoare sociale și remorci cu nisip cărate gratuit în curțile oamenilor, cei de la PSD cum știu ei mai bine, adică cu promisiuni de ajutoare și funcții, iar cei de la PMP cu exact aceleași metode.

Campania electorală și „alianțele strategice” fără nici un program de dezvoltare

Mârzănești, Teleorman

Pot să spun că eu mi-am făcut temele destul de bine, cu ajutorul celor din partid, în ceea ce privește dezvoltarea localității cu ajutorul fondurilor europene. Am făcut și o posibilă strategie pentru repopularea acestei comune pe cale de dispariție, cu sute de case părăsite, deși se află la doar zece kilometri de Alexandria, cel mai mare oraș din Teleorman.

Doar că și în campania electorală, exact ca în precampanie, oamenii nu preau au încredere și răbdare să asculte ceea ce le spun că vreau să fac. Sunt mult mai interesați de circul făcut de mișcările politice la nivel de comună. Liberalii rămân cantonați în mediul lor electoral și își fidelizează votanții cu exact aceleași metode pe care le practică de douăzeci de ani. Fără să toarne, de exemplu, un centimetru de asfalt în comună.

Spectacolul absolut vine însă de la PSD. Surprinzător pentru social-democrati, anul acesta veniseră cu un candidat destul de bine pregătit, un intelectual care avea și idei bune și părea și bine-intenționat. Doar că organizația locală a PSD a decis să-i retragă sprijinul politic și să meargă la electoratul tradițional pesedist de mână cu candidatul PMP, „tânăra speranță a politicii”, fostul meu coleg de la USR și fostul activist liberal.

Am aflat aceste lucruri chiar de la oamenii cărora le prezentam programul meu electoral. Erau nedumeriți și nu mai știau cu cine să voteze. Trocul politic dintre cele două formațiuni este ca pesediștii să voteze cu candidatul PMP la primărie iar acesta să numească după alegeri un viceprimar de la PSD, cel care i-a săpat groapa candidatului lor.

Mi se pare din nou amuzant pentru că toate aceste calcule politice la nivel local nu țin seama de faptul că alegerile se desfășoară într-un singur tur de scrutin, iar în Mârzănești există un primar de patru mandate care, chiar dacă nu a făcut nimic, a avut timp să-și fidelizeze electoratul cu metodele deja consacrate.

Fără dezbateri despre proiecte de viitor

Petrică Răchită (dreapta) în campanie în Mârzănești

Tot timpul campaniei am lansat provocări către toți ceilalți contracandidați pentru a organiza o dezbatere despre ce am putea realiza împreună după terminarea alegerilor. Indiferent de cine va câștiga, eu fiind conștient că șansele mele sunt ca și inexistente. Aș vrea doar să discutăm cu toții despre ce ar putea fi la noi în comună.

Nici unul dintre contracandidați nu a răspuns și toți preferă să meargă la alegători cu exact aceleași promisiuni ca până acum: parcuri și terenuri de sport într-o comună depopulată, care are școlile închise și copiii ce fac naveta către alte localități.

Este o campanie atipică și din pricina pandemiei și a restricțiilor. Dar am totuși speranța că electoratul în 2020 nu mai poate fi hrănit doar cu pâine și circ. Chiar și într-o comună depopulată din județul Teleorman. Naivitate?