Ce-am câștigat din postarea virală de la Burger King pentru Valentine’s Day

​Burger King e un fast food la fel ca altele doar că se bucură de-o mai mare trecere în rândul tinerilor. Poate și unde nu l-au avut până recent. Norocul a făcut ca echipa care se ocupă de restaurant pe Facebook să dea nucleara pe 11 februarie. A scos un viral cum probabil a cerut clientul când le-a dat contul. Bine, dar ce treabă are asta cu tine?

“Cum adică ai stat patru ore să te uiți la comentariile de la Burger King?” Da, amice, am stat câteva ore bune. Eu, un mouse și scroll în voie. Mare fantezie ce s-a întâmplat acolo. Poate c-ai făcut și tu asta.

Și cum stăteam eu, așa, cu ochii în laptopul care gâfâia sub zecile de tab-uri deschise cu comentarii m-am oprit și mi-am spus: ăsta sunt ca om? Ce câștig eu din treaba asta? Așa că am căutat să mă înțeleg.

Postarea Burger King- o glumă pe care fiecare a încercat-o s-o facă despre el

Postarea, în esență, e destul de simplă: un vizual pe care scrie “It’s complicated – with McDonald’s and KFC” și un text suplimentar care zice “McDonald’s Romania, KFC, wanna be my Valentine? #loveyourway”.

Ce-a făcut Burger King e o schemă clasică pentru toate firmele mici. A dat naștere unui dialog pe care nu l-ar fi inițiat niciunul dintre celelalte două restaurante. Sunt suficient de mari și populare cât să n-aibă nevoie de așa ceva.

Toată treaba a explodat nu datorită creativității postării, ci datorită firmelor de toate felurile care s-au băgat să dea sfaturi și, ei bine, să arate că există.

Federație de lupte, Ministerul de Interne, partide politice (PNL și TSD prin diverse filiale locale), spălătorie de covoare, farmacii, alte zeci de restaurante mai bune sau mai proaste, vânzători de cratițe, plante de apartament, poze de nuntă, producători de mașini, servicii de închiriat trotinete și chiar școli de șoferi și firme de taxi.

Ce să mai, n-am numărat, dar lejer s-au adunat în comentarii 80% din firmele cu pagină de Facebook. La pachet cu câteva sute de oameni. De exemplu, întreprinzători de ocazie care să-și împingă în față contul de Monese (un fel de Revolut, dar mai nou) ca să primească un bonus.

În cifre seci situația arată așa: aproape 30 mii de reacții, circa 13.500 de comentarii și vreo 7.400 de share-uri. Pentru o pagină de Facebook cu puțin peste 18 mii de abonați și postări vag populare e un succes incredibil.

La noi e o ciudățenie tipul ăsta de discurs, la americani e de când lumea

Din cauza (datorită?) regulilor Uniunii Europene, pe continentul ăsta nu vezi nicio lovitură directă dată de vreo companie alteia. În Statele Unite ale Americii, unde advertisingul joacă la alt nivel, nu există așa ceva.

Implicit, Burger King se ia la harță și ironizează McDonald’s de aproape 50 de ani. Dacă vreo reclamă e bună și Burger King plătește pentru ea la Super Bowl, ajungi să afli de ea și în România.

Bine, sau dacă e doar bună spre foarte bună, cum a fost “costumarea” restaurantelor Burger King în McDonald’s de Halloween. La noi așa ceva e mai rar.

Totuși, pe internet, și în special pe Facebook, brandurile își permit să se mai înțepe cu câte-o postare sau câte o reclamă ceva mai îndrăzneață. Nu se întâmplă prea des dintr-un motiv destul de pragmatic: restaurantele americane pe care le vezi tu în România nu-s chiar americane. Sunt francize, iar firmele care le controlează sunt interesate de venituri, nu neapărat de like-uri pe Facebook.

Rețeaua care a adus Burger King în România se numește AmRest. La nivel global administrează 2.015 restaurante în 26 de țări. Deși în portofoliu are Pizza Hut, Starbucks și KFC, în România operează doar lanțul de cafenele Starbucks. KFC, Pizza Hut, Taco Bell, Cinnabon şi Hard Rock Cafe, de exemplu, sunt administrate tot prin franciză, dar de către Sphera Franchise Group.

În fine, franciza McDonald’s în România e deținută de Premier Capital. AmRest prin Burger King a încercat să profite de imaginea pe care fast food-ul o are în SUA: îndrăzneț și cât de cât amuzant.

Cum se reflectă toate brandurile de mai sus pe piața din România depinde însă și de agenția de comunicare și de publicitate cu care lucrează. Unele sunt mai bune, altele mai conservatoare și, implicit, mesajele transmise sunt la fel.

Dar există astfel de momente, cum e al Burger King, când s-a dat mână liberă să se mai ia și de concurență. Dacă ți se pare că ce-a făcut acum Burger King pe Facebook e wow și senzațional, îmi pare rău să-ți stric părerea: se poate și mai bine. Sigur, atunci când situația o permite.

Ocazie cu care amintesc de Pornhub care face frumos și pe YouTube (și fără pornografie). Și de Netflix care a creat ceva similar postării Burger King, dar pe Twitter în SUA în decembrie 2019. A postat doar atât: ce poți să zici și-n pat, și pe contul de Twitter al brandului? Evident, postarea a fost un succes.

De ce îți spun toate astea despre Burger King, când tu vrei doar să râzi la postarea lor?

Traducerea acestei caricaturi de la The New Yorker e: “Poate că nu înțelegem milenialii, dar, și Dumnezeu mi-e martor, o să le luăm banii”

Așa e și cu postarea Burger King și a oricărui alt brand care dă din astea: cumva, tot ajunge la sufletul și banii tăi.

Postarea Burger King a fost un succes pentru echipa de social media. Cifrele sunt până la Dumnezeu. Și și-au mai încercat-o pe 24 ianuarie, dar atunci mesajul n-a fost suficient de explicit.

Eu acum m-am pornit cu explicațiile astea, pentru că pe 11 și 12 februarie n-am fost în țară. M-am dus până la vecini și, când să ajung acasă, eram întrebat în stânga și-n dreapta dacă am văzut-o cum a dat-o Burger King pe Facebook. Până la urmă, fix de Valentine’s Day, m-am uitat.

Am stat ore bune pe comentariile alea și n-am înțeles nimic. Sau, fie, am înțeles. Ce-i acolo în miile de comentarii e ceea ce în mass-media se numește “camera cu ecou”.

În postarea asta s-a întâmplat fix la fel cum se întâmplă cu oameni care se uită la televiziuni despre care tu ai zice că-s o mizerie. Însă audiența vrea doar să-și întărească diverse credințe și teorii, așa că alege să fie voit manipulată și, mai ales, dezinformată.

În comentariile de la Burger King, brandurile care și-au dat cu comentariul au vrut doar să transmită audienței de-acolo că au produse excelente spre extraordinar de senzaționale. E, dacă vrei, un strigăt din partea fiecăruia că face ceva relevant pentru eventualii consumatori. Apoi sunt oamenii care dau înainte cu conturile de Monese și Revolut ca să prindă un bonus de-o bere și-o shaorma sinceră la Dristor sau Socului.

Pe ei îi înțeleg cel mai bine.

În camera asta în care fiecare a încercat să țipe mai tare ai Greenpeace România care le-a bătut obrazul la oamenii ăia de la Burger King, KFC și McDonald’s că încă poluează planeta cu paie de plastic. Ai A2Z.Garage care cere îndurare de la Greenpeace pentru motorul diesel de pe BMW. Ai Jagermeister (și o groază de alte branduri de alcool, cum ar fi Palincaria Transilvania) care sugerează finuț că e bine cu fast food, dar nu poți să mănânci pe burta goală.

Ai Pro TV care a încercat să-ți aducă aminte că a început “Românii au talent”. Ai un tip care promovează un sistem de plăți online. Un alt tip promovează un concert dubios de rap neștiut.

Nu lipsește Paleti Ambalaje care face analiză de șantier și protecția muncii pe un comentariu DB Schenker Romania. Iar Gosse, un magazin de haine, încearcă să-ți spună că fast food-ul îngrașă. Cât am stat prin comentarii am dat și peste Prestanta Imobiliare Cluj care zice ceva cu imobiliare.

SMAutomobile încearcă să vorbească despre mașini rulate într-o postare cu fast food. Are concurență de la un serviciu de închiriat mașini. Și nu știu sincer ce-a vrut să spună Federatia Romana de Lupte (FRL) care invită oamenii pe saltea să-i învețe cum s-o dea. Preferatul meu a venit de la Taxi 949 Galați, care s-a oferit să ducă trioul KFC – Burger King – McDonald’s de la starea civilă la Biserică.

Da, Burger King nu-i în Galați. Dar ce zici de-un studio de videochat? Da, am dat și peste așa ceva.

Cât încă se discută de legalizarea consumului de canabis în România, Ulei de Canepa a încercat să amintească oamenilor că în marijuana mai există și CBD (nu partea aia care iese la teste). Durex a încercat să recomande prezervative, dar a venit Qbebe și-a spus că-i în regulă și copilul. O librărie care zice că-i bine să citești. Nu știu dacă înainte sau după fast food.

Iar Cozonacii de Arges are tipul acela de intervenție magistrală. Pentru că mereu mai poți și cozonac! Michelin a sugerat însă că mai ușor cu fast food-ul, că o clipă de bucurie e o viață pe șolduri.

Festivalul a fost însă complet cu service-ul GSM, un salon de unghii din Baba Novac, o firmă de deratizare (vorbește cumva de funie în casa spânzuratului?), Casa Pariurilor care dă cota și Veranda Mall care se plângă că-i un centru comercial ocolit de fast food-uri.

Istoria o să uite acest moment, dar eu nu pot spune că nu-s fascinat de cum lumea de pe Facebook s-a arătat încântată că un brand de la care iau mâncare la preț mic se arată ceva mai edgy pe internet.

În esență, fiecare fast food e aproximativ la fel și restul e marketing. Dar cred că ăsta e un momentul în care îmi trag singur preșul de sub picioare. Tocmai am petrecut câteva ore bune pe-o postare de Facebook ca să “țip”, în camera mea cu ecou, despre cum lumea e greșită că se bucură la lucruri care n-au nicio legătură cu ea.