Cine plătește onorariul de succes al avocatului – cel care câștigă sau cel care pierde procesul? Decizii contradictorii ale instanțelor / Curtea Supremă, solicitată să clarifice

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) a sesizat la finalul anului Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) cu un recurs în interesul legii vizând onorariul de succes pentru avocatul părții care câștigă un proces civil. În prezent, deciziile instanțelor sunt împărțite. Parchetul susține că partea care pierde procesul ar trebui să plătească onorariului de succes al avocatului celeilalte părți, care a câștigat procesul, motivând că o astfel de decizie ar aduce beneficii celor care nu își permit să plătească un avocat și ar ar spori disciplina procesuală, potrivit sesizării publicate pe site-ul PG.

În sesizarea transmisă ÎCCJ, Parchetul General (PG) arată că în urma verificărilor hotărârilor judecătorești definitive s-a constatat că în prezent este o practică neunitară la nivelul instanțelor. Soluțiile pronunțate de judecători sunt împărțite în două orientări complet diferite. 

Practică neunitară în instanțe

„Într-o primă orientare evidențiată din practica judiciară, s-a apreciat că onorariul de succes convenit între partea care a câștigat procesul și avocatul acesteia nu intră în noțiunea de cheltuieli de judecată, în sensul art. 451–453 din Codul de procedură civilă. Instanțele care s-au raliat acestei orientări jurisprudențiale au considerat că partea care a pierdut procesul nu poate fi obligată să suporte un asemenea onorariu, considerată o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar şi voluptoriu”, se arată în sesizarea înaintată de Parchetul General Instanței Supreme.

Alți judecători, în schimb, admit recuperarea onorariului de succes de la partea de la partea care pierde procesul, cu condiția ca acesta să fie unul rezonabil.

„În cea de-a doua orientare evidențiată din practica judiciară, s-a apreciat că onorariul de succes face parte din suma datorată de partea care a câștigat procesul către avocat și, în consecință, poate fi considerat o cheltuială de judecată, mai ales că nu există niciun text de lege care să îl excludă expressis verbis”, se menționează în sesizarea PG

Instanțele care s-au raliat celei de-a doua orientări juridice au considerat că posibilitatea de a solicita recuperarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de succes al avocatului nu poate fi exclusă de plano, fără o analiză temeinică.

La ce întrebare trebuie să răspundă Instanța Supremă

Nu s-a identificat nicio bază legală concretă în acest sens și nici vreun principiu general de drept potrivit căruia onorariul de succes al avocatului ar reprezenta exclusiv o bonificație voluptuară, nerecuperabilă pe cale judiciară, se mai arată în sesizarea transmisă ICCJ.

În contextul celor două interpretări, Instanța Supremă trebuie să clarifice următoarea chestiune de drept: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 451 – 453 din Codul de procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate să fie obligată, pe cale separată, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de succes cuvenit avocatului părții care a câștigat procesul?”.

Răspunsul Instanței Supreme va obliga instanțele să adopte o soluții unitare.

Ce susține Parchetului General

Parchetul General susține obligarea părții care pierde procesul civil la plata onorariului de succes a avocatului care câștigă litigiul. 

„Admiterea posibilității de recuperare a onorariilor de succes de la partea căzută în pretenții, sub controlul de necesitate și rezonabilitate efectuat de instanță, prezintă avantaje semnificative pentru buna înfăptuire a justiției, fără a periclita echilibrul intereselor procesuale. În primul rând, o asemenea soluție încurajează accesul la justiție al persoanelor care nu dispun de resurse financiare imediate pentru onorarii substanțiale. (…) În al doilea rând, perspectiva ca onorariul de succes convenit de partea care câștigă procesul să fie suportat de partea care cade în pretenții sporește responsabilitatea și disciplina procesuală”, notează PICCJ în sesizare.