Ce s-a dublat (de Traian Ungureanu)

PRM a crescut in sondaje. Toate celelalte partide scad sau motaie pe loc. Calm! Nu e o revolutie! Totusi, ceva s-a intimplat. In martie, PRM avea 8%. Acum are 16%. Ceva s-a dublat. Ce anume? De regula, acrobatiile procentuale ale PRM fac sa scapere diagnostice incendiare: autoritarism, nationalism, anisemitism, toate romanesti, nevindecate si in crestere. E un cliseu.

Dupa atitia ani de „ascensiune PRM”, stim macar atit: spectacolul se repeta, diagnosticul e suspect. Gloria PRM se pune pe picioare, regulat, cam la un an de guvernare a altora, da de lucru copiilor febrili, abia angajati de fundatii civice, apoi se stinge in asteptarea urmatoarei reprezentatii. Ce s-a dublat, atunci, intre martie si decembrie 2005?

Raspunsul descrie o trasatura extraordinara de mentalitate. S-a dublat umorul. Exista nenumarate feluri de umor romanesc. Nici unul nu intrece, in abilitate si conservatorism, umorul politic. Abilitatea vine din stiinta de a deghiza nervi si de a deturna furii normale la orice electorat, in poze si parodii teatrale.

Conservatorismul – din arta cu care aceiasi oameni stiu sa besteleasca un sistem, ingrijindu-se, in acelasi timp, de fundatiile lui. Dar sa trecem la fapte.

PRM are 16%. Are PRM si un program? Nu una dintre cartuliile acelea pe care le tipareste, periodic, orice bun partid roman. Nu. O idee, o promisiune mare si credibila. Are PRM asa ceva? Da. Toata lumea e poftita la ospat. Simbata, 19 noiembrie, al IV-lea Congres PRM l-a reales pe Corneliu Vadim Tudor presedinte al Partidului.

Ce a promis presedintele, in cazul in care tendintele de vot dospesc si aduc PRM la putere? Ceva, aparent, simplu si revolutionar: „In momentul in care vom ajunge la putere, vom lichida toate structurile de tip mafiot si in 48 de ore vom aresta toti banditii din tara asta!”. Si cum o sa se intimple asta? Simplu: n-o sa se intimple. Important e ca Vadim a spus-o. Imaginea e acolo.

Oricine s-a infierbintat critic se poate racori cu ea. E ca pe terasa, la o bere, unde sintem mereu memorabili. Acolo avem program si solutii, arestam si dam afara, despartim griul de neghina, platim si plecam acasa, insotiti de admiratia colegilor.

Multa vreme s-a spus ca, ajunsi la putere, PRM si C.V. Tudor vor transforma tara in lagar, stadioanele in centre de executii si natiunea in prizonier. Asemenea pareri stau in firea doctilor si in pasul marunt al compasului ONG-ist. Adevarul e altul. PRM nu urmareste cistigarea puterii, ci parazitarea ei.

Iar daca ar avea-o, ar transforma tara intr-o farsa, adica ar da dimensiune oficiala comediei pe are o joaca acum in fata unui public restrins. S-a mai spus ceva: cine promite arestari in masa nu face decit sa isi asigure o rezerva de lux la un sanatoriu montan. Implicatia acestei glume civice e ca liderul PRM e sonat. Nu e asa.

Corneliu Vadim Tudor e un politician sigur pe rol, un actor care stie sa joace in fata unui public mare amator de comedie. Legatura intre PRM si electoratul sau fluctuant e un contract din care ambele parti au de cistigat. PRM poate simula mereu revolta nationala a unui grup de oameni destoinici pe care doar masinatiunile sistemului ii tin departe de putere.

In acelasi timp, alegatorii se pot declara, un timp, indignati, marind astfel cota PRM in sondaje. De aici inca una dintre erorile numeroase, provocate de comedia derutanta pe care o joaca, laolalta, partidul si electoratul sau: ideea ca PRM e intruparea clasica a partidului antisistem, colectorul principal al votului de protest.

PRM ar avea functia pe care o indeplineste, in Franta, Frontul National, iar C.V. Tudor ar avea acelasi numar la statura cu J.M. Le Pen. Paralela are prea multe defecte. Franta trece printr-o criza de populatie si identitate istorica grava. De aici, Le Pen. Insa Romania nu are PRM si C.V.T. din cauza unei adinci tulburari de identitate, ci tocmai din pricina unei remarcabile continuitati.

Continua, in primul rind, verbalitatea demagogica si poza teatrala. Ele prefac toate atitudinile programatice in ipoteze facultative si amina actiunea colectiva pina la ofilirea ultima. Protestul a incaput in centrifuga aceleiasi comedii. Refugiul periodic in optiunea pentru PRM nu e decit un fel de a transforma, prudent, orice contestatie in propria parodie. Asta s-a dublat.