Cele patru stagii ale dezinformării (rusești) despre Uniunea Europeană

La fel cum Ștefan Hrușcă apare brusc peste tot în apropierea Crăciunului, la fel presa și politicienii români își scot de la naftalină cunoștințele aleatorii despre Uniunea Europeană în apropierea alegerilor pentru Parlamentul European. Apar dezbateri și mesaje, propagandă electorală și promisiuni făcute prima oară în 2007 și, ca în multe alte state membre ale UE, toate sunt deseori paralele cu realitatea europeană.

Doar că 2024 este anul cu cele mai multe scrutine electorale în lume, iar dezinformarea rusească funcționează laviteză maximă. Toate agențiile internaționale care se ocupă de asta au lansat avertismente peste avertismente despre amenințarea reală ca alegerile, toate alegerile, să fie influențate de valul nesfârșit de minciuni care vin de la Est.

Scopul? Destabilizarea și destrămarea unității Europei și a Vestului, slăbirea sprijinului pentru Ucraina și abolirea sancțiunilor pentru țarul Putin și curtea sa feudală. Pentru început.

Iar în cazul alegerilor europene, deja vai de capul lor din perspectiva participării la vot, dezinformarea poate distruge și fragilul nivel de înțelegere pe care românii îl au cu privire la Uniunea Europeană.

Haideți să vedem care sunt cele 4 stadii de vrăjeală marca Putin care au explodat și vor tot exploda pe rețele sociale și canalele de media românești în perioada aceasta și emoțiile pe care vor ele să le producă în români.

Notă: dar înainte de toate, trei precizări:

De ce dezinformare ”rusească”?

Prima, de ce dezinformare rusească? Sigur românii sunt capabili să inventeze minciuni și de capul lor, nu? Sigur se pot găsi conspirații, invenții și alte bazaconii la orice masă din orice cârciumă din orice sat?

Multe dintre criticile la adresa UE, problemele instituțiilor europene sau gafele făcute de politicienii și funcționarii UE circulă prin spațiul public încă de la geneza Comunităților europene, când Putin habar el n-avea ce fel de palate și amante va obține cu prețul unor oceane de sângenevinovat. O mare parte dintre minciunile cele mai populare despre Uniune sunt de sorginte britanică, inventate de către Nigel Farage și al său UKIP (care a avut o contribuție majoră la serie de evenimente care au dus la Brexit). Altele sunt găselnițe ale euroscepticilor sau naționaliștilor de pretutindeni, din Franța, Danemarca, Olanda și așa mai departe.

Dar zilele astea, ele sunt instrumentele cu care lucrează armatele de troli ruși (și mai nou chinezi). Nu știu dacă atunci când te angajează Vitaly să creezi 100 de profiluri false de Facebook, Insta sau TikTok primești un manual de utilizare sau o Biblie a minciunilor, dar alinierea de interese între aceste minciuni și nevoile rușilor de a destabiliza Europa este indiscutabilă.

Așadar, rămâne dezinformare rusească prin volumul de mesaje, prin fondurile folosite pentru a le distribui și numeroșii aliați sau idioți utili folosiți de ruși și mai ales, prin faptul că servește în mod direct intereselor Kremlinului. Iar dacă cineva undeva se va supăra și va zice ”hei dar eu m-am gândit că Von der Leyen este reptiliancă de pe vremea lui Lorin Fortuna”, iertare, vă apreciez originalitatea dar tot jocul rușilor îl faceți promovându-le mesajele.

Ucraina

Ceva ce nu discut în acest articol este dezinformarea directă sau nu despre Ucraina. Există o corelare importantă între mesajele anti-UE și cele anti-Ucraina, directă sau indirectă, iar poate principalul scop în 2024 a tuturor fondurilor cheltuite de Rusia pe dezinformare este slăbirea sau încetarea ajutorului european pentru Ucraina.

Dar pentru cei mai mulți români, legătura pe Ucraina este mult mai clară și evidentă. Alte subiecte însă nu sunt la fel de ușor de identificat ca fiind de proveniență rusească, iar pachetul de mesaje despre imigranții ucraineni, despre românii din Ucraina sau probleme ca cerealele ucrainene transportate prin România ar merita propriul lor articol.

Critici legitime versus minciuni maligne

A treia clarificare care trebuie făcută este legată de o formă a dezinformării numită ”mis-informare”, unde informații adevărate sau parțial adevărate sunt prezentate eronat, a la Radio Erevan, intenționat sau nu.

De exemplu, se ia o poveste despre o lege a UE care se asigură că legumele și fructele care se vând pe piața comună respectă niște standarde comune (fără troglodiți și forme dubioase, de exemplu). Se scoate din context și se publică doar informația că UE reglementează curbura bananelor și se mai adaugă comentariu că ”altceva nu au mai bun de făcut funcționarii de la Bruxelles” și bam, uite cum se fabrică o dezinformare.

O mare parte din ideile care stau la baza dezinformării, mai ales de la punctele 1 și 2 de mai jos sunt cvasi-legitime sau au baze reale. Uniunea Europeană este departe de a fi perfectă. Instituțiile europene și legislația UE sunt construite tot de oameni, de greci sau francezi sau cehi și din 2007 de români și bulgari, cu toată… să zicem, excentricitățile pe care fiecare popor le-a adus în proiectul și birocrația Uniunii.

Dar este o linie, deseori fină, între a zice ”acest subiect ar trebui reformat în interesul României” (de exemplu legislația pe gazul natural ca energie de tranziție în cadrul Green Deal) și a afirma că ”Uniunea face rău României prin acest proiect”.

Ar fi bună și o discuție reală și matură despre problemele adevărate ale UE, despre zonele gri, despre găurile legislative sau abuzurile instituționale care se fac din inerție, nepăsare, incompetență sau lipsă de voință politică și, mai ales, despre milioane de euro cheltuite aiurea.

Dar până atunci să încercăm măcar să ne ferim de minciuni. Iată câteva stadii ale dezinformării (cu mențiunea că cele mai bune, dar cele mai bune dezinformări le pot combina pe 2,3 sau chiar toate 4):

1. Ridiculizare

Mesaje: ”UE trebuia să rămână la economie, au luat-o pe arătură”, ”Ăia de la Bruxelles se ocupă numai cu tâmpenii”, ”Nimeni nu ia în serios Uniunea Europeană când e vorba de AI/război/arme/bărbați adevărați”, ”Liderii europeni sunt niște pămpălăi”

Linii de discuție:

• UE se ocupă cu lucruri inutile, cum ar fi reglementarea apei din WC-uri, protejatul porcilor sau cu ce conțin micii de pe grătar;
• Cei de la Bruxelles sunt rupți de realitate, au salarii exagerate, nu sunt aleși democratic, nu se compară cu lideri ”adevărați” ca Putin, Erdogan sau Trump și eventual sunt efeminați sau perverși;

Primul stadiu este unul confortabil pentru români, cel al luatului la mișto, al ridiculizării. Informațiile despre UE sunt scoase din context și până se apucă oricine să zică ”stai, de fapt nu e chiar așa”, râsul s-a râs și mințile celor care au citit titlul postării sau au ascultat reelul cu poanta sunt deja afectate. E mult mai ușor să distrugi încrederea în ceva în felul acesta decât să îl ataci în mod direct.

Nu ajută faptul că instituțiile UE au deseori limbaj de lemn și, ca orice mari birocrații, au dificultăți în a se adapta dinamic la comunicarea modernă fără a da în penibil. Nu ajută nici că nu toți cei care lucrează la Bruxelles sunt carismatici, sau măcar cât de cât cunoscuți în România. În absența unei baze legitime de cunoaștere despre UE, este ușor să o iei peste picior, mai ales când diversele… particularități ale Uniunii o fac și vulnerabilă la asta când sunt scoase din context sau manipulate.

Scopul e clar: dacă nimeni nu mai ia UE în serios, nivelul de încredere scade și implicit încrederea în deciziile sale, de exemplu să sancționeze Rusia pentru invazia Ucrainei.

Cum contracarăm:

Problema este că deseori este complet legitim și, sincer, extrem de amuzant să te râzi de Uniunea Europeană. Vă recomand DG MEME, MEP Assistant sau Schuman Show pentru râsete legitime și chiar dacă o parte importantă din ce postează ei necesită un dicționar de termeni din limbajul de lemn UE, e umor făcut fără alt scop decât umorul.

E greu să contracarezi ceva amuzant cu ceva serios. Deseori miștourile de sorginte rusă au un mesaj subliminal direct : la noi e mai bine, sau alternativa e preferabilă. Iar asta e o deschidere bună pentru o ridiculizare (dar cu mai multe date solide) a ideii că în Rusia e mai bine decât în Europa. Mesajul l-ați văzut peste tot zis și rămâne unul bun: ”de ce nu se mută toți oamenii care cred asta în Rusia în loc să caute job în Germania?”

Cel mai bine e să lăsăm oamenii să râdă, apoi să îi ajutăm să râdă și de procentele electorale ale lui Putin iar apoi să râdem și de lucruri domestice din România, care de cele mai multe ori fac să pălească orice amuzament stârnit de Bruxelles.

2. Apatie

Mesaje: ”UE nu a făcut nimic bun pentru România”, ”Ce mi-a adus mie bun UE??”, ”Suntem în UE degeaba!”, ”UE nu se poate pune cu Rusia/China etc.”

Linii de discuție:

• Dăm banii românilor la UE degeaba și nu se schimbă nimic, 17 ani de UE nu ne-au adus nimic, o ducem tot mai rău;
• UE nu ne poate salva, ia decizii tot mai proaste sau e incapabilă să rezolve probleme;

Unul dintre scopurile de bază ale dezinformării rusești este să scadă încrederea oamenilor în sistemul european, în instituțiile lor și prin asta să distrugă unitatea europeană care le poate face față rușilor. Să creezi impresia că Europa este degeaba în România e o linie clar utilă Kremlinului și strategia apatiei se corelează perfect efectului psihologic prin care ne este mereu mai ușor să credem că lucrurile merg mai rău decât înainte.

Nu doar românii sunt vulnerabili la asta. În 2016 Austriecii aproape au ales un președinte eurosceptic, Norbert Hofer, care a dus o campanie cu mesaje puternice despre cum austriecii o duceau rău chiar într-un an în care nivelul de viață al austriecilor era mai bun ca oricând (locul 4 după mai mulți ani pe 6, ulterior pe 1 în Europa în 2017) și economia începea să își revină după criza din 2008. Este ușor să crezi că o duci rău, cine poate zice de altfel că totul îi merge bine?

Dar apatia față de Uniune este un factor principal, deși nu singurul, pentru care oamenii nu ies la vot la alegerile europene, sau pentru care temele de dezbatere din campaniile electorale pentru ele sunt paralele cu puterile sau competențele UE. Asta dă spațiu de manevră partidelor naționaliste sau anti-UE să se mobilizeze cu mesaje anti-sistem și, ce coincidență! Multe dacă nu foarte multe din partidele anti-UE par a fi sprijinite, direct sau indirect, de Kremlin. Uite aici sau aici sau aici câteva argumente, dar internetul este plin de rapoarte sau declarații despre asta.

Iar în România, unde nivelul de încredere în instituții este oricum slab, apatia este o strategie bună. Câtă vreme cineva nu percepe pe pielea lui, direct, un avantaj sau beneficiu, reflexul este din păcate să nu se gândească la el. Iar de aici la a-l nega este doar un pas.

Cum contracarăm:

Începând cu suma mereu crescătoare dar infinit sub-estimată a banilor primiți din 2007 și până acum de la UE (momentan cam 60 de miliarde ), apatia poate fi contracarată mult mai ușor decât celelalte 3 stadii.

Absolut fiecare român a beneficiat de pe urma Uniunii Europene. Nu este o părere, sau o exagerare, ci un fapt demonstrabil, chiar dacă poate necesita o conversație mai amplă. De la accesul la studii și muncă în afară și deci oportunitățile economice create de UE și până la toate creșterile statistice în calitatea vieții, aveți surse destule peste tot. Eurostat este un loc bun de început.

Dar cel mai eficientă este mereu o personalizare a beneficiilor. De exemplu, lui George Simion îi puteți arăta că firma unde a fost director de marketing între 2012 și 2020 a luat bani frumoși (20 de milioane de euro) din proiecte europene. Deci putem spune că un partid ca AUR, de exemplu, a beneficiat cel puțin indirect de pe urma apartenenței României la Uniunea Europeană.

3. Furie

Mesaje: ”UE vrea să ne fure resursele”, ”UE ne ține săraci ca să ne vândă gunoaiele lor”, ”UE ne exploatează ca mână de lucru ieftină și atât!”

Linii de discuție:

• UE este controlată de vestici (de exemplu francezi sau germani), sau chiar de interese obscure care vor să exploateze România și să ne fure valorile și resursele;
• UE vrea să ne țină subdezvoltați și săraci, au ceva cu noi anume;

Următoarea emoție care îi mână pe oameni la urme pentru a vota cu cine și-ar dori Vladimir Putin este furia. Iar furia o creezi atunci când identifici, sau eventual inventezi, un dușman pe care oamenii nici nu știau că îl au. Iar dușmanul acesta, deseori cineva incert dar care controlează UE sau se manifestă prin Uniune, vrea să facă rău românilor.

Povestea cu portul Rotterdam a tot reapărut și multe altele ca ea, toate cu un termen cheie care a deveni popular, mai popular decât orientalul ”Înalta Poartă”: colonie. Europa ne face colonie, adică ne ocupă, ne forțează să facem ce vrea ea și ne fură resursele (ceva deseori corelat cu scandalul firmelor austriece în tăierile ilegale de păduri), ne fură oamenii care pleacă ”pribegi” în Europa, ne fură tineretul care pleacă la studii și nu se mai întorc, rămânând să muncească ”la stăpân” ca un fel de Păcală căruia nu i-a mai ieșit schema.

Este o linie puternică de dezinformare pentru că îmbină bine scandaluri și probleme reale, cum ar fi povestea Roșia Montană, cu ideea că există un plan, o voință malefică, unită, în spatele lor. Nici nu mai e nevoie să zică ceva de Rusia ca alternativă pozitivă – dimpotrivă, furia merge cel mai bine dacă are o singură direcție. Concluzia vine după ce ne trezim în Parlamentul European cu un grup imens de eurosceptici dornici să blocheze progresul UE în favoarea Rusiei sau chiar a Chinei.

Cum contracarăm:

În fața emoțiilor puternice nu te poți pune ușor. E ca și cum ai încerca să calmezi un taur înfuriat. Dar așa cum fac sau făceau pe vremuri matadorii, furia poate fi redirecționată. O mare parte din fricile celor dornici să se supere pe UE sunt reale și îndreptățite. Da, sunt uneori practici rele ale unor companii vestice față de români, de exemplu diferența de conținut la produsele vândute în Europa de Est, sau plecarea tineretului în Vest.

Primul lucru de zis la aceste emoții, mai degrabă decât a zice ”nu-i așa” este ”da, e o problemă, dar Europa e de fapt cea mai bună soluție”. Pentru tot, de la lipsa de oportunități economice la diferențele structurale între Est și Vest, Uniunea are de fapt programe. Fondurile alea europene de care auzim mereu sunt de fapt într-o mare proporție fonduri structurale, tocmai ca să ne ajute să depășim decalajele.

Dacă cineva ne vrea să fim ”colonie” (și eu personal aș pune bani pe Putin), cel mai bine e să ne uităm la banii care ne ajută să nu fim iar banii aceștia vin din Europa. Vorbim de toate, de energie, de fonduri pentru agricultură, pentru alimente mai curate, pentru reconversie profesională sau chiar și bani pentru pachete de alimente și medicamente pentru cei defavorizați.

”Da”, e rău că se întâmplă lucrul X sau Y, că pensionarilor le e greu, că avem spitalele arhipline de canceruri legate de alimentație proastă sau aer poluat! Și Uniunea Europeană este cam singura entitate care se mișcă, încet sau repede dar se mișcă, pe toate astea. Că nu îi vedem pe ruși sau pe cei care le ridică osanale făcând ceva REAL pentru toți pensionarii ăia pe care îi mint cu nerușinare ca să le fure votul.

4. RO-Exit

Mesaje: ”UE vrea să distrugă tot ce este „frumos” și „sfânt” în România”, ”UE este proiectul lui Soroș/Bill Gates/al evreilor ca să ne bage valori necreștine pe gât!”, ”Europa este compromisă moral și religios!”, ”UE vrea să ne facă pe toți gay/atei/musulmani!”

Linii de discuție:

• UE este o conspirație pentru a distruge familia tradițională, promova obligatoriu ideile LGBT și ateismul;
• UE vrea să ne facă tabără de musulmani și imigranți;

A patra emoție vizată de dezinformare este frica.

Ajungem la conspirații sau idei care pot face cel puțin discutabil simțul realității al celor care le promovează (dacă nu am fi deja prinși în România în câteva percepții radical diferite față de ceea ce înseamnă cuvântul ”real”). Aici este extrem de sensibil acest stadiu de dezinformare, pentru că accesează credințele adânci, deseori religioase, ale publicului său țintă. Clamează erodarea unor valori pe care le consideră în același mesaj fundamentale (ceva în sine discutabil) și este de departe cel mai periculos mod în care propaganda și dezinformarea anti-UE se manifestă.

Iar asta pentru că impune ca și concluzie logică respingerea fundamentală a Uniunii Europene, deci RO-Exit, chiar și în era post-Brexit unde am văzut cu toții cât de proastă poate fi o așa idee. Dar dacă se pune problema că UE atacă cele mai de bază valori, ce înseamnă a fi un om, un bărbat, o familie, religia?

Rusia are o obsesie cu drepturile LGBT care poate fi rezumată cu un termen: ”gayvropa”. Prezent la început în mediul intern și apoi explodând în spațiul ex-sovietic sau de Est, campania complexă de discreditare, dezinformare și demonizare a persoanelor LGBT s-a combinat bine cu multe voci băștinașe, în România și în alte locuri. Afirmații auto-contradictorii că există o ”agendă LGBT” care conduce UE dar că în același timp minoritatea LGBT este prea mică ca să justifice schimbări societale(deci ori conduc UE ori sunt prea puțini) sunt puzderie.

Dar campania este reală, amplă și ale legături cu numeroase organizații ”pentru familie”, sau pentru tradiții, posibil deseori ignorante despre felul în care ele avansează interesele rusești.

În paralel dar pe aceeași linie de amenințare fundamentală este campania de dezinformare pe migranți. În țări care din 2016 încoace au primit zeci sau sute de mii, dacă nu milioane de persoane venite din Africa sau Asia, asta mai e cum e (adică există un nivel de legitimitate înainte ca dezinformarea rusească să tragă totul în noroi). În România însă cifrele sunt mult, mult mai mici (un pic peste 10.000 de cereri depuse în 2023, o mare parte de persoane venite pe filieră de muncă)._Citeste restul articolului si comenteaza pe Contributors.ro