Celine Dion „nu are control asupra mușchilor”. Sora cântăreței spune care este starea artistei care se luptă cu o maladie extrem de rară

La 55 de ani, Celine Dion se luptă cu o boală rară cu care a fost diagnosticată în urmă cu un an. De atunci, cântăreața stă departe de scenă și speră că va reveni la un moment dat. Când? Nu se știe. Sora ei Claudette a povestit într-un interviu că artista „muncește din greu”, însă „nu are control asupra mușchilor ei”.

Celine Dion a fost diagnosticată cu boala persoanei rigide, care afectează o persoană la un milion. Este o tulburare neurologică ce se caracterizează în special printr-o rigiditate musculară progresivă, provocând dificultăţi la mers şi împiedicând-o să îşi folosească corzile vocale.

„Sunt unii care și-au pierdut speranța pentru că este un boală care nu este cunoscută. (…) Ea muncește din greu, dar nu are controlul asupra mușchilor ei. Ceea ce mă doare este că a fost întotdeauna disciplinată. Ea a muncit mereu din greu. (…) Cert este că, în visele noastre și în ale lui, este să revină pe scenă. În ce stare? Nu știu. Corzile vocale sunt mușchi, iar inima este, de asemenea, un mușchi”, a spus Claudette, într-un interviu pentru 7Jour.

Celine Dion și-a anulat concertele programate până în aprilie 2024 din cauza problemelor de sănătate. „Încerc din greu să-mi recapăt puterile, dar turneele pot fi foarte dificile (…) Este mai bine să anulăm totul acum, până când sunt cu adevărat gata să revin pe scenă”, a spus vedeta în vârstă de 55 de ani.

Celine Dion diagnosticată cu sindromul persoanei rigide

Sindromul omului rigid sau boala Moersch-Woltman este o tulburare neurologică rară, de etiologie necunoscută, ce se caracterizează prin rigiditate progresivă, potrivit Medlife.ro.

S-a constatat de-a lungul timpului și a diferitelor experimente că Sindromul persoanei rigide este o afecțiune autoimună.

Sindromul persoanei rigide își face debutul prin contractarea mușchilor axiali, acesta fiind primul stadiu al bolii. Apoi, pe parcurs se vor raporta dureri, disconfort al spatelui sau redoare, durere în întreg spatele ce se poate agrava la tensiune sau stres. Din nefericire, din cauza componentelor psihologice puternice încă din primele stadii, pacientul este încadrat drept psihogenic, iar asta face că tratamentul să fie amânat o perioadă.

Un alt stadiu al bolii este cel numit tardiv, când mușchii membrelor proximale devin și aceștia afectați, mai ales atunci când pacientul este supărat, furios sau surprins. Acest stadiu provoacă spasme extrem de dureroase care se remit lent, iar pacientul începe să se miște încet pentru a ameliora durerea, deoarece mișcările rapide induc spasme severe. Extremitățile sunt afectate de asemenea în cazul mișcărilor rapide. De aici calitatea vieții pacientului este afectată la un nivel destul de ridicat, făcând imposibilă în cele mai multe cazuri viață socială sau cea profesională.

Stadiul final al bolii este copleșitor, deoarece foarte puțini mușchi par a fi evitați de această boală. Apar deformații ale articulațiilor și pot apare chiar fracturi scheletice și rupturi musculare în timpul spasmelor, mușchii feței și cei faringieni fiind de asemenea afectați. S-a constatat că postchirurgical, leziunile abdominale prezintă risc ridicat de rupturi spontane. Din păcate, în acest stadiu deja activitățile considerate simple sunt profund afectate, mai arată sursa citată. (mai multe detalii despre sindromul persoanei rigide AICI)