Ce sunt de fapt împrumuturile în aur ?

De regulă, băncile centrale dețin aur în cadrul rezervelor lor internaționale. Aurul ca activ are câteva dezavantaje: presupune costuri de stocare, este greu de transportat și dacă este păstrat în tezaurul propriu nu generează dobândă. Pe plan mondial, piața aurului, ce cuprindea în anii ‘70 doar tranzacții la vedere cu metal fizic, s-a transformat treptat într-o piață matură și complexă, cuprinzând inclusiv instrumente financiare derivate. În acest context, băncile centrale ce doresc și consideră că este fezabil să obțină venituri aferente deținerilor lor oficiale de aur împrumută aur sub formă de depozite la termen (“gold leasing”, care azi pot ajunge și la cinci sau zece ani) unor bănci specializate, obținând dobândă la acestea.

În mod tradițional, această dobândă (“leasing rate”) este foarte scăzută. Dobânda poate fi plătită în dolari sau în aur fizic ce se adaugă la rezervele internaționale ale țării în cauză. Tranzacțiile respective nu implică risc de preț, întrucât metalul prețios este recuperat atunci când depozitul ajunge la scadență. În schimb, băncile centrale sunt expuse riscului de credit, în mod similar cu situația unui depozit bancar obișnuit: în cazul în care instituția împrumutată nu poate rambursa depozitul de aur, banca centrală poate pierde aurul plasat[iii].

Împrumuturile de aur se fac, de regulă, pe cea mai mare piață de aur din lume, cea din Londra. Această piață este administrată de London Bullion Market Association (LBMA), o asociație de bănci specializate (“bullion banks”), fiind de tip over-the-counter (OTC). Aceasta înseamnă că tranzacțiile sunt conduse direct între băncile specializate și clienții lor, părțile implicate asumându-și riscurile. Piața beneficiază de o infrastructură bine pusă la punct pentru derularea împrumuturilor de aur, la a cărei creare o contribuție însemnată a fost adusă de către Banca Angliei.

Spațiile de tezaur ale Băncii Angliei fac parte din sistemul de depozitare și compensare al LBMA, iar băncile membre ale acestei asociații mențin conturi de aur cu Banca Angliei, ceea ce facilitează tranzacțiile de împrumuturi de aur și de swapuri de aur ale băncilor centrale ce au conturi de custodie deschise la această instituție monetară. În 2017, peste 70 de bănci centrale și instituții financiare interguvernamentale aveau conturi de aur deschise la Banca Angliei.

Simpla păstrare de aur la Londra, în custodie la Banca Angliei, nu presupune obținerea de dobândă, ea fiind însă o etapă necesară pentru a putea accesa piața împrumuturilor de aur. Mult mai important, menținerea de rezerve de aur pe o piață internațională de negociere a aurului va permite băncilor centrale să schimbe rapid deținerile lor de aur în alte valute de rezervă necesare în caz de criză financiară. Pentru a se obține un venit relativ modest, este necesar ca banca centrală ce deține aur la Banca Angliei să ia o decizie de a împrumuta o cantitate din metalul prețios unei bănci specializate, dacă condițiile de piață permit aceasta (de ex. există dobânzi pozitive sau cotații atractive).

Decizia de investire în depozite de aur are la bază considerente economice

Comparațiile între țări în privința modului de gestiune a rezervelor internaționale trebuie făcute cu prudență. Există diferite motive pentru care băncile centrale mențin rezerve internationale, principalele fiind sprijinirea politicii monetare și valutare a unei țări, menținerea de active necesare funcționării comerțului exterior și asigurării serviciului datoriei externe (in acest mod, se asigură încrederea investitorilor în abilitatea unei țări de a-și îndeplini obligațiile în valută, cu efecte pozitive asupra reducerii probabilității de declanșare a unei crize financiare și a costului finanțării externe), menținerea stabilității financiare prin oferirea de lichiditate de urgență sectoarelor economiei (în special sectorului bancar), precum și păstrarea avuției naționale. Toate băncile centrale urmăresc în politica lor investițională respectarea triadei securitate-lichiditate-rentabilitate, dar ponderea specifică alocată acestor principii va diferi de la o instituție la alta], în funcție de factori specifici țării respective, cu influențe asupra procesului de luare a deciziilor. De regulă, obiectivele Securitate și Lichiditate sunt prioritare fața de celelalte obiective ale procesului de gestiune a rezervelor internaționale. De exemplu, o bancă centrală pentru care prevalează considerațiile privind asigurarea stabilității regimului de consiliu monetar (de ex. a Bulgaria) va urmări cu precădere asigurarea lichidității, principiu pe care nu îl va sacrifica pentru maximizarea rentabilității.

Până acum am stabilit de ce băncile centrale se implică pe piața împrumuturilor de aur: pentru a câștiga o sumă de bani (relativ modestă) de pe urma unui activ altfel static. Deciziile băncilor centrale de a împrumuta aur au loc în funcție de circumstanțele existente și perspectivele percepute ale pieței aurului. Prin urmare, cantitatea de aur investită va fluctua în strânsă legătură cu oportunitățile existente pe piețele financiare.

Începând cu anul 2003, din cauza nivelurilor scăzute de dobândă, multe bănci centrale s-au retras sau și-au redus substanțial prezența pe piața împrumuturilor de aur. Tendința s-a accentuat după anul 2008, când băncile centrale au devenit puțin dispuse să împrumute în condiții de criză, ca urmare a riscului înalt ca băncile debitoare să nu mai returneze aurul (risc reflectat, printre altele, de nivelul ridicat al CDS-urilor aferente băncilor specializate). Ideea cheie în această perioadă de criză financiară a fost asigurarea securității deținerilor oficiale de aur. Mai mult, dobânzile la depozitele de aur au fost negative în cea mai mare parte a perioadei 2009-2012, fapt ce a împiedicat investiții de acest gen. În aceste condiții, se poate spune că băncile centrale au procedat incorect pentru că au luat măsuri de retragere de pe piață pentru protejarea rezervelor lor de aur? Răspunsul este clar: NU!

Cum procedeză alte țări?

Începând cu anul 2008, banca centrală a Germaniei (Bundesbank), cu dețineri de 438 de tone aur la Londra, nu a mai fost activă pe piața împrumuturilor de aur pentru aproximativ opt ani.

Până în anul 2013, Banca Națională a Austriei (Oesterreichische Nationalbank – OeNB) a urmat o strategie ce cuprindea activități de împrumut de aur, în special pentru acoperirea costurilor de depozitare ale acestui activ în străinătate. Potrivit noii strategii de administrare a rezervelor internaționale pentru perioada 2015-2020, OeNB va desfășura activități foarte limitate în domeniul împrumuturilor de aur. Consultarea rapoartelor anuale ale OeNB a relevat că, în anii 2014 și 2015, această instituție nu s-a angajat în tranzacţii de împrumut de aur din cauza condițiilor nefavorabile ale pieței [un motiv ce explică comportamentul băncii a fost acela că piața împrumuturilor în aur colateralizate nu s-a dovedit a fi atractivă, existând prea puține cotații pentru acestea]. În raportul OeNB pe anul 2016[ix], se precizează următoarele: “În afară de menținerea de deţineri de aur în formă fizică, băncile centrale, de asemenea, fac tranzacții de împrumuturi de aur în funcție de situația pieței. Într-o tranzacție de împrumut de aur, aurul este investit pentru primirea unei dobânzi la scadență. Date fiind condițiile curente de piață, OeNB nu se angajează, în prezent, în tranzacții de împrumut de aur”.

Începând din 2010, Polonia nu a mai plasat niciun depozit de aur pentru o perioadă de mai bine de patru ani, fapt cunoscut de Oficiul Suprem de Audit (NIK) din Polonia. Acesta însă a evaluat pozitiv gestiunea rezervelor valutare de către Banca Națională a Poloniei (BNP) din 2009 până în 2013 (perioada auditată). În comunicatul său din 4 aprilie 2014, NIK precizează că: “în perioada auditată, nivelul rezervelor a fost adecvat pentru situația economică din Polonia. Banca Națională a Poloniei a asigurat securitatea acestora, o lichiditate adecvată și a obținut un randament pozitiv la rezervele investite”. NIK a înaintat o recomandare către președintele BNP “de a lua în considerare să flexibilizeze politica privind depozitele de aur în privința celor mai credibile instituții financiare”. Se observă că NIK nu a cerut ca plasarea aurului polonez pe piața interbancară londoneză să fie efectuată în orice condiții, pentru obținerea de rentabilitate suplimentară. Deciziile de investire respective trebuie să aibă în vedere numai acele contrapartide private care corespund în cel mai înalt grad cu putință criteriilor de securitate stabilite de BNP. Investițiile BNP în depozite de aur au fost reluate în cursul anului 2014.

Nici Banca Națională a Bulgariei nu a primit dobândă la depozitele în aur, în permanență, în anii ce au urmat declanșării recentei crize financiare internaționale. În lucrarea Rezervele financiare internaționale (Banca Națională a Bulgariei, 2009) se arată următoarele: “În timpul fluctuațiilor substanțiale de piață, cum ar fi cele începute în octombrie 2007, operațiile cu depozitele de aur sunt temporar suspendate și metalul este depozitat la Banca Angliei ca urmare a constrângerilor de risc de credit ridicate”. Politica este confirmată de precizările din Raportul anual al Băncii Naționale a Bulgariei din 2008. “Întrucât criza de credit și de lichiditate de pe piețele internaționale s-a adâncit în 2008, Banca Națională a Bulgariei a luat măsuri pentru a reduce riscul de credit al rezervei internaționale.

Scadența maximă pentru depozitele în valută pe termen scurt a fost redusă și depozitele de aur monetar nu au mai fost făcute (sublinierea noastră). Limite aditionale au fost impuse în privința riscului de credit față de contrapartide la care Banca poate avea expuneri”. În timp, Banca Națională a Bulgariei a eliminat gradual măsurile temporare existente față de riscul de credit al rezervei internaționale. Demn de reținut este și faptul că, începând cu 2008, banca centrală a Bulgariei a renunțat la plasamantele în obligațiuni denominate în aur, instrument folosit în perioada 2003-2007 pentru obținerea de randamente mai ridicate la rezerva internațională (dobânda la acest instrument a fost modestă, de sub 1%, dar ea a fost permanent mai mare decât cea obținută la depozitele de aur).

Raportul anual pe anul 2016 al Băncii Naționale a Belgiei (BNB) arată că cea mai mare parte a activelor în aur este conservată la Banca Angliei. O cantitate mult mai modestă este deținută la Banca Canadei și la Banca Reglementelor Internaționale. O cantitate foarte limitată este stocată la Banca Națională a Belgiei. În anul 2016, BNB a plasat, în medie, depozite de aur de 2,2 tone (la o rezervă totală de 227,4 tone), față de 7,1 tone anul anterior. Această evoluție reflectă politica relativ constantă a BNB de reducere a depozitelor în aur. De altfel, BNB a subliniat permanent că ea se angajează în operațiuni de împrumuturi de aur în funcție de circumstanțele și perspectivele pieței acestui metal prețios.

Concluzii

Administrarea rezervelor internaționale are în vedere realizarea permanentă a unui echilibru între obiective multiple și, totodată, expune băncile centrale unui număr de riscuri semnificative. Prin urmare, orice apreciere a acțiunii unei bănci centrale în calitate de investitor, dacă se dorește a fi onestă, trebuie să plece de la această realitate.

Ce sunt de fapt împrumuturile în aur ?

MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, schimbă percepția românilor asupra spitalelor prin lansarea unei serii de evenimente culturale sub titlul: „Cultură și medicină: O alchimie a binelui”

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”