Când nivelul estrogenului scade, durerile pot crește. Simptomele pe care multe femei nu le asociază cu apropierea menopauzei

Durerile articulare, migrenele și durerile pelvine se pot accentua în anii dinaintea menopauzei, însă legătura lor cu schimbările hormonale este adesea trecută cu vederea.

Aproximativ jumătate dintre femeile de vârstă mijlocie se confruntă cu durere cronică, potrivit unei analize publicate în 2026 de Societatea Internațională de Menopauză. Specialiștii explică de ce fluctuațiile estrogenului pot modifica sensibilitatea la durere, ce afecțiuni se pot agrava în această perioadă și ce soluții există pentru atenuarea simptomelor.

Durerea cronică rămâne adesea insuficient recunoscută și tratată, iar multe femei ajung să consulte medici de diferite specialități fără să primească o explicație clară pentru simptomele lor. Problema este semnalată într-o amplă analiză științifică publicată în septembrie 2026 de Societatea Internațională de Menopauză (IMS). 

Un rol important îl au fluctuațiile hormonale, care afectează sănătatea articulațiilor, precum și modul în care durerea ajunge să fie procesată de către creier. Relația dintre estrogen și durere este însă una complexă, iar oamenii de știință și medicii specialiști încearcă să găsească modalități noi prin care să înțeleagă de ce unele femei sunt mai predispuse la dureri decât altele. 

Cum influențează estrogenul apariția durerii

Cercetătorii cunosc de multă vreme faptul că nivelul de estrogen afectează modul în care femeile resimt durerea. Studii efectuate încă din anii ’90 arată că sensibilitatea la durere poate fluctua și că devine mai intensă în perioada menstruală, atunci când nivelul de estrogen scade. Modificările hormonale care apar în perioada pubertății sau în sarcină pot influența, de asemenea, apariția inflamației și pot contribui la declanșarea durerii. 

În timpul perimenopauzei, nivelul estrogenului poate varia considerabil, pe parcursul mai multor luni sau chiar ani, înainte de a se stabiliza. Aceste modificări produse în organism pot contribui la apariția diferitelor tipuri de dureri. 

„În primul rând, estrogenul ajută la reglarea modului în care sistemul nervos interpretează semnalele de durere. Pe măsură ce nivelurile acestuia scad, creierul poate deveni mai sensibil și poate interpreta aceste semnale dureroase mai intens”, a explicat Heather Huddleston, endocrinolog și directoare a Clinicii pentru sindromul ovarelor polichistice (SOP) din cadrul Universității din California, SUA, citată de publicația americană „The Washington Post“.

În al doilea rând, estrogenul joacă un rol-cheie în sănătatea articulațiilor și a țesutului conjunctiv, în activitatea sistemului imunitar și în inflamație. Astfel, durerile tind să se agraveze în timpul schimbărilor hormonale produse în organism. 

De asemenea, modificările hormonale ar putea influența și evoluția unor boli autoimune, însă relația dintre estrogen, sistemul imunitar și inflamație este complexă și încă insuficient înțeleasă. 

Somnul insuficient din perimenopauză poate accentua durerile

Și somnul contează. Bufeurile și transpirațiile care se produc adesea în timpul nopții întrerup somnul, ceea ce ar putea crea și o sensibilitate crescută la durere. Disconfortul creat de durere poate duce la tulburări de somn, astfel creându-se un cerc vicios. 

Lipsa somnului și oboseala constantă pot atrage, în plus, dificultăți în menținerea altor obiceiuri sănătoase, cum ar fi, de exemplu, activitatea fizică regulată. 

Ce dureri sunt frecvente în menopauză 

Durerile musculare și articulare sunt printre cele mai frecvente probleme din perimenopauză. O analiză sistematică publicată în 2026, care a reunit date de la peste 93.000 de femei, arată că 57% dintre cele aflate în această etapă se confruntau cu dureri musculare sau articulare, comparativ cu 40% dintre femeile aflate înaintea tranziției spre menopauză. Genunchii, mâinile, umerii și spatele sunt printre zonele în care pot apărea astfel de manifestări. Genunchii, mâinile, umerii și spatele sunt printre zonele în care pot apărea astfel de manifestări.

Uneori, durerile apar fără să existe o afecțiune articulară diagnosticată. În alte cazuri, tranziția spre menopauză coincide cu apariția sau agravarea unor probleme musculoscheletale. De exemplu, după menopauză, femeile prezintă un risc mai mare pentru anumite forme de osteoartrită, în special la nivelul genunchilor și mâinilor. Și simptomele artritei reumatoide, o boală inflamatorie autoimună, se pot accentua în această perioadă.

O altă problemă întâlnită mai frecvent la femeile de vârstă mijlocie este umărul înghețat, o afecțiune care provoacă durere și limitează considerabil mobilitatea umărului. Aceasta poate face dificile chiar și mișcări obișnuite, precum îmbrăcatul sau ridicarea brațului deasupra capului.

Specialiștii citați de The Washington Post sunt de părere că modificările nivelului de estrogen ar putea contribui la apariția sau agravarea unora dintre aceste probleme, însă mecanismele diferă de la o afecțiune la alta. Vârsta, predispoziția individuală, inflamația și alte probleme de sănătate pot avea, la rândul lor, un rol important. 

Oamenii de știință au testat dacă terapia hormonală ar putea atenua simptomele, însă dovezile identificate până în prezent sunt puține și neconcludente, notează publicația americană.

Migrenele, fibromialgia și durerile pelvine

Migrena, o afecțiune caracterizată prin dureri de cap pulsatile, sensibilitate la lumină și modificări ale vederii, este sensibilă la fluctuațiile de estrogen. Astfel, crizele pot fi mai dese sau mai severe în special în perioada menstruației. După instalarea menopauzei naturale, episoadele se răresc la multe femei, odată cu stabilizarea nivelurilor hormonale, însă evoluția diferă de la o persoană la alta.

Și femeile cu fibromialgie pot observa o agravare a simptomelor în perioada tranziției spre menopauză, deși nu este clar în ce măsură schimbările hormonale contribuie direct la această evoluție. Afecțiunea constă într-o modificare a procesării durerii la nivelul sistemului nervos și este asociată cu dureri generalizate, oboseală și tulburări de somn. 

În plus, pe măsură ce nivelul estrogenului scade, unele femei dezvoltă simptome ale sindromului genito-urinar al menopauzei, precum uscăciune vaginală, iritație, durere în timpul contactului sexual și simptome urinare.

Ce pot face femeile pentru a atenua durerile din perioada menopauzei

Medicii citați de The Washington Post subliniază că este extrem de importantă educația populației cu privire la simptomele comune ale perimenopauzei și menopauzei. Unele manifestări, cum sunt ceața mentală, oboseala și durerile generalizate pot fi cauzate de modificările hormonale, dar și de fibromialgie sau de afecțiuni ale glandei tiroide. „Nu toate simptomele pe care le resimți la 50 de ani sunt provocate de menopauză“, subliniază Heather Huddleston. 

Chiar și atunci când investigațiile medicale nu identifică o cauză clară a durerii, simptomele nu trebuie ignorate sau considerate o consecință inevitabilă a înaintării în vârstă. 

Potrivit specialiștilor Societății Internaționale de Menopauză, abordarea durerii cronice trebuie adaptată fiecărei paciente și poate necesita colaborarea mai multor specialiști, printre care ginecologi, neurologi, reumatologi și medici specializați în tratamentul durerii.

Activitatea fizică regulată, în special exercițiile de forță și cele adaptate mobilității articulare, contribuie la menținerea masei musculare și la reducerea unor dureri musculare sau articulare. În cazul femeilor care se confruntă și cu tulburări de somn, tratarea bufeurilor și îmbunătățirea odihnei pot ajuta indirect la o mai bună gestionare a durerii.

Tratamentul diferă în funcție de cauza simptomelor. Migrenele pot necesita medicație specifică, în timp ce pentru simptomele genito-urinare asociate scăderii estrogenului, tratamentele locale cu estrogen pot fi eficiente, atunci când sunt recomandate de medic.

Terapia hormonală pentru menopauză poate atenua anumite simptome și poate îmbunătăți somnul, însă dovezile privind eficiența sa în tratarea directă a durerii cronice rămân limitate. Prin urmare, nu este recomandată exclusiv în acest scop.

Specialiștii subliniază că durerile noi, persistente sau care se agravează trebuie evaluate medical, fără a fi atribuite automat menopauzei. Identificarea cauzei poate face diferența între un simptom suportat ani la rând și unul pentru care există tratament eficient.