Ce e de înţeles din achitarea lui Gutău: un studiu de caz în fake news şi manipulare

Pe scurt, că să mai risipim ceaţa: primarul Gutău şi viceprimarul Dicu (Rm Vâlcea) au fost reţinuţi de DNA în 2006, judecaţi pentru corupţie, achitaţi de instanţele inferioare şi condamnaţi de ICCJ. După ispăşirea pedepsei (redusă, adică a fost eliberat condiţionat după un an şi ceva) Gutău a fost reales primar în 2016. Intre timp a obţinut la CEDO decizia că în acest dosar al său s-au comis erori procedurale, încălcându-i-se dreptul la un proces corect. ICCJ revine în 2018 asupra subiectului, constată că aşa e şi îl achită pe Gutău. Mai precis, martorii ar fi trebui reaudiaţi la ICCJ, conform principiilor CEDO, dar n-au fost – însă şi judecătorii sunt tehnic acoperiţi pentru că la data aia legea română nu prevedea expres reaudierea.

Chestie încâlcită, numa’ bună să înţeleagă din ea fiecare ce vrea, cum e moda mai nou pe la noi. Gutău se eroizează la Antene cu teoria conspiraţiei: l-ar fi luat DNA în 2006 tocmai pentru ca era PDL-ist, ca să se dea un exemplu (?!), exact în perioada când Antenele urlau că de ce nu ia DNA şi PDL-işti. Numai că ăia care ţipau atunci “de ce procurorii nu iau după algoritm politic, de la fiecare partid câte unul”, acuză acum că se luau oameni pe algoritm politic. Gutău sugerează că Băsescu a ordonat DNA-ului să-l execute. Băsescu zice că nici vorbă să fi ordonat, relaţia lui DNA era perfect cuşer; abia după aia (când oare?) n-a mai fost DNA chiar cuşer, din moment ce se războieşte acum cu ei de mama focului. Etc.

Justiţia română a făcut aici yo-yo cu un caz nu prea complicat, bulibăşindu-l procedural, aşa încât nu vom şti niciodată adevărul pe fond: a fost sau n-a fost Gutău corupt? Mai ales că omul are la activ o condamnare definitivă în alt dosar, pe abuz în serviciu, deci nu-i tocmai uşă de biserică. Mă rog, nu contează: adevărul juridic ăsta e, achitare, iar ca să avem un stat de drept trebuie să-l respectăm.

Din păcate, la un car de oale ajunge o singură măciucă: nu mai contează o sută de cazuri bune dacă unul a ieşit strâmb la CEDO. Maşina de zgomote (alimentată cu fonduri de pe la ministerele lui Dragnea-Vîlcov, cum se plânge mai nou chiar comisăreasa socialistă Creţu; sau de răzbunătorul Voiculescu; sau de mogulul junior Adamescu) acoperă orice dezbatere raţională gen ce-a fost bine, ce-a fost rău, care-i lecţia. Uitaţi-vă la TV: un milion de păreri, care mai de care mai stridentă, dar nici o explicaţie pe îndelete a detaliilor concrete ale achitării lui Gutău, de care ar fi fost plină presa în Vest.

Ce-i de făcut (Что делать)? Planul A ar fi ca justiţia să-şi regleze procedurile, să mai lase fumurile din cap şi să înveţe carte europeană, să încorporeze mai iute practica CEDO şi să lucreze mai riguros. E valabil şi pentru procurori. Independent nu înseamnă musai şi deştept; prima e o condiţie necesară, dar nu suficientă pentru statul de drept. Să se maturizeze, cum ar veni, după ce a călcat de câteva ori spectaculos în străchini şi s-a ajuns la achitări acolo unde se vedea din start că fapta nu exista (ca la Ponta).

Nu e cazul cu Gutău, a cărui achitare a fost pur procedurală: adică nu a câştigat el meciul în teren, ci l-a pierdut, dar s-a constatat după aia că terenul nostru era cu doi metri mai scurt decât prevedea FIFA, deci s-a anulat rezultatul. Nu-i vreun mare soclu de statuie morală povestea asta; ar fi decent ca omul să se mulţumească că are o singură condamnare în loc de două. Şi OJ Simpson a fost achitat, dar nu-l cheamă nimeni la TV să-şi dea cu presupusul pe tema statului de drept, nici nu-l plimbă prin şcoli ca exemplu pentru copii.

• citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro