Ce se intampla cu ranitii grav din Colectiv: sansa mutarii in spitale mai bine dotate din strainatate depinde de ratiuni birocratice si financiare

Spitalele din Bucuresti sunt nevoite sa faca fata brusc unui numar de pacient cu arsuri grave mai mare decat numarul tuturor pacientilor de acest tip primiti de-a lungul unui intreg an. Medicii i-au tratat cu succes deocamdata, dar fiind vorba de cazuri foarte grave, ranitii din Colectiv au nevoie de ingrijiri speciale. Calitatea acestor ingrijiri depinde si de conditiile spitalelor in care acesti pacienti sunt internati. Este motivul pentru care au aparut cereri de transfer, justificate medical, in spitale din alte tari care pot oferi cele mai avansate conditii. Dar din motive birocratice si financiare, autoritatile romane au probleme in a aproba aceste transferuri.

In prezent, in spitalele bucurestene sunt internati 17 pacienti cu arsuri grave in stare critica, 46 in stare grava si alti 81 in stare stabila. Numarul foarte mare depaseste capacitatile specifice ale spitalelor bucurestene, deoarece pentru astfel de cazuri extrem de grave si complexe este nevoie de ingrijire si dotari medicale speciale.

Situatia a ajuns inclusiv in parlamentul britanic, unde premierului David Cameron i s-a solicitat direct sprijin umanitar. Sarah Pape, chirurg plastician specializat in arsuri aflata la Bucuresti de la inceputul acestei saptamani, avertizeaza ca “in Bucuresti exista doar 25 de paturi specializate pentru arsi” si ca “Romania nu detine dotarile necesare pentru a face fata numarului de arsuri”.

Exista cateva cazuri grave internate in spitalele bucurestene pentru care s-a dat acordul medical pentru a fi transportate in spitale mai bine dotate din strainatate, dar autoritatile medicale ezita sa aprobe aceste transferuri daca ele sunt facute pe baza formularelor E112. Acest formular permite ca toate costurile cu pacientul respectiv in spitalul din strainatate sa fie suportate de catre statul roman, si nu de catre pacient sau familie.

Data fiind complexitatea cazurilor, costurile medii pot ajunge intr-un spital din vestul Europei la jumatate de milion de Euro pentru un singur pacient. Daca doar o treime dintre aceste cazuri grave vor fi transferate in strainatate pe baza formularului E112, atunci statul roman va fi pus in fata unei cheltuieli de aproximativ 20 milioane de euro. O suma de o asemenea dimensiune necesita aprobare speciala de la buget, dar ministrii demisionari nu au dreptul sa semneze astfel de documente.

De mentionat si problema transportului medical: pentru pacientii intr-o stare atat de grava transportul prezinta riscuri si tocmai de aceea este necesara trierea in spitalul romanesc a pacientilor a caror stare este indeajuns de stabila pentru a suporta transportul dar si atat de grava incat transferul in strainatate sa se justifice. In anumite spitale astfel de actiuni de triere s-au efectuat, in altele nu. In vestul Europei si-au exprimat deja disponibilitatea de a primi pacienti din Romania spitale specializate in arsuri din Belgia si Austria.

Sunt putine orasele europene care au in spitale o capacitate suficienta pentru a absorbi intr-un timp atat de scurt un numar atat de mare de pacienti cu arsuri complexe. De aceea in Bucuresti au sosit mai multe echipe de medici din Franta, Israel si Turcia, dar spitalele romanesti au nevoie si de dotari tehnice suplimentare specifice acestor cazuri: saltele active speciale, incinte sterile speciale, etc. Chiar si in spitalele bucurestene unde aceste dotari exista, numarul lor este insuficient pentru a asigura ingrijiri medicale tuturor victimelor incendiului din Clubul Colectiv.

Printre solutiile posibile la acest blocaj mentionam directionarea donatiilor numeroase in bani facute in ultima saptamana catre pacientii care au nevoie de transfer in spitale mai bune, spitale unde exista tehnologia de ultima ora care maximizeaza sansele de supravietuire. Se pare insa ca nu exista o centralizare coerenta a tuturor acestor donatii la nivelul Ministerului Sanatatii sau a oricarei alte institutii guvernamentale; centralizarea este necesara pentru ca nevoia sa se intalneasca cu dorinta oamenilor de a ajuta si sa existe o prioritizare a acestor nevoi (degeaba donam 1000 de cearceafuri, daca spitalele au mai degraba nevoie de o camera hiperbarica).

O alta este deblocarea mecanismului birocratic si asumarea de catre autoritati a unor cheltuieli care, desi mari, vor creste categoric sansele supravietuitorilor din clubul Colectiv.

Si ramane desigur posibilitatea unui ajutor umanitar oferit de alte state membre UE, doar ca un astfel de ajutor necesita timp si este nevoie ca autoritatile romane sa-l solicite la nivel oficial. „Cred ca este o sugestie buna [sa ajutam] si daca putem oferi un ajutor specializat voi analiza sa vedem ce putem face”, a raspuns primul ministru David Cameron referitor la situatia din Romania.