Skip to content
Meditațiile acasă ori la profesor, precum și implicarea directă a părinților aduc școlilor o faimă pe care, de fapt, nu o merită. FOTO: Shutterstock
TOTUL DESPRE MAME

„Ce au în comun școlile de vârf? Răspunsul e simplu: banii părinților”. O profesoară explică de ce topurile școlilor sunt înșelătoare

Profesor Maria Ștefania Manea
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În fiecare an, după afișarea rezultatelor la Evaluarea Națională, școlile sunt ierarhizate în funcție de mediile obținute de elevi, iar cele din fruntea clasamentelor sunt considerate exemple de performanță. Maria Ștefania Manea, profesoară de Limba și literatura română la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Capitală, spune însă că aceste topuri spun doar o parte din poveste.

În opinia sa, ele nu reflectă doar munca elevilor și a profesorilor, ci și diferențele de resurse dintre familii, accesul la meditații și faptul că sistemul măsoară nota finală, nu progresul fiecărui copil. Redăm, cu acordul autoarei, opinia ei, publicată și pe pagina personală de Facebook.

​A apărut, din nou, topul școlilor cu cele mai bune rezultate la Evaluarea Națională. Din nou, aplauze, etichete de „școli de elită” și clasamente. Din nou, aceeași iluzie.​În România, măsurăm exclusiv nota de la final. Nu ne uităm niciodată la progres. Nu ne pasă cum un copil a fost ajutat să urce de la nota 5 la nota 7. Ne interesează doar media finală, gata livrată. ​Și uite așa, începem să dezbatem aceleași teze false: stat versus privat. „Aaa, dar privații au resurse, noi nu avem!”. Să fim sinceri: privatul nu are mereu mai multe resurse financiare decât statul (ba chiar concurența statului este adesea neloială, și pot argumenta asta o zi întreagă).

​Adevărul este mult mai dur. Și e timpul să-l spunem pe nume. Ce au în comun TOATE școlile din vârful ierarhiei, fie ele de stat sau private? ​Răspunsul e simplu și doare: BANII. Banii mulți investiți de părinți în educație și în meditații/pregătiri suplimentare. Cine spune altceva minte de îngheață apele.

​La acele școli „de top” se strâng, de fapt, părinți cu aceeași potență financiară și aceleași valori. Părinți care pompează resurse masive. Sunt și eu unul dintre ei. Sunt un părinte care investește de la grădiniță în copii, în dezvoltarea lor, în educație nonformală și în competențele viitorului. Norocul familiei mele că avem de unde. ​Dar copiii României extinse NU sunt copiii din acele școli de top.

Citește continuarea articolului AICI.