Cât de mult suferă de pe urma schimbărilor climatice unul dintre cele mai turistice orașe europene

Veneția se scufundă lent, în timp ce creșterea nivelului mării și furtunile tot mai intense amplifică riscul de inundații severe. Schimbările climatice accelerează degradarea orașului, punând presiune pe infrastructura costieră și pe patrimoniul cultural unic. Datele istorice și studiile climatice indică o creștere de peste jumătate de metru a nivelului apei, față de secolul al XVIII-lea, se arată într-o analiză InfoClima.ro.

Veneția face tot mai greu față „valurilor” de turiști

Veneția este unul dintre cele mai vizitate orașe ale Europei, cu aproximativ cinci milioane de turiști pe an. Turismul este una dintre principalele surse de venit, însă acesta vine cu un cost.

Infrastructura orașului este una veche, iar suprafața totală (maritimă și terestră) de 410 kmp este relativ mică. Drept urmare, an de an, Veneția trebuie să facă față unor „valuri” de turiști într-un oraș care a atins deja o densitate semnificativă a populației (630 locuitori/kmp).

Veneția a avut mult de câștigat de pe urma poziției sale geografice de-a lungul istoriei sale de 15 secole, însă tot mai mult se văd și dezavantajele.

Cercetările au arătat că, de la mijlocul secolului 18 până în prezent, nivelul ar fi crescut cu 61 cm, ținând cont că apele canalelor venețiene au, în prezent, o adâncime medie de aproximativ 1 -1.5m (Grand Canal/Marele Canal principal 5m).

Maree, furtuni, inundații

„Aqua alta” reprezintă un fenomen natural specific zonei Veneției, caracterizat prin inundațiile sezoniere. Acesta a avut loc dintotdeauna, iar localnicii s-au obișnuit cu el. Totuși, pe măsură ce vedem efectul tot mai accentuat al schimbărilor climatice, acest fenomen poate contribui la apariția unor inundații și mai violente pe fondul furtunilor din ce în ce mai pronunțate, unde volumul de precipitații într-un interval scurt de timp poate duce la inundații puternice, mai arată analiza InfoClima.ro.

Astfel de inundații au avut loc în noiembrie 1927, decembrie 1933, martie 1964, februarie 1974, noiembrie 1996, noiembrie 2001, octombrie și noiembrie 2012.

În 2019, Veneția a suferit a doua cea mai catastrofală inundație din istoria sa recentă, nivelul apelor ajungând la 1,87 m. Costurile au fost enorme, iar autoritățile au putut oferi doar despăgubiri în valoare de 5.000 euro pentru gospodării individuale și 20.000 pentru afaceri. Primarul Veneției de atunci, Luigi Brugnaro, declara o stare de dezastru, proferând „acestea sunt efectele schimbărilor climatice”.

Turismul în masă „sufocă” Veneția

Multe orașe europene se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari în privința gestionării numărului de turiști ce le trec pragul. Barcelona, Florența, Edinburgh, Bruges sunt câteva exemple unde autoritățile locale au fost nevoite să ia măsuri precum introducerea unor taxe la hoteluri și de turism în general.

Una dintre marile probleme cu care Veneția s-a confruntat de-a lungul anilor a fost gestionarea super-vaselor de croazieră, a aglomerării și a poluării cauzate de acestea. Răspunsul comunităților locale a fost o campanie intitulată „no grande navi” („nu vaselor mari/fără vase mari”), care a devenit realitate pentru câțiva ani. În vara lui 2021, însă, vasele de croazieră s-au întors.

Printre principalele argumente împotriva acestor vase de croazieră se numără: pericolul derivat din tranzitul navelor, riscurile pentru sănătatea publică, dar și poluarea (fonică, scurgeri).

O alternativă găsită de autoritățile locale a fost crearea și dezvoltarea unui alt port menit să preia cele mai mari vase, împreună cu cele de transport de mărfuri. Redirecționarea către porturile aflate în vecinătate din Ravenna și Trieste a fost o altă soluție propusă, iar pentru vasele de croazieră de dimensiuni mai mici, portul Marghera (zona industrială) a fost găsit ca alternativă mai aproape de Veneția. Concret, măsura reduce nivelul poluării în zona lagunară a Veneției, dar și riscurile de pagube materiale asociate.

Ce se va întâmpla cu Veneția până la final de secol

Datele arată că nivelul Mării Adriatice ar putea crește cu aproximativ 17 cm până în 2050, iar unele scenarii pesimiste indică posibilitatea că în 2100 această creștere să continue până la 120 cm, o situație catastrofală pentru regiune. Reducerea traficului maritim este văzută ca o măsură imediată de „mitigare” și adaptare, una care ar putea avea consecințe economice pe termen scurt și mediu.

Pe de altă parte, implementarea unor bariere mecanice pentru protejarea Veneției și a zonei lagunare ar putea avea efecte pe termen lung asupra habitatelor naturale, a florei și a faunei. Cert este că Veneția, un oraș care nu ar fi existat și nu ar putea trăi fără apă, este constant amenințat de această sursă inițială a bogăției și a unicității sale.

Sursa foto: Dreamstime.com