Când rasismul devine „revelație” electorală: cazul George Simion / Dar când Călin Georgescu elogia un regim care deporta evreii și romii ca un ”act de igienă socială”?

Un lider cu șanse de a deveni Președintele României, experimentează pentru prima dată rasismul pe pielea lui. Romii îl trăiesc de generații. Diferența? Unii cer empatie, alții nu o primesc niciodată.

„Am primit atâtea comentarii rasiste din partea unor oameni care se pretind educați că îmi vine, efectiv, greață”, spune George Simion, liderul AUR, într-un mesaj virulent postat pe rețelele sociale. El se declară revoltat de apelativele rasiste care i-au fost adresate – „garoi”, „cioricosan”, „țigan împuțit” – și de imaginile cu emoticoane de „ciori” pe Reddit sau TikTok. „Asta nu vine de la pleavă”, insistă el, „ci de la universitari”.

Această ieșire emoțională poate părea, la prima vedere, un semnal pozitiv: un politician român vorbește public și apăsat despre rasism. În realitate, însă, suntem în fața unei instrumentalizări cinice a unei suferințe reale, una pe care alții – în special romii – o trăiesc zilnic, de generații întregi.

Rasismul electoral, da. Dar rasismul antirom?

George Simion experimentează (sau poate doar instrumentalizează etnicizări reale) acum ceea ce în sociologia electorală numim „rasism simbolic” – un tip de atac bazat pe stereotipuri rasiale, folosit pentru a discredita un adversar politic. Este, într-adevăr, penibil și condamnabil. Dar să nu uităm: Simion vine dintr-o zonă a vieții publice unde rasismul este endemic – galeriile de fotbal – și conduce un partid, AUR, care nu a ezitat să dea glas urii împotriva minorităților.

Până acum, nici Simion, nici partidul său nu au mișcat un deget atunci când romii au fost ținta unor abuzuri sistemice: evacuări forțate, segregare școlară, acces inegal la servicii medicale sau locuire. Ba din contră, unii membri AUR au alimentat exact acest tip de discurs discriminatoriu.

Călin Georgescu l-a elogiat pe Antonescu

De exemplu, senatorul Sorin Lavric a făcut afirmații rasiste și misogine. În scrierile sale, a descris romii ca fiind o „plagă socială” și a susținut că „niciun bărbat nu caută în femeie deșteptăciunea, profunzimea sau luciditatea”. Alți membri sau apropiați ai AUR, precum Claudiu Târziu sau Gigi Becali, au relativizat simboluri extremiste, au promovat declarații homofobe, xenofobe și antieuropene.

Dar poate cel mai grav exemplu rămâne Călin Georgescu, care a declarat într-un interviu video că Ion Antonescu „a fost un erou”. Este regimul care spunea că deportarea evreilor și romilor în Transnistria nu sunt crime, ci un „acte de igienă socială” – o formulare care trimite direct la limbajul regimurilor fasciste și genocidare. Și, în lipsa unei reacții, se pare, că asta nu l-a supărat deloc pe George Simion, cel care moștenește campania extremistă dusă de Georgescu. 

România rasistă – dincolo de anecdote

Statistici oficiale și cercetări sociologice confirmă că rasismul nu este o excepție în România, ci o realitate cotidiană, adânc înrădăcinată în instituții și mentalități:

• Potrivit Barometrului Incluziunii Romilor (2022), 1 din 3 români nu ar accepta să aibă un vecin rom.
• Conform CNCD, în 2023, cele mai multe reclamații de discriminare etnică s-au referit la romi.
• Raportul FRA (UE) arată că 41% dintre romii din România au fost discriminați în căutarea unui loc de muncă; peste 60% trăiesc în gospodării fără acces la utilități de bază.
• În educație, aproape 30% dintre elevii romi învață în școli segregate etnic, iar rata abandonului școlar este de trei ori mai mare decât media națională.

Aceste date nu sunt doar cifre. Sunt fețele invizibile ale unei Românii paralele, ignorate sistematic de politicile publice și disprețuite în discursul public.

Ipocrizia taberei „pro-europene” și excepția Nicușor Dan

Unii, într-un gest toxic și dezumanizant, au găsit de cuviință să-l atace pe Simion pe baza unei presupuse identități etnice – reală sau imaginară. Aceste atacuri sunt condamnabile, indiferent cine le face. 

Dar trebuie spus clar: în campania electorală actuală, singurul politician major care a oferit o recunoaștere sinceră a romilor este Nicușor Dan. Nu doar că a răspuns apelului Roma for Democracy România pentru includerea minorităților în guvernare, dar a fost primul primar din București care a sprijinit oficial alocarea unui spațiu public în cinstea unui activist rom: Piața Nicolae Gheorghe, în memoria fondatorului mișcării civice rome. 

Un gest simbolic, da – dar semnificativ. Reparațiile morale încep cu recunoaștere, nu cu negare. Cu asumare, nu cu tăcere.

Lecții pierdute și un apel pentru România europeană

Simion spune că acum „înțelege” cum e să fii tratat ca un cetățean de mâna a doua din cauza aspectului. Foarte bine. Să țină minte acest sentiment. Să nu-l uite când votează politici care vizează minoritățile. Să-l transforme în solidaritate, nu în capital politic.

Și totuși, există speranță. Singura cale autentică este România europeană – democratică, pluralistă, solidară. O Românie pro-occidentală nu înseamnă doar aderare la tratate sau investiții străine. Înseamnă drepturi egale, luptă împotriva urii, justiție socială și recunoașterea demnității tuturor cetățenilor. 

Rasismul nu dispare prin ironii, ipocrizie sau emoții de campanie. Dispare prin politici publice coerente, prin recunoașterea reală a suferinței și prin angajamente ferme. Iar acest efort trebuie făcut de toți: și de cei care flutură steagul Europei, dar ignoră Ferentariul, și de cei care se declară „patrioți”, dar tac când romii sunt evacuați abuziv.

Dacă vrem o Românie europeană adevărată, atunci rasismul trebuie recunoscut și combătut. Nu doar când convine electoral. Ci în fiecare zi, în fiecare școală, în fiecare spital, în fiecare instituție.

ERATĂ: O versiune inițială a acestui articol conținea ideea că afirmația că deportarea este un ”act de igienă socială” îi aparține lui Călin Georgescu. A fost o eroare pentru care ne cerem scuze. Afirmația i-a aparținut regimului Antonescu, pe care Călin Georgescu l-a elogiat.