Ce poate face Dragnea cu guvernul Dancila

Cu Viorica Vasilica Dancila in postul de premier, Carmen Dan la interne, Tudorel Toader la justitie si Paul Stanescu la Dezvoltare, liderul PSD Liviu Dragnea a luat puterea pe persoana fizica. Are in sfarsit ocazia sa faca tot ce n-a reusit, vorba lui Stefanescu, pentru ca poate. Abia acum poate, teoretic, sa-si rezolve unele probleme apasand cu degetul premierului butonul nuclear numit OUG. Sigur, in aparenta a iesit din reduta Teleorman si a mai impartit puterea in partid, dar nu pretentiile baronilor il macina pe el. Cu totul altceva ii ocupa mintea.

Pentru Dragnea si Dancila, prioritatea zero ar trebui sa fie stabilizarea economiei aruncata in haos de ultimele masuri fiscale. Recuperarea lui Viorel Stefan pe post de vicepremier si instalarea lui Eugen Teodorovici, un critic al fostului ministru de finante, in noul guvern ne arata ceva mai multa preocupare fata de o zona critica, care le-ar putea exploda curand in fata. Pe Stefan vi-l amintiti din guvernul Grindeanu, criticat de insusi Dragnea pentru pozitiile in care exprima prudenta fata de cheltuielile bugetare.

Atentie mare, insa, tot justitia a ramas miza cea mare. In dosarul Bombonica, ultimele audieri sunt programate pentru data de 15 februarie, adica foarte curand. Urmeaza pronuntarea intr-o luna, maxim doua. La cum arata dosarul, depozitiile martorilor si probele, Dragnea risca o sentinta de condamnare in prima instanta. Altfel spus, timpul s-a scurs. Nu mai poate evita ghilotina justitiei mizand doar pe modificarea Codurilor in Parlament. Nu mai dispune de timp fizic. Singura lui sansa ramane Ordonanta de Urgenta.

Judecand dupa viteza cu care fiul sau isi lichideaza afaceri si scoate banii din firme rezulta ca liderul PSD are motive suplimentare de ingrijorare. Dragnea jr. nu se bucura de protectia imunitatii in cazul extinderii anchetei in dosarul Tel Drum. Dupa cum vedem din comunicatele DNA, procurorii avanseaza rapid si in dosarul pusculitei cu bani numita Tel Drum: trimit in judecata directorii societatii, se opun insolventei, pe scurt merg mai departe cu investigatia imuni la presiuni si amenintari. In acest al treilea dosar, Dragnea este acuzat de constituirea unui grup infractional organizat.

Din toate motivele de mai sus, un eventual OUG nu va fi suficient, desi emiterea lui in primele zile sau saptamani de guvernare pare iminenta. N-o vad pe Viorica Dancila refuzandu-l pe Dragnea si nici pe Tudorel Toader aburindu-i mai departe pe amandoi. Liderul PSD a invatat din experienta guvernelor Grindeanu si Tudose ca poate actiona cu sanse in primele saptamani. Odata depasit intervalul de acomodare in Palatul Victoria, sefii guvernelor inteleg mai bine din interiorul sistemului implicatiile unor decizii letale pentru justitie si devin mai reticenti in executarea ordinelor oricat de loiali ar fi ei. Intervin o serie de presiuni interne si externe, totul se complica teribil cu cat intarzie mai mult o actiune ferma.

Prin urmare, pe langa emiterea unor OUG-uri salvatoare, Liviu Dragnea va incerca in mod previzibil sa-si extinda rapid controlul asupra parchetelor si serviciilor secrete. S-ar putea sa asistam la o prima tentativa de revocare a sefilor parchetelor, Laura Codruta Kovesi de la DNA si Augustin Lazar de la Parchetul General. Un alt pas important va fi incercarea de a-l schimba pe seful Departamentului de Operatiuni Speciale (DOS) din cadrul Politiei Capitalei, Liviu Vasilescu si al sefului serviciului secret din MI. Aceste doua functii sunt cheie. Daca va controla DOS, Dragnea va afla in timp real mersul anchetelor in marile dosare de la DNA si nu numai.

Daca va reusi sa-l schimbe de la sefia DGPI (Directia Generala de Protectie Interna din cadrul MI) pe Cristian Marculescu, numit in vara de premierul Tudose si sa planteze omul lui, puterea lui Dragnea creste exponential. Nu doar mersul anchetelor, ci tot ce misca in administratie intra sub controlul lui cu conditia sa colonizeze acele institutii cu oamenii lui. S-a straduit putin sa profite de scandalul politistului pedofil, dar atunci n-a obtinut schimbaril dorite.

In caz ca reuseste sa puna mana pe adevarata putere din MI, nu i-ar mai ramane apoi decat vreo cativa pasi de facut: sa inlocuiasca protectia demnitarilor asigurata acum de Serviciul de Protectie si Paza (SPP) cu unitatea de elita a Ministerului de Interne, Acvila. Deja a transmis public amenintari voalate catre “personajul veninos”, identificat de unii drept seful SPP, Lucian Pahontu. Asta l-ar ajuta sa stie tot ce misca demnitarii.

Odata ajuns in acest punct, liderului PSD va trece la cucerirea ultimei redute, la subordonarea serviciilor de informatii. Acest lucru poate obtine relativ usor, prin modificarea in Parlament a legii de functionare a SRI din 1992. Daca umbla doar putin la varsta de pensionare a ofiterilor, pune mana si pe SIE. Cei doi adjuncti, Vasilica Sarca si Silviu Predoiu implinesc amadnoi varsta legala de pensionare in acest an (60 de ani), primul in luna mai, al doilea in august. Daca ar mari PSD-ALDE varsta de pensionare, nu i-ar fi recunoscatori cei doi adjuncti?

Nimic nu-l va opri apoi sa treaca numirea sefilor de servicii de la Presedinte la Guvern sau Parlament. Odata dezbracata si de aceste atributii cheie, institutia prezidentiala nu va mai conta prea mult si nici nu va mai reprezenta o miza prea mare in 2019. Fara ele, n-are decat Klaus Iohannis sa castige al doilea mandat.

La Inalta Curte am sesizat deja o tentativa de preluare a controlului asupra completelor de cinci dar si asupra unor complete de trei, insa aici lucrurile se vor rezolva mai usor dupa intrarea in vigoare a legilor justitiei care schimba modalitatea de numire. Curtea Constitutionala s-a predat cu totul, doar Livia Stanciu mai face acolo opinii separate. CSM e pe muchie.

De ce cred ca Liviu Dragnea va incerca sa execute rapid cel putin o parte din toate aceste mutari pe tabla de sah a puterii? Pentru ca putem, vorba lui Stefanescu. Abia acum, cu Viorica Dancila pusa in sfarsit in functia de premier, solutie avuta in vedere de la bun inceput dupa castigarea puterii in noiembrie 2016, Liviu Dragnea poate. Asta nu inseamna, totusi, ca deja a reusit. Comisia Europeana s-a pus cu greu in miscare, presiunea externa creste si nici institutiile ramase in picioare nu vor ceda prea usor.

Greu de crezut apoi ca publicul va accepta usor aruncarea Romaniei de pe harta UE inapoi cu doua-trei decenii, in no-mans-land-ul anilor 90.