Ce-i lipsește noului proiect de lege privind investițiile în piața de capital?

Pe fundalul crizei politice, săptămâna trecută a fost depus un proiect de lege privind stimularea investițiilor în piața de capital, inițiat de un grup de peste 50 de deputați și senatori din diverse partide și susținut, printre alții, de BVB și ASF.[1] Pe scurt, proiectul de lege prevede reducerea impozitului pe câștigul din transferul titlurilor de valoare la 1% pentru titlurile de valoare deținute mai mult de un an și 3% pentru cele deținute mai puțin de un an. De asemenea, se propune introducerea unei obligații pentru intermediarii financiari de a reține la sursă impozitul datorat de către clienți, astfel încât investitorii să fie degrevați de sarcina unei relaționări directe cu autoritățile fiscale. Scopul acestor măsuri este de a crește atractivitatea investițiilor în piața de capital ca metodă de economisire și, indirect, de a impulsiona economia românească, prin reducerea costurilor cu finanțarea ale companiilor locale. Deși intențiile sunt bune, reducerea impozitului ridică anumite semne de întrebare importante care nu sunt adresate în expunerea de motive.

În primul rând, este surprinzătoare lipsa oricărei mențiuni în expunerea de motive cu privire la efectul reducerii impozitului asupra distribuirii veniturilor, în lipsa instituirii unui plafon sau a unor măsuri complementare de reducere a impozitelor pentru alte tipuri de venit, în special venitul obținut din salarii. În condițiile în care, în general, câștigurile din transferul titlurilor de valoare reprezintă o proporție însemnată a veniturilor populației cu cel mai mare venit[2], se observă cu ușurință caracterul regresiv al acestei propuneri. Cu alte cuvinte, efectul pe termen lung va fi creșterea inegalității care este deja la un nivel ridicat potrivit standardelor europene.[3] Faptul că există diferite soluții la îndemână pentru eliminarea sau, cel puțin, limitarea acestui risc, precum impunerea unui anumit plafon anual (fie pe suma investită, fie pe venit)[4] sau instituirea unui impozit progresiv pe venit, face cu atât mai surprinzătoare lipsa oricărei analize din acest punct de vedere.

În al doilea rând, propunerea nu se fundamentează pe niciun studiu empiric care susține potențialul acestor măsuri de a dezvolta piața de capital din România. Deși este corect, teoretic, să se prezume că o parte a fondurilor transferate de populație către piața de capital se vor regăsi pe piața românească, există șanse ca impactul să fie limitat. Pe de o parte, noul regim fiscal se va aplica și tranzacțiilor cu valori mobiliare listate în alte state, neexistând astfel o certitudine că majoritatea fondurilor vor fi redirecționate către piața de capital locală. Pe de altă parte, în ciuda randamentelor ridicate din ultimul an, rămâne problema ofertei limitate pe piața românească. La momentul scrierii acestui articol, companiile controlate de statul român reprezintă aproximativ 28% din capitalizarea companiilor incluse în indicele BET, cel mai important indice al BVB.[5] Dacă luăm în calcul și participația statului în OMV Petrom, procentul urcă la aproximativ 33%, rezultând astfel că o parte importantă a acțiunilor incluse în indicele BET nu pot fi, de fapt, tranzacționate. Așadar, orice program serios de reformă a pieței de capital locale trebuie să ia în considerare acest aspect, vânzarea unor pachete minoritare ale statului în companiile listate deja la bursă fiind necesară pentru creșterea lichidității.[6]

În al treilea rând, nu se oferă nicio justificare pentru cotele de impozitare propuse. De ce 1% și 3%, iar nu 3% și 5% sau 5% și 7%, de exemplu? Există vreun studiu care demonstrează că un impozit de 3% este mai eficient decât un impozit de 5% pentru a determina investitorii să aleagă piața de capital?[7] Având în vedere reducerea semnificativă a impozitului, comparat cu cel aplicat altor forme de venit, se poate presupune că efectul scontat, anume stimularea investitorilor de a schimba destinația fondurilor investite în favoarea pieței de capital, ar putea fi obținut și prin instituirea unui procent mai ridicat al impozitului.

Concluzionând, propunerea demonstrează modul deficitar de pregătire a proiectelor legislative importante în România, precum și incapacitatea decidenților de a propune o viziune de ansamblu. Este evident că dezvoltarea economiei românești depinde de dezvoltarea concomitentă a unei piețe de capital locale puternice, dar un program serios de stimulare a investițiilor în piața de capital nu se poate limita la o simplă modificare a Codului Fiscal. Pe lângă privatizările și modificările fiscale complementare sugerate mai sus, un pachet legislativ în acest domeniu ar trebui să includă, cel puțin, măsuri de promovare a educației financiare, de creștere graduală a contribuției la fondurile de pensii private, precum și de reducere a comisioanelor destul de ridicate practicate de intermediarii financiari din România, iar, nu în ultimul rând, o modernizare a cadrului de guvernanță corporativă. Bineînțeles, orice asemenea program trebuie să aibă la bază studii teoretice și empirice riguroase care lipsesc, din păcate, cu desăvârșire din expunerea de motive a proiectului analizat.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro