China a inceput sa cumpere Europa. Care sunt optiunile Romaniei?

China nu mai este doar statul cu cei mai multi cetateni din lume, dar si statul cu cei mai multi bani. Si, atunci cand esti campioana mondiala atat la numarul bratelor de munca cat si la rezervele de cash, celorlalti le ramane o singura optiune: cei puternici te curteaza, cei marunti ingenuncheaza.

Premierul chinez, Wen Jiabao, s-a aflat intr-un turneu in Europa pentru a doua oara in mai putin de un an. O vizita ce a starnit, in mod straniu, praful indignarii in presa europeana care s-a intrebat, aproape la unison, daca nu cumva China cumpara tacerea Europei. Straniu pentru ca, doar cu cateva zile inainte de aparitia lui Wen Jiabao in Europa, guvernul chinez a decis eliberarea a doi dintre cei mai cunoscuti dizidenti chinezi anticomunisti: Ai Weiwei si Hu Jia. Desi eliberarea s-a petrecut in pur stil comunist, sub supraveghere si interdictia de a calatori peste granita, ea ramane totusi un gest de receptivitate la presiunile anumitor lideri europeni, fiind vorba in special de inalti oficiali ai UE, precum presedintele Van Rompuy sau Catherine Ashton. Subiectul drepturilor omului bantuie de ani buni dialogul dintre chinezi si europeni, cei din urma adoptand un ton mai nuantat decat aliatii lor americani. Wen Jiabao a vizitat in

Rezervele valutare ale Chinei sunt cele mai mari din lume – peste 3000 miliarde dolari, un sfert fiind in euro.

aceste zile Londra, Budapesta si Berlinul. Premierul britanic, David Cameron, nu a ocolit referinta la drepturile omului si nici cancelarul Angela Merkel nu a expediat usor subiectul (un incident simbolic fiind defectiunea tehnica din castile lui Wen, atunci cand Merkel a inceput sa vorbeasca despre acest subiect). Cat despre Budapesta, este suficient sa amintim un titlu consecutiv intalnirii, aparut in presa germana: „Ungaria se ploconeste in fata Beijing-ului”.

De aceasta data, indignarea mediatica a europenilor are o provenienta mai curand afectiva decat factuala. Autoritatile chineze calca in picioare dreptul la exprimare si libertatile individuale de multi ani si este cel putin paradoxal ca eliberarea celor doi dizidenti este intampinata in acest fel de catre opinia publica. Elementul nou introdus in ecuatie este aparitia din ce in ce mai frecventa a ideii ca „Europa a devenit atat de slabita, incat strainii o pot cumpara dupa bunul lor plac”. Si asta loveste o coarda mult mai sensibila decat chestiunea tibetana sau a libertatii cuvantului in timpul Olimpiadei din 2008: coarda orgoliului unor viitoare foste mari puteri.

Caci este adevarat ca anumite bucati din batranul continent au inceput sa fie cumparate de China. Doar in 2011 au avut loc 7 fuziuni intre companii germane si companii chineze, Angela Merkel anuntand marti ca „incurajeaza firmele

China a inceput sa cumpere creantele unor tari europene, „rezolvarea crizei datoriilor europene fiind de mare interes pentru Beijing” si va continua sa fie.

premierul Wen Jiabao

chineze sa investeasca si mai mult in Germania.” De altfel, premierul Wen Jiabao a calatorit la Berlin insotit de 13 ministri cheie, sedinta comuna a cabinetului sau comunist cu cel condus de Angela Merkel fiind o premiera. Chinezii au in vizor mai multe domenii. Semnificativ este apetitul lor pentru industria auto – o companie chineza a cumparat Volvo in 2010, presa germana documentand recent interesul chinezilor pentru achizitionarea Opel. Declaratiile Angelei Merkel semnaleaza ca Berlinul nu va impiedica firmele chineze sa faca noi achizitii in Germania. Sa nu uitam ca Germania este un interlocutor puternic pentru China, fiind cel mai important partener comercial european al acesteia.

China discuta altfel cu membrii mai putin solizi ai UE, dovada fiind chiar discursul extrem de afabil al premierului Viktor Orban la primirea omologului sau chinez. La Budapesta, Wen Jiabao a anuntat ca Beijing-ul va cumpara creante ale statului maghiar, Ungaria fiind favorita investitorilor chinezi in Europa de Est. De altfel, China detine deja o parte din datoriile suverane ale Greciei (acolo unde portul Pireu este inchiriat Chinei pana in 2045) sau ale Spaniei, un studiu al „European Council on Foreign Relations” apreciind ca 40% din investitiile Chinei in Europa sunt in Grecia, Portugalia, Spania, Italia si Ungaria. Fiecare dintre aceste tari sunt membri UE cu picioare economice de lut, ceea ce ofera un argument pentru ingrijorari de tipul celor formulate de Timothy Garton Ash: „Cu cat aceste tari devin mai dependente de investitiile si comertul cu China, cu atat e mai putin probabil ca sa sustina actiunile europene comune pe care China le priveste ca fiind contrare intereselor sale vitale. Nu e prea cinic sa vedem cum Beijing-ul isi construieste un fel de lobby in interiorul structurilor europene de decizie, acolo unde cel mai mic stat este, cel putin teoretic, egal cu cel mai mare.”

Si totusi, astfel de temeri vad doar partea goala a paharului. Germania, membru puternic al UE, a intrat intr-o relatie de evidenta interdependenta comerciala cu China. Cu Marea Britanie tocmai s-au parafat acorduri comerciale in valoare de 1,6 miliarde de euro. De cealalta parte, destabilizarea zonei euro ar fi o lovitura si pentru Beijing, un sfert din rezervele lor valutare fiind in euro. In plus, China se vede plasata intr-o pozitie noua: cresterea sa economica, bazata pe exporturi, va trebui sa se reorienteze spre cresterea consumului intern (o cincime din consumul mondial va fi absorbit pana in 2020 de China). Pentru asta Beijing-ul are nevoie de Europa, de unde importa tehnologii avansate si produse cautate de sutele de milioane de noi consumatori urbani ai Chinei. Europa are nevoie de banii gheata ai statului chinez, dar China nu se poate dezvolta fara consumatorii europeni si know-how-ul lor tehnologic (exemplul Volvo fiind din nou elocvent). Do ut des…

Interesele noastre comune depasesc diferentele.

premierul Wen Jiabao la Londra

Problema nu este o potentiala si improbabila colonizare chineza a batranului continent, ci efectul centrifug pe care rolul economic din ce in ce mai important jucat de China il poate avea asupra coagularii Uniunii Europene (proces departe de a se fi terminat). Statele membre se vor vedea puse in situatia de a concura pentru accesul la statutul de parteneriat privilegiat al Chinei. Pericolul este identificat si de catre specialistii „European Council on Foreign Relations” care, anuntand publicarea apropiata a unui nou raport, identifica vulnerabilitatea in scaderea „abilitatii Europei de a prezenta un front unit in fata Chinei pe subiecte incluzand schimbarile climatice, reciprocitatea comerciala si drepturile omului.” Unul dintre autorii raportului, Jonas Parello-Plesner, declara intr-un interviu pentru HotNews.ro ca „uneori, pare ca statul chinez este ametit de succes. Cu toate acestea, China ramane ingradita de obligatiile sale interne si de o interdependenta reala cu economia globala. Pietele sale majore de export – Europa si SUA – sunt bunuri fara de care nu se poate face fata.”

Temerile protectionistilor europeni pot fi contracarate printr-o atitudine lucida, premierul britanic fiind un exemplu salutar. David Cameron crede ca investitiile chineze sunt un lucru bun, mentinandu-si in acelasi timp discursul critic referitor la statutul drepturilor omului in China. In privinta accesului liber al firmelor chineze la achizitiile publice din tarile UE si absenta reciprocitatii pentru europenii dornici sa patrunda pe piata chineza, Cameron ramane decis sa pastreze piata europeana deschisa. „Schimbarea modelului economic chinez, presiunile la care va fi supus guvernul chinez pentru proiectul urbanizarii intensive, ii va obliga la deschiderea pietei. Va asigur ca nevoile interne ii vor obliga la asta”, spunea pentru HotNews.ro si Viorel Isticioaia-Budura, coordonatorul principal al relatiilor dintre Uniunea Europeana si China.

In acest joc complex, pozitia Romaniei isi developeaza dificultatea prin statutul sau de membru marunt al unui club cu potential de mare putere. Daca membrii importanti ai Uniunii Europene vor reusi sa defineasca si sa respecte o

Germania este cel mai important partener comercial european al Chinei, aceasta exportand produse in valoare de 76,5 miliarde euro in 2010, in timp ce germanii au avut exporturi in valoare de 53,6 miliarde euro. Marti, China a semnat cu Germania acorduri comerciale in valoare de 15 miliarde euro.

pozitie comuna a UE in relatia cu China, atunci Romania are numai de castigat, fiind mai puternica impreuna si alaturi de ceilalti parteneri europeni. Dar daca clubul european nu va reusi sa-si intareasca coeziunea in pofida ispitei orientale, singura pozitie viabila pentru o Romanie marunta (si sprijinita doar de Statele Unite) este cea a evitarii unei „povesti de genul sa luam niste bani din China”. Bani imprumutati fara conditii nu exista si, spre deosebire de alti parteneri occidentali, conditionarile unui stat care, peste cateva zile va aniversa cu mare fast 90 de ani de la infiintarea Partidului Comunist, nu pot fi nici democratice si nici reformiste. Insa si intr-un caz si in celalalt, exemplul britanicilor care isi reorienteaza resursele catre zona chineza trebuie reprodus rapid si de catre diplomatia romana.

Desi in situatia prezenta puterea economica a Europei este slabita, batranul continent pastreaza cateva ascendente importante asupra Beijing-ului. Liderii europeni ar face bine sa nu le piarda caci un strateg chinez, numit Sun-Tzu, spunea ca o batalie poate fi castigata inainte de a incepe prin revendicarea unei pozitii politice si psihologice dominante.