Ce spun abuzurile asupra femeilor despre societatea în care trăim? 

Recentele dezvăluiri ale abuzurilor sexuale ale psihiatrului Cristian Andrei, făcute de publicația PressOne, și ale abuzurilor medicale ale urologului Vasilică Minciună făcute de site-ul de investigații Snoop, adăugate la un lung șir de femicide, nu vorbesc doar despre misoginism, ci și despre refuzul unei părți a societății de a integra calități feminine aflate în cursul firesc al evoluției.

Ce se întâmplă în țară și în lume e, după părerea mea, o criză de vindecare – adică o exarcebare a simptomelor înainte ca vindecarea propriu-zisă să aibă loc. Criza de vindecare face parte din vindecare. 

După cum spun psihologii, toți avem părți feminine și masculine, și e nevoie ca ele să fie în echilibru ca să funcționăm armonios. Societatea – și lumea întreagă – sunt în prezent într-un proces de egalizare a calităților feminine – empatia, compasiunea, intuiția, iertarea șamd, cu calitățile masculine – curajul, forța (fizică), ambiția, independența, raționalismul șamd, care au precumpănit de-a lungul istoriei. 

„E ca și cum bărbatul ar vrea să anuleze nu doar corpul femeii”

Feminismul și, mai ales, mișcarea #MeToo, a cărui componentă ofensivă a fost justificată de abuzurile pe care le-a dezvăluit, au grăbit mult procesul de echilibrare, dar au alimentat misoginismul deja existent, patriarhatul simțindu-și amenințată poziția de putere. 

Tratamentul demn de Mengele pe care Vasilică Minciună și alți medici îl aplică pacientelor lui pentru bani, așa cum reiese din zguduitoarea anchetă a Luizei Vasiliu de pe Snoop, poate fi văzut, dincolo de aerul de șarlatanie, ca încercarea simbolică de anulare a calităților feminine ca valori umane.

Deși mimează empowerment-ul femeii prin refacerea himenului, nu aceasta e miza, după cum nici banii nu sunt miza. E vorba despre controlul asupra corpului feminin. E același lucru cu a nu-i permite unei femei să facă avort.

E ceva foarte bolnav în aceste agresiuni asupra corpului femeii în ce are el mai intim și mai simbolic. Ele ar putea fi incluse în aceeași paradigmă cu uciderea prin nesfârșite lovituri de cuțit a unei femei, cum se întâmplă adesea în cazurile de femicid. E ca și cum bărbatul ar vrea să anuleze nu doar corpul femeii, ci, mai ales, ideea de feminitate, de maternitate, de creație și renaștere. 

E aproape un suicid la nivel simbolic, pentru că, anulând ideea de maternitate, agresorul se anulează, de fapt, pe sine.

Cazurile Cristian Andrei și Vasilică Minciună & Comp.

Dincolo de particularitățile lor, cazurile Cristian Andrei și Vasilică Minciună & Comp. au același tipar: un bărbat într-o poziție de autoritate (psihoterapeut, medic) face din relația de putere una de abuz, plecând de la prejudecata că pacienta, fiind femeie, e inferioară, deci o pradă cumva justificată. 

Deși ceea ce a făcut Vali Minciună bate spre viol (după părerea mea), abuzul psihologic e tot o formă de viol. De ce? În primul rând pentru că manipularea făcută dintr-o poziție respectabilă, împachetată în staniolul bunăvoinței și empatiei, o împiedică multă vreme pe victimă să realizeze ce i s-a întâmplat. 

Iar după ce a realizat, o face să-i fie greu să denunțe abuzul pentru că îi e teamă că nu va fi crezută. Oricum, procesul de vindecare e atât de lung și de sinuos, încât victima se va întoarce des la vinovăție („a fost și vina mea”), minimalizare („n-a fost atât de grav”) sau disociere („nu mai simt nimic”).

Nu ne putem pune în poziția victimei pentru că nu suntem implicați emoțional și judecăm cu toate cărțile pe masă. Uneori suntem chiar tentați să o acuzăm tot pe ea că nu și-a dat seama la timp sau că vrea să se răzbune.  Sau spunem că „nu a fost vina cui a vândut, ci vina cui a cumpărat” cum scria cineva pe contul de Facebook al Luizei Vasiliu, cu relaxarea piețarului care fură la cântar.  

Citește și

INVESTIGAȚIE Mai mulți medici români promit femeilor plăcere și „recăpătarea încrederii” prin „rejuvenare vaginală” și dezvoltă o afacere pe corpul acestora. Urolog: „Eu cred că tu nu ai orgasm”

„Victima, antrenată să nu vadă abuzul”

Dar noi nu luăm în calcul ceva esențial: procesul de seducție căruia i-a căzut pradă victima i-a hrănit tot timpul sentimentul de loialitate. A fost tot timpul vorba de manipulare.

Victima a fost antrenată să nu vadă abuzul, adormindu-i-se reflexele sub pretextul că o bună relație terapeutică sau medicală cer vulnerabilizare maximă și încredere deplină în capacitatea terapeutului de a o înțelege, conține și trata pe clientă/pacientă. Această premisă e sine qua non în proces, iar clienta/pacienta dorea să-i fie mai bine.

La un moment dat, în cazul lui Cristian Andrei a apărut componenta erotică, clienta fiind făcută să creadă că ce i se întâmpla era neobișnuit, frumos și de neevitat. Se credea singura clientă cu care “terapeutul” s-ar fi însurat dacă era liber, după cum îi spunea chiar el. 

Citește și

Cel mai mediatizat psihoterapeut al României practică fără atestat de peste 20 de ani. Mai multe femei îl acuză de hărțuire sexuală în cabinet. Cum se apără Cristian Andrei

Animalele de pradă 

Lăsând la o partea obligația terapeutului de a gestiona transferul și contratransferul din relația cu clientul, aici e ceva profund rău, pentru că o persoană vulnerabilă, cu un trecut de abuz (sau nu) n-ar trebui retraumatizată tocmai de cel care ar trebui să o ajute. 

Să profiți de o clientă (sau un client) care și-a coborât defensele vorbește despre lipsă de empatie și de umanitate.

Ce mi se pare cel mai neplăcut în cele două cazuri e că agresorul se află pe o poziție considerată inexpugnabilă, dincolo de orice suspiciune, aureolată chiar de nimbul generozității, empatiei și iubirii necondiționate. Și beneficiază de clemență din oficiu, sau e chiar deasupra ideii de clemență.

Dar astfel de oameni sunt animale de pradă, motivate de sentimentul de putere pe care îl dă controlul altor persoane. Aici e drogul. 

Când abuzul e urmat de un alt abuz 

Și știți ce e cel mai dureros într-un abuz? Când victimei nu i se acceptă adevărul – care e, de fapt, realitatea a ce s-a întâmplat. Aici e miezul abuzului psihologic – în faptul că ție, ca victimă, îți este refuzată vocea. 

Până și faptul că presa pune mai mult accent pe profesarea de către Cristian Andrei a psihoterapiei fără diplomă și mai puțin pe abuzul sexual și psihologic e pentru victimă aproape o nouă traumă.

La fel de nedrept e și când președintele Comisiei de Disciplină a Colegiului Medicilor, în prima declarație publică după ancheta de pe Snoop, spune că medicul Vasilică Minciună va fi anchetat disciplinar „dacă nu are competențe” – deci competențe profesionale, fără a rosti o vorbă despre masturbarea pacientei și alte practici dubioase. Deci, dacă are competențe, i se permite unui medic așa ceva? 

Să te faci că nu vezi abuzul e, pentru victimă, un nou abuz. N-ar trebui să fie doar pentru ea un semnal de alarmă.