Cazul Oprea si de-pakistanizarea Romaniei ca proiect de tara
Aflu că o comisie a MapN anchetează zilele astea modul cum a primit generalul Gabriel Oprea cele patru stele şi restul de onoruri în ierarhia militară. Foarte bine.
Insă după cum am avut plăcerea să spun aici pe scurt la TVR, este total insuficient. Cazul Oprea merge dincolo de stele de general primite pe nemerit, înaintea unor militari de carieră care şi-au făcut cu demnitate meseria în misiuni NATO sau UN, în acţiuni de luptă sau de căşti albastre – ceea ce în sine este ofensator şi ruşinos pentru întreaga ţară.
Oprea trebuie să răspundă unor întrebări suplimentare, pe care comisia MapN nu le poate pune:
- A fost vreodată agent sau colaborator al unor servicii secrete, în timpul ameţitoarei vânturări din armată în civilie şi îndărăt? Poate pe vremea când era bodyguard al lui Miron Cosma, cum sunt zvonurile; sau, contrar legii, când era militar activ?
- A folosit resurse şi reţele politice pentru a avansa pe repede-înainte în ierarhia militară, sărind peste etape? Şi a perfecţionat şi patronat sistemul o dată ajuns în vârful lui, facilitând şi altora cariere militare false?
- A folosit resursele armatei, poliţiei, serviciilor secrete, sistemului de învăţământ cu epoleţi, etc, în activitatea de partid, aşa cum există dovezi anecdotice?
Gabriel Oprea este suspectat nu doar pentru promovări sau grade didactice pe care nu le merită, omul fiind evident sfertodoct. Problema gravă pentru ţară este că a pus la punct, împreună cu alţii, un întreg mecanism de patronaj de putere şi promovare socială cu scopul de a conduce România, de la alocări de resurse şi până la numiri de oameni în funcţii, din afara instituţiilor sale oficiale, pe firul scurt.
Cu alte cuvinte, a încercat să creeze un stat paralel, decredibilizând grav pe parcurs meritocraţia militară şi instituţiile de educaţie: un fel de francmasonerie a analfabeţilor cu girofar. El însuşi a fost produsul unui asemenea stat paralel în stare incipientă, pe care l-a coordonat şi consolidat din momentul când a ajuns în vârful lui.
Cu un an în urmă, semnalând acest pericol, numeam aici fenomenul “pakistanizarea României”, după exemplul unei ţări în care, cum se spune, nu statul are o armată, ci armata are un stat. Cu care face ce vrea, politicienii civili fiind băieţi de mingi ai generalilor, liberi să se joace de-a politica de ochii lumii, într-un ţarc îngust delimitat de militari şi servicii secrete.
Sau, dacă vreţi, putem vedea în cazul Oprea o încercare de tip gülenist de a infiltra structurile publice de putere cu loialişti selectaţi pe alte criterii decât cele scrise oficial în lege. Asta, că tot îi place, lui şi prietenului Victor Ponta, să caute zilele astea conspiraţii după model turcesc. Numai că tocmai ei sunt aceia care au subminat în felul ăsta statul, cu acţiuni şi probe concrete, nu Soros sau societatea civilă pe care o acuză.
Pentru ca de-pakistanizarea să fie credibilă, ea nu se poate rezuma la cazul contra lui Oprea de la DNA şi comisia de grade din MapN. E nevoie de o altă comisie, mai vizibilă, independentă şi la un nivel mai înalt, care să cerceteze toate aspectele acestei afaceri ce trece dincolo de omul Oprea. Partenerii, clienţii şi loialiştii săi sunt încă prezenţi cu sutele prin instituţii, de la primării până la ministere şi, probabil, serviciile secrete; nu în ultimul rând, după cum mi se spune, între cei care îi vor analiza activitatea academică.
INTERVIURILE HotNews.ro