Cancelarul Mafiei (de Traian Ungureanu)

Raminem cu un mister: cine e, de fapt, Adrian Nastase? Cine e omul care a dominat Romania, cu acareturile si multimile ei, din ochi, fara nici o miscare vizibila a fetei? Un lider de partid? Prea putin. Atunci un superparlamentar? Prea mecanic, prea infantil. Misterul e in vigoare.

Pina cind nu va fi lamurit si explicat, in piete si in tribunale, nu vom fi dezlegati. Nastase e purtatorul unei puteri ascunse. Aceasta situatie obscura si influenta trebuie curmata. Nimic nu face mai mult rau lumii in care traim decit obisnuinta cu masca de serviciu pe care Nastase o poarta si dupa proaspata sa cadere.

Primul beneficiar al acestei mascarade e PSD, partidul care sustine continuu ca l-a micsorat pe Nastase, din motive de imagine. Mircea Geoana vorbeste despre refacerea imaginii partidului. Presa vorbeste despre refacerea imaginii partidului. Toata lumea vorbeste despre refacerea imaginii partidului.

Ce-ar fi sa vorbim despre refacerea imaginii adevarului? Caci ideea dupa care Nastase strica poza presupune ca PSD avea o imagine buna, pe nedrept tulburata. Daca e atit de sigur ca Nastase sufera de cancer imaginar, atunci PSD ar trebui sa isi apere liderul, nu sa il aseze, cu pat cu tot, in ploaie, la citiva stinjeni de sediul central.

Refrenul „Nastase strica imaginea partidului” e o minciuna periculoasa. Ea presupune ca marea problema a PSD e ca a ratat anexarea presei si ca, in cazul in care acelasi PSD inventeaza sau cumpara o presa favorabila, totul e in regula.

A vorbi la nesfirsit despre problemele de imagine e un fel de a ramine mut, in chestiunea de fond: e sau nu Nastase vinovat de ceva? Trebuie, deci, sa cautam, cu curaj, raspunsul la intrebarea inca nedezlegata: cine e, de fapt, Adrian Nastase?

Al doilea autor al anonimizarii lui Nastase, ca persoana si putere reala, e presa. Inclusiv subsemnatul. Din prea multa grija pentru panas, comentatorii au tratat criza PSD asa cum sint tratate crizele politice. Cu previziuni de scindare si cu analiza dinamicii de generatie. Insa criza n-a avut nimic politic. Partidul nu s-a scindat si nici n-avea de ce.

Rupturile sint provocate de ciocniri de idei. PSD a avut in fata un caz de coruptie, nu o dilema de doctrina. De obicei, in capul unui partid nu intra, simultan, doua idei. Cind, totusi, asa ceva se intimpla, partidul se rupe. Asa au stat lucrurile, in 1991- ’92, cind PSD s-a rupt cu adevarat. Atunci, partidul era sfisiat de doua idei, primitive, dar nu mai putin idei.

Iliescu voia o stinga muncitoreasca, Roman lucra la o stinga smechereasca. Acum, drama PSD s-a desfasurat pe un fond ideologic nul. Umilirea lui Nastase a reglat un raport de putere. Problema directiei viitoare a partidului nu s-a pus nici o clipa. PSD e, practic, acelasi, iar reaparitia lui Iliescu garanteaza o nemiscare prelunga.

Avem in fata doua clisee groase: asa-zisele probleme de imagine si asa-zisa lupta din interior, ca semnal al schimbarii. In spatele acestor enunturi grabite, care semnaleaza un grad avansat de conformism si tendinta de a planta categorii politice pe un teren strain, se ascund propozitiile-cheie. Iata-le: PSD nu e un partid si Adrian Nastase nu e un lider politic.

Acelasi lucru se poate spune despre toate partidele si despre toti liderii nostri politici. Insa desprinderea de mascarada poate incepe numai si numai prin critica fundamentala a PSD-ului. Dintr-un motiv simplu: PSD e creatorul sistemului si il reprezinta perfect. Continuind sa rasfatam acest conglomerat cu termenii analizei politice, continuam sa ii acordam asistenta.

Adevarul e greu, dar trebuie rostit. PSD e organizatia care a tinut Romania in friu. Imbogatirea dementa a acestei organizatii a procurat subdezvoltarea Romaniei. Amprenta e de neconfundat: retea de tip mafiot. Liderul acestei retele a fost Adrian Nastase, iar acest post il descrie, in sfirsit, perfect: Cancelarul Mafiei. Abia in acesti termeni e caderea lui Nastase un fapt crucial.

Violenta de opinie a presei si violenta legala a institutiilor s-au soldat cu o mare victorie. Ele trebuie asumate. PSD si Nastase trebuie descrisi in termeni reali. Nu ne mai putem schimba istoria, dar ne putem ciopli politica. O alta istorie ar fi presupus inlaturarea lui Iliescu, imediat dupa aparitie. Nu s-a putut si am ramas cu un trecut ireparabil.

Insa indepartarea lui Nastase relanseaza politica, ceea e inseamna ca ne putem indrepta, macar, viitorul.