Ce faci când tratamentul care ți-a redat speranța nu mai este disponibil? Poveștile pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică: „Intri într-un fel de liniște care te apasă”
Pentru pacienții diagnosticați cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, o boală care afectează mușchiul inimii și poate provoca insuficiență cardiacă sau chiar moarte subită, lucruri obișnuite, precum urcatul scărilor, mersul pe jos sau o zi de muncă, pot deveni adevărate provocări. În România, aproape jumătate dintre pacienții care au răspuns unui chestionar realizat de Asociația CardioGen au aflat că suferă de această afecțiune abia după apariția simptomelor, iar accesul la tratamentele inovatoare rămâne o problemă. Pentru unii dintre cei care au beneficiat de o astfel de terapie, întreruperea programelor de donații a însemnat întoarcerea la incertitudine și, în unele cazuri, la o luptă în instanță pentru continuarea tratamentului.
Se spune că inima ne dă semne atunci când ceva nu este în regulă. Numai că, uneori, alege să tacă. Așa se poate întâmpla și în cazul cardiomiopatiei hipertrofice, o boală care provoacă îngroșarea anormală a mușchiului inimii și care poate rămâne mult timp nedescoperită. Iar când apar primele simptome – oboseala, lipsa de aer sau palpitațiile –, acestea sunt adesea puse pe seama stresului ori a ritmului alert al vieții. În forma obstructivă, îngroșarea mușchiului inimii îngreunează pomparea sângelui către restul organismului și poate limita considerabil capacitatea de efort.
În spatele acestor dificultăți sunt oameni ale căror vieți s-au schimbat odată cu diagnosticul. Unii au găsit în tratamentele inovatoare șansa de a reveni la o viață aproape normală, dar acum se tem că ar putea rămâne fără ele. Poveștile lor, dar și dificultățile cu care se confruntă pacienții din România, au fost aduse în discuție în cadrul unei întâlniri cu tema „Cardiomiopatia hipertrofică – soarta pacienților care ar putea rămâne fără tratament”.
A învățat să trăiască cu boala, dar nu și cu lipsa tratamentului
„Am fost diagnosticată cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă în 2022. Mergeam periodic la control la inimă, aveam hipertensiune arterială. Și atunci, la o ecografie, s-a descoperit cardiomiopatia. Mi s-a zis că este genetică”, își începe povestea Luminița Mocanu, în vârstă de 58 de ani. La început, viața ei nu s-a schimbat foarte mult, însă, treptat, oboseala a devenit tot mai apăsătoare. Ajunsese să nu mai poată urca scările. „Când mergeam la controale, la șase luni, și spuneam că obosesc, că nu mai pot, mi se răspundea să mă obișnuiesc, că o să obosesc mai tare și că asta este. Eu nu puteam să înțeleg de ce să mă obișnuiesc”, povestește femeia.
Pe măsură ce simptomele s-au agravat, Luminița a început să caute răspunsuri la alți cardiologi, sperând că va găsi o soluție. În schimb, spune că a primit o veste care a speriat-o și mai tare: avea nevoie de o intervenție chirurgicală pe cord deschis. „Mi s-a spus că dacă nu mă operez, o să mor. Și atunci a început calvarul să caut un medic chirurg”, își amintește ea. Descrie acea perioadă drept „coșmarul vieții”. Și-a redus activitățile, a început să lucreze de acasă și a ajuns să evite chiar și eforturile obișnuite.
Citește continuarea articolului pe smartliving.ro
Articol susținut de Asociația CardioGen