Ce fac nepotii comunistilor? (de Ovidiu Nahoi)

Numai imbecilii nu stiu cum s-a facut nationalizarea imobilelor in zorii comunismului. Erai trecut pe lista „exploatatorilor” – adica a proprietarilor de fabrici, banci ori magazine? Te scoteau afara intr-o clipita si te trimiteau direct la Jilava.

Punea ochii vreun stab pe o casa de avocat, de arhitect, de doctor sau de profesor universitar? Noaptea veneau baieti in Volga neagra si-i ridicau pe locatari, iar a doua zi dimineata tovarasul isi bea deja ceaiul rusesc in salon.

Dar asta e istorie. Azi, nepotii spirituali ai comunistilor din anii ‘40-’50 comit cea de-a doua mare acaparare. Fara oameni ridicati in miez de noapte, fara batai, fara anchete. O fac parsiv, cu manierele elegante ale baietilor cu scoala din a doua generatie.

Chiar in momentul in care dumneavoastra cititi aceste randuri, undeva, intr-un birou notarial din tara, un proprietar de imobil isi semneaza dezmostenirea. S-a saturat pana peste cap de tracasari, de umilinte, de lupta inegala cu un stat care in Constitutie garanteaza proprietatea, dar in realitate este partas la o colosala mizerie.

Sistemul retrocedarilor „cu dedicatie” merge uns. Cand baronii pun ochii pe o proprietate nationalizata interesanta, totul devine doar o chestiune de timp. Proprietarului de drept ii devine imposibil sa intre in posesia bunului.

Bete in roate puse de functionari, abuzuri ale sefilor de regii si societati detinatoare de imobile, procese scumpe si istovitoare, justitie stramba, bataie de joc institutionalizata. Prinsa in panza de paianjen, victima nu mai are scapare.

Va promite vanzarea proprietatii catre cel care-i va putea rezolva actele – de multe ori, persoana indicata chiar de sefii regiei sau societatii care administreaza imobilul furat de comunisti! Ca prin minune, odata promisiunea facuta, actele vor fi gata in regim de urgenta, iar tranzactia se face, evident, la un pret cu mult sub cel al pietei.

Proprietarul de drept se multumeste ca s-a sfarsit calvarul si ca se alege pana la urma cu ceva. Cumparatorul la pret redus intra in afacerile imobiliare. Profitul, la o singura proprietate, poate fi lejer de ordinul sutelor de mii de euro.

In varful sistemului sunt marii invingatori ai tranzitiei, clienti politici de toate culorile, fosti securisti, fosti demnitari sau copii ai acestora, plus ceva baieti descurcareti intrati in joc in anii din urma. In spate robotesc sefi de regii si societati detinatoare de imobile nationalizate, primari, consilieri, functionari in administratia locala, notari, avocati, magistrati.

Totul se invarte pe baza de cardasie si tacere. Nu se tine cont de culoare politica. In putinele anchete publicate pana acum in ziare regasim, de exemplu, si „Mafia din Baneasa” infierata in campania electorala de Traian Basescu, dar si prietenii presedintelui, la care obisnuia sa mai traga pentru un sprit si-o mamaliga cu branza. Vin ai nostri, pleaca ai nostri. Banii raman.

Grav in toata aceasta situatie este faptul ca, in pofida anchetelor de presa si a povestilor uluitoare care circula, procurorii nu au deschis o investigatie serioasa. O vor face acum, dupa ce ambasadorul Germaniei, Wielfried Gruber, s-a declarat revoltat sa vada cum „rechinii afacerilor imobiliare” se imbogatesc prin metode indoielnice?

Macar de se vor trezi! Nu de alta, dar e groaznic sa stii ca, la cincizeci de ani de la marele jaf comunist asupra proprietatilor, are loc o a doua mare acaparare, de aceasta data pe tacute si cu pumnul de fier in manusa de catifea.