Anchetatorii tragediei feroviare din Spania încearcă să stabilească ce s-a întâmplat pe durata a 17 minute, din momentul în care trenului AVE i s-a permis să repornească, după pana sistemului informatic de control al trenurilor de mare viteză, până când a lovit trenul Iryo care staționa. În cele 17 minute trei persoane ar fi trebuit să sesizeze pericolul și să dispună oprirea trenului aflat în mișcare.
Una dintre marile întrebări rămase fără răspuns în urma accidentului dintre cele două trenuri care s-a soldat cu cel puţin 68 de morţi: cum este posibil ca nici mecanicul de locomotivă, nici supraveghetorii săi să nu fi observat, timp de 17 minute – cât a durat ca trenul AVE să parcurgă cei 25 de kilometri care îl separau de trenul Iryo oprit –, că un tren cu 397 de pasageri se îndrepta cu viteză maximă spre o coliziune violentă cu un alt tren oprit, în care se aflau alţi 147 de pasageri?, scrie publicația El Pais, citată de News.ro.
Controlorul nu era singur
Au fost 17 minute lungi, între orele 8:36 şi 8:53, în care accidentul ar fi putut fi evitat printr-un ordin dat mecanicului de locomotivă al trenului AVE ca să frâneze la timp.
Puente indică în mod clar responsabilitatea acestui controlor, care încă de la prima oră a dimineţii a fost izolat în centrul de control şi asistat de un psiholog şi un avocat, având în vedere responsabilitatea cu care se confruntă. De asemenea, a fost interogat de Garda Civilă. Ministrul a recunoscut că nu a vorbit cu el, deoarece operatorul a preferat să discute cu avocatul său şi cu agenţii trimişi de judecător.
Dar nici controlorul nu era singur. Avea un asistent lângă el şi un supervizor deasupra lui. Şi nimeni nu a dat ordin trenului AVE să oprească, nici măcar să-şi reducă viteza.
Şi mai inexplicabil este faptul că unul dintre cele şase trenuri cărora acest controlor le-a dat ordinul de a-şi relua mersul „în mod normal”, adică cu viteză maximă, l-a corectat şi i-a spus că protocolul, într-o astfel de situaţie – fără un sistem informatic de siguranţă – impune circulaţia „la vedere”, adică la o viteză maximă de 40 de kilometri pe oră. De ce operatorul nu le-a dat celorlalţi, inclusiv trenului AVE, ordinul de a reduce viteza în acel moment? Nici aici nu există un răspuns clar.
Dar ceea ce ştiu cu siguranţă tehnicienii, potrivit unor surse guvernamentale, este că existau trei alerte diferite: în primul rând, comunicatul de la Iryo, care avertiza că trenul nu putea porni din cauza unor probleme tehnice. Pe ecran apărea trenul Iryo oprit. În plus, se aprinsese un semnal luminos roşu în locul în care se afla trenul respectiv în momentul în care s-a dat ordinul de reluare a mersului în condiţii normale.
Conform reconstituirii efectuate de Executiv, care analizează toate înregistrările, Iryo a comunicat cu centrul de control la ora 8:41 şi a primit instrucţiunea de a-şi relua mersul „în mod normal”. Însă la ora 8:48, cu cinci minute înainte de accident, mecanicul trenului Iryo a sunat la centrul de control şi a explicat că trenul nu îi permite „să repornească sistemul” şi că „este oprit”. Cu toate acestea, nimeni nu îi comunică acest incident mecanicului trenului AVE pentru ca acesta să-şi oprească mersul.
Toate deciziile şi ordinele au fost înregistrate atât audio, cât şi în scris, şi au fost deja verificate de către tehnicieni, astfel încât se va putea demonstra fiecare pas care a fost făcut.
Încălcare flagrantă a protocolului
Sursele consultate de El Pais insistă asupra faptului că nu se poate înţelege în niciun fel de ce controlorul nu a luat nicio decizie în timp ce vedea un tren oprit pe calea ferată şi altul care se apropia de acesta. Conductorul trenului AVE nu dispune de niciun sistem informatic care să-l avertizeze că există un tren în faţă în cazul în care sistemul LZB se defectează şi, de aceea, nu poate decât să se bazeze pe informaţiile primite de la centrul de control din Atocha.
Şi mai inexplicabilă li se pare a doua eroare, care implică încălcarea completă a protocolului pentru o astfel de situaţie: faptul că nu s-a ordonat tuturor trenurilor să circule „la vedere” – mult mai lent, din cauza defecţiunii sistemului informatic –, ci să circule la viteză normală.
Celelalte patru trenuri nu au avut probleme deoarece linia lor era liberă, dar trenul AVE s-a izbit frontal de o capcană mortală, chiar în plină accelerare. Pe acel tronson se poate atinge viteza de 200 de kilometri pe oră, deşi anchetatorii nu au stabilit încă cu exactitate la ce viteză s-a produs accidentul.