Ce se intampla cu noi? 

Nu poti sa nu ramai socat de cat de jos am ajuns, daca politisti in uniforma scandeaza la adresa Presedintelui Romaniei, sefului armatei romane, „iesi afara, javra ordinara”. Nici dictatorului Ceausescu n-a indraznit nimeni sa i se adreseze astfel, poate doar prin Africa sau America Latina sa fie posibile astfel de scandari. Traim de 20 de ani in democratie, doar pentru a ajunge aici?

In parte oamenii politici au acum ce au cautat. Limbajul violent folosit in Parlament sau la televiziuni a dat o idee oamenilor din strada. Daca ei, conducatorii tarii, folosesc un astfel de limbaj, noi de ce n-am avea voie?

Ne indreptam incet, incet, spre starea in care nu mai avem niciun Dumnezeu. Daca functia cea mai importanta in stat, (politistii n-au scandat lozinci impotriva lui Basescu, ci a presedintelui statului roman), este terfelita astfel, sub ochii neiertatori a zeci de camere de televiziune, ce sa mai spunem de un profesor, sau de director oarecare dintr-un colt de tara? Acela cum va fi tratat? Nu m-ar mira sa fie luat la suturi.

Opozitia, sindicatele si o parte a presei incita pur si simplu la astfel de acte, posibil si mai „contondente”, avand drept motivatie lipsa banilor in bugetul de stat, pentru salarii bugetare, pensii si ajutoare sociale de tot felul.

Bineinteles ca principala vinovata este clasa politica, care isi primeste, iata, rasplata pentru inocularea in randurile populatiei a ideii ca statul asistential este cel care trebuie „sa dea” populatiei bani si mijloace de trai, nu cetatenii trebuie sa-si croiasca un destin dupa puterile si capacitatile fiecaruia. Si asta pentru a cumpara voturi cu iluzii si promisiuni desarte.

Dar, si o mare parte dintre cetateni s-au complacut in ipostaza de „intretinuti” de stat. Cu exceptia celor care si-au cautat, unii si-au si gasit, in sectorul privat, prin munca proprie, sursele unui trai mai bun.

Si iata ca a venit scadenta. In plina criza guvernantii dau din colt in colt si nu stiu cum sa spuna populatiei ca totul a fost o minciuna sfruntata, un mod de a castiga voturi. Iar populatia nu vrea sa inteleaga si apeleaza la presiuni, mitinguri si impostura sindicala, pentru a forta guvernul sa le dea ce? Ca nu mai e nimic de dat. Praful de pe toba. Ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu da.

Si totusi, ce invata tinerii, ce parere isi fac strainii din astfel de scene? Ca suntem primitivi, ca n-am trecut de prima lectie de democratie, ca nu stim sa ne respectam functiile si ordinea de drept, ca in Romania politistii sunt primii care incalca legea, care nu respecta mecanismele si procedurile legale.

Cu ce drept se vor adresa maine infractorilor, sa-i traga la socoteala pentru incalcarea legii? Cum vor merge in scoli sa faca educatie elevilor pentru cunoasterea si respectarea legii?

Unde am ajuns?

Cat de jos mai trebuie sa mai coboram pentru a invata sa respectam legea, sa ne comportam civilizat, sa intelegem ca nu statul trebuie „sa ne dea”, noi trebuie sa muncim, in special in sectorul privat, in tara sau in Uniunea Europeana, pentru a obtine cele necesare noua si familiei? Statul este doar organizator si supraveghetor al cadrului normativ in care traim si muncim. Nu este agent economic, nu are de unde sa dea, altfel decat din taxele si impozitele pe care le produce economia privata. Care economie privata ar putea, la o adica, sa-si ia lumea in cap, sa plece in alte tari, sa ne lase singuri, un popor de asistati social pe care nu are cine sa-l mai asiste!

Poate atunci ne invatam minte!