Ce au văzut oamenii de știință când racheta SpaceX a lovit Luna cu o viteză de 8.700 km/h
Telescopul din Chile al Observatorului European a surprins dovezi ale impactului provocat de o bucată uriașă dintr-o rachetă SpaceX care s-a prăbușit pe Lună în timp ce se deplasa cu o viteză de 8.690 km/h, relatează The Guardian.
Gaze de sodiu și litiu s-au format într-un uriaș nor de praf lunar ridicat după impact, potrivit imaginilor surprinse de telescopul Very Large Telescope al Observatorului European de Sud (ESO).
Telescopul ESO a înregistrat aceste „amprente chimice” ale norului, care au fost vizibile timp de cinci până la zece minute.
Norul a avut o dimensiune de câțiva zeci de kilometri, a spus astronomul Carl Schmidt, de la Centrul de Fizică Spațială al Universității din Boston.
Fragmentul de rachetă s-a prăbușit miercuri pe Lună, la 09.35, ora României. Bucata avea înălțimea unei clădiri cu cinci etaje și cântărea patru tone.
Fragmentul a făcut parte din racheta Falcon 9 a companiei SpaceX, condusă de Elon Musk, care a fost lansată în ianuarie 2025 transportând două module de aterizare lunară. Treapta de propulsie a rachetei s-a întors pe Pământ, dar treapta superioară a rămas în spațiu pentru a propulsa modulele de aterizare mai departe.
Ce vrea să facă NASA
Impactul a avut loc la limita dintre partea întunecată și partea luminată de Soare a Lunii.
La fel ca în cazul altor obiecte care au lovit Luna în trecut, bucata rachetei a ridicat un nor de praf lunar care a fost iluminat pentru scurt timp de lumina Soarelui, dar care a fost greu de observat cu ochiul liber de pe Pământ.
Numeroși sateliți se aflau pe orbita Lunii, dar niciunul nu se afla la locul și momentul potrivit pentru a surprinde prăbușirea. Astfel, nu există imagini cu momentul impactului.
NASA, prin sonda sa Lunar Reconnaissance Orbiter, și sonda sud-coreeană Pathfinder Lunar Orbiter intenționează să realizeze imagini ale locului după impact, care ar putea arăta resturile rachetei. Ar putea dura însă câteva zile până la primirea acestor informații.
Cu toate acestea, modul în care norul de praf rezultat în urma impactului a interacționat cu lumina soarelui le-a permis astronomilor să obțină câteva indicii despre compoziția acestuia.
Se crede că gazul de sodiu din spectre provine din solul lunar, în timp ce urmele de litiu ar putea proveni chiar de la treapta rachetei, a spus Schmidt.
Etapa superioară a rachetei era doar una dintre zecile de mii de fragmente de „deșeuri spațiale” care orbitează în jurul Pământului.
Luna este deseori lovită de deșeuri spațiale, inclusiv de meteoroizi. Cu toate acestea, coliziunile provocate de om sunt mai puțin frecvente.