Cazul” Macovei sau circul de presa (de Miron Damian)

Circul si analiza politica sint doua lucruri foarte diferite. Circul e fermecator pentru ca nu intelegi ce se petrece. In schimb, a face inteles ce se petrece e chiar rolul unei analize. Iar daca eu sint nevoit sa dezvalui secretul din spatele unei scamatorii de circ, este numai pentru a opri ca asa ceva sa treaca drept material analitic. Deci, intr-o parte o asistenta e legata de platforma de lemn.

In cealalta, scamatorul isi pregateste cutitele. Se face liniste si, rind pe rind, cutitele sint aruncate spre tinta-vie, nimerind inspaimintator de aproape. In realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Scamatorul face doar gestul de a arunca cutitul, insa il retine si il ascunde.

In cealalta parte, la comanda, din interiorul platformei este ridicat un alt cutit, care apare si face exact sunetul pe care l-ar face daca ar fi infipt din aruncare. Iluzia e perfecta.

Totul e facut pentru a o intretine. Penumbra, figurantii cu chipuri impietrite sau speriate, tobele apasatoare, e o intreaga desfasurare melodramatica menita a ascunde un lucru simplu: nu exista nici un cutit aruncat, nici o primejdie. Am descris o scamatorie clasica de circ. Si, de asemenea, mecanismele scandalului mediatic ce o are ca tinta pe dna Macovei.

Faptele sint simple. Dl Tariceanu o convoaca pe dna Macovei la o discutie cu dl Patriciu, care e urmarit penal. Adica premierul isi convoaca unul dintre ministri, o cerere ce nu poate fi refuzata. Previzibil, dl Patriciu vorbeste de abuzurile la care ar fi supus. Dna ministru ii raspunde ca are posibilitatea sa se plinga celor in drept. Atit.

De ce anume e acuzata, in acest caz, dna Macovei? Mister. S-au facut comparatii cu cazul telefonului dat de premier dlui Botos (continuati sa nu va reprosati nimic, dle Tariceanu?).

Or, in cele doua cazuri exista lucruri comune care nu au nimic grav, plingerile dlui Patriciu, de exemplu; si mai exista lucruri grave care nu sint defel comune, mai precis faptul ca, in primul caz, premierul a intervenit, in privat, pe linga un magistrat, in timp ce in al doilea dna Macovei n-a facut nimic similar.

S-a spus ca ministrul a trimis apoi controale pe capul procurorilor, dar asta e o noua minciuna la adresa dnei Macovei, care nu are nici dreptul, nici posibilitatea sa faca asa ceva.

Si atunci care e acuzatia? In realitate lucrurile stau cam asa. Toata aceasta desfasurare, titluri de-o schioapa, cereri de demisie rastite, figuri grave sau indignate, e o intreaga melodrama menita a ascunde un lucru simplu: nu exista nici o acuzatie rezonabila care sa poata fi formulata la adresa ministrului Justitiei.

Sa luam urmatorul exemplu, ca sa va dati seama cit de absurda e intreaga constructie. Sa presupunem ca un parlamentar, de exemplu dl Nastase, ajunge sa fie urmarit penal si, ulterior, dna Macovei e convocata in fata deputatilor, in calitate de ministru.

Daca se duce, se va afla in aceeasi camera cu dl Nastase, ba chiar va fi nevoita sa-i raspunda la intrebari, ceea ce, in logica acuzatorilor ei, e motiv de demisie. Dar daca nu raspunde interpelarilor parlamentare, atunci incalca Constitutia si trebuie, din nou, sa demisioneze. Uite asa ar putea dl Nastase sa scape de incomoda titulara a Justitiei.

Trebuie doar sa ajunga urmarit penal. Dar asta nu e totul. Dincolo de intilnirea incidentala cu dl Patriciu, dna Macovei are toate sansele sa se intilneasca sistematic cu o persoana aflata in aceeasi situatie. Ma refer la dl Copos, pe care nu are cum sa-l evite caci sint colegi de cabinet. Demisia i-a ramas dnei Macovei, nu? Sigur, normal ar fi sa demisioneze chiar dl Copos.

Cei care sustin ca un ministru nu are voie sa schimbe doua vorbe cu un urmarit penal, ar trebui sa fie primii care sa sustina ca un urmarit penal nu are ce cauta in Guvern. Daca vor sa aiba coerenta serioasa a analizei, nu incoerenta vesela a circului.