Ce au învățat două profesoare românce din schimburile de experiență Erasmus. Lecțiile din școlile Europei care ne arată unde suntem

Un program Erasmus este, pentru mulți elevi, studenți și profesori români, o oportunitate rară. Copiii pleacă într-o altă țară, învață o perioadă în altă școală, cu alți colegi, după o programă și materie diferite, interacționează cu profesori și tineri din alte culturi. Pentru profesorii care însoțesc elevi în astfel de programe, miza este și mai mare. Văd cum funcționează alte sisteme de educație, înțeleg ce merge mai bine și ce merge mai prost la noi, se întorc cu idei și soluții pentru școlile de acasă. Ambele profesoare au fost impresionate, cu precădere, de ceea ce au văzut în Estonia, țară care e lider în domeniul educației, cu elevi fruntași la testele internaționale PISA

Magda Cojocaru este profesoară de engleză, iar Gabriela Dima profesoară de matematică și directoare a Școlii Gimnaziale 279 din București. Ambele coordonează, din 2018, programe Erasmus în Școala 278.

Aceste programe sunt finanțate de Uniunea Europeană și permit elevilor, studenților și profesorilor să participe la schimburi de experiență în alte țări.

În cazul școlilor, proiectele presupun vizite de scurtă durată în care copiii merg la cursuri, lucrează în proiecte comune cu elevi din țara gazdă și le descoperă sistemul de educație, cultura și alte modul de a învăța.

Experiența celor două profesoare le-a arătat că Erasmus nu e o vitrină europeană în care participanții își fac poze frumoase și bifează un proiect.

Este, mai degrabă, o oglindă. Uneori, una flatantă pentru școala românească, alteori, una care arată, fără menajamente, cât de departe suntem de educația modernă.

Citește continuarea articolului AICI.