Ce obiectiv urmărește Germania prin politica sa privind Ucraina? Neclar!

Patru experți în Europa de Est au lansat un apel către guvernul german: „Pentru clarificarea obiectivelor Germaniei în susținerea Ucrainei în apărarea sa împotriva războiului de anihilare al Rusiei”. Citiți apelul în întregime aici:

Pe 24 februarie 2022, Rusia și-a continuat războiul împotriva Ucrainei, care dura deja de aproape opt ani, cu un atac major menit a subjuga țara vecină. Trei zile mai târziu, cancelarul Olaf Scholz a calificat această încălcare gravă a dreptului internațional în fața Bundestagului german drept un „punct de cotitură” în Europa și a anunțat un fond special în valoare de miliarde de euro pentru modernizarea urgentă a bundeswehr-ului [forțele armate ale Germaniei].

Decizia guvernului german de a sprijini acum Ucraina în lupta sa defensivă prin furnizarea de arme reprezintă schimbare a direcției față de consensul transpartinic de a nu furniza arme care ar putea fi folosite într-un război împotriva Rusiei.

De atunci, Republica Federală Germania a oferit Ucrainei o asistență considerabilă: guvernele federale, de land și locale, precum și societatea civilă, au contribuit din punct de vedere politic, economic, financiar, tehnic și practic la atenuarea consecințelor devastatoare ale războiului, nu în ultimul rând prin primirea și găzduirea în mod nebirocratic a unui număr enorm de refugiați de război din Ucraina, majoritatea femei, copii și bătrâni, într-un timp foarte scurt. Germania a dat un exemplu în acest sens, la fel ca Polonia, Republica Moldova, Slovacia, România, statele baltice și altele. În plus, Berlinul și-a luat un angajament masiv în ceea ce privește asistența în timp util pentru reabilitarea infrastructurii ucrainene vitale pentru energie, apă potabilă, încălzire urbană și căi ferate distruse de rachetele rusești, drone, artilerie și altele.

Ajutorul pentru repararea facilităților civile distruse de forțele rusești, și anume spitale, școli, grădinițe și blocuri de apartamente contrastează cu sprijinul militar al Germaniei pentru Ucraina, care a fost oferit doar în pași progresivi de-a lungul lunilor. Începând cu promisiunea unui număr rezonabil de căști de luptă, urmată de livrarea ezitantă de vehicule blindate de recuperare sau lansatoare de poduri, apoi de obuziere și tunuri antiaeriene, și încheind cu recentul anunț al livrării de vehicule de luptă pentru infanterie și tancuri de luptă – încă în pregătire -, a trecut aproape un an întreg, un an de lupte intense în nordul, estul și sudul Ucrainei, cu rate ridicate de decese în rândul militarilor de ambele părți. În plus, au existat numeroase victime civile de toate vârstele în toate regiunile Ucrainei, precum și distrugeri devastatoare ale unor instalații civile vitale.

Oricât de oportună ar fi susținerea non-militară și militară a Ucrainei în lupta sa defensivă împotriva agresiunii Federației Ruse, nu este clar care este obiectivul strategic pe care coaliția de guvernare de la Berlin îl urmărește în cele din urmă prin aceasta. În acest sens, comunicarea guvernului german provoacă iritare nu doar în interiorul Germaniei. Fraze precum „Ucraina nu trebuie să piardă” sau „Federația Rusă nu trebuie să câștige” nu creează claritate, ci mai degrabă provoacă incertitudine politică și dăunează țării noastre.

Acest „punct orb” al politicii germane privind Ucraina trebuie să lase urgent loc clarității politice! Aceasta înseamnă: guvernul german trebuie – în sfârșit – să facă o declarație clară cu privire la obiectivul pe care îl urmărește în cele din urmă prin livrarea de echipamente militare, ajutor umanitar, precum și prin acordarea de sprijin tehnic, de informații și de sprijin anti-cibernetic pentru Ucraina. Păstrarea suveranității statului ucrainean, integritatea teritoriului său și reconstrucția țării după război trebuie să fie pietrele de temelie esențiale. Acest lucru include faptul că eliberarea teritoriilor Ucrainei deja ocupate și anexate de Rusia în 2014 și, de asemenea, în 2022, cu încălcarea dreptului internațional, trebuie să joace un rol central. Formularea unui astfel de obiectiv strategic ar trebui să fie coordonată cu partenerii din NATO și UE.

În plus, este necesar să se ceară ca liderii Rusiei responsabili de declanșarea războiului de agresiune împotriva Ucrainei să fie urmăriți penal și condamnați pentru „crimă de agresiune” în sensul art. 8 bis din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale. Nu este lipsit de ironie faptul că expertul sovietic în drept internațional Aron Naumovici Trainin a fost cel care, în calitate de consilier juridic al acuzării sovietice la procesele de la Nürnberg împotriva elitei „celui de-al Treilea Reich” în 1945/46, a avut o contribuție semnificativă la recunoașterea la nivel mondial a acestei infracțiuni ca fiind cea mai gravă crimă din dreptul penal internațional de astăzi.

Indiferent de posibilele măsuri interimare, cum ar fi o încetare temporară a focului pe anumite porțiuni ale liniei actuale de front, o încetare generală a focului și negocieri privind un viitor acord de pace, obiectivul trebuie să fie restabilirea suveranității Ucrainei asupra întregului său teritoriu național în cadrul granițelor din 1991. Integritatea sa teritorială trebuie să fie protejată prin intermediul unor garanții internaționale susținute de sancțiuni militare – spre deosebire de „Memorandumul” de la Budapesta din 1994, care a fost încălcat de Federația Rusă.

Republica Federală Germania are o responsabilitate politică și morală foarte specială față de Ucraina din mai multe motive: pe de o parte, se află în continuitatea cu Reich-ului german, care a ocupat întreaga Ucraină în Primul Război Mondial – nu în ultimul rând pentru a exploata economic regiunea cu cărbune și minereu de fier din estul Ucrainei, Donbass, în jurul orașelor Donețk și Luhansk, regiune care era și atunci importantă din cauza războiului. Acest plan a fost apoi continuat de Germania național-socialistă în războiul său de agresiune și exterminare împotriva Uniunii Sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Principalele teatre ale agresiunii germane, inclusiv regimul brutal de ocupație și Holocaustul, au fost republicile sovietice Ucraina și Belarus, și partea de vest a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse de atunci (RSFSR). În viziunea pe care o are Germania reunificată asupra istoriei există o lacună enormă în ceea ce privește Ucraina care trebuie acoperită de urgență.

De aici rezultă că: Germania are o datorie condiționată istoric față de Ucraina, a cărei existență este acut amenințată: Wehrmacht, Einsatzgruppen și SS au devastat Ucraina sovietică timp de ani de zile, începând cu 22 iunie 1941, au ucis aproape toți evreii și „țiganii” ucraineni și au împușcat mii de luptători din rezistență desemnați drept „bandiți”. Peste șase sute dintre așa-numitele „sate de foc”, care au fost rase de pe fața pământului de către SS, Wehrmacht și ajutoarele lor după ce au ucis complet populația satului, se aflau în Ucraina. În același timp, milioane de ucraineni au fost deportați la muncă forțată „în Reich”, iar același număr de prizonieri de război din Armata Roșie ucraineană sovietică au fost lăsați să moară de foame în lagărele de prizonieri de război – aici, la noi, la Stukenbrock, Sachsenhausen și Bergen-Belsen, nu în îndepărtatul „Comisariat al Reichului Ucraina”. Câți ucraineni au luptat de partea sovietică în bătălia pentru Berlin în primăvara anului 1945 și câți și-au găsit moartea pe înălțimile Seelow și în pădurile Brandenburgului nu se știe nici astăzi – în orice caz, au fost zeci de mii.

„8 mai [1945] a fost o zi de eliberare. Ne-a eliberat pe toți de sistemul inuman al tiraniei național-socialiste”, a declarat președintele federal de atunci, Richard von Weizsäcker, în 1985. Astăzi, este vorba despre eliberarea unor părți din Ucraina de sub o ocupație crudă a unui alt sistem de tiranie, dar la fel de inuman.

Există multe indicii care sugerează că liderii Rusiei fac un joc de temporizare – în speranța că sprijinul german pentru Ucraina va scădea curând. Este responsabilitatea guvernului german să se angajeze în a reaminti publicului, din nou și din nou, semnificația sprijinului militar în special. În fața dezbaterii germane, care de la început a fost caracterizată de apeluri către Ucraina cea atacată de ruși să „negocieze” în loc să reziste, guvernul german ar trebui să clarifice faptul că livrările de arme și negocierile nu se exclud în niciun caz reciproc.Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro