Clanul Roman de Presa (de Ioan T. Morar)

Cita vreme a fost condus de Dumitru Tinu, un om cu aparenta blajina, Clubul Roman de Presa (inventia lui Tatulici) si-a pastrat, si el, aparenta de neutralitate.

Dumitru Tinu a reusit ca, sub aspectul sau de om cumpatat, sa cumpere pachetul majoritar de la „Adevarul”, fara sa se intrebe prea multa lume de unde avea atitia bani si, mai apoi, a reusit sa-l serveasca pe Taher in Consiliul de Administratie al hotelului Marriott, tot asa, fara valuri prea multe. Il ajutau aparentele.

Abia dupa disparitia sa in accident, opinia publica a patruns dincolo de aceste aparente si a aflat ca onorabilul domn Tinu avea o existenta dubla, cu o familie oficiala si alta neoficiala. Moartea sa a lasat multe lucruri incilcite si a tirit redactia in razboiul paternitatii lui Andrei Iucinu: „Pentru familie”.

Lupta scurta de succesiune la ziar s-a rezolvat simplu, Cristian Tudor Popescu a spulberat orice concurenta, era preferatul disparutului, purtatorul sau de scut. Succesiunea la Clubul Roman de Presa a subliniat comportamentul de clan al membrilor sai si l-a confirmat, de asemenea, tot pe Cristian Tudor Popescu: „Pentru regulile care ne tin impreuna”.

Cind vine un nas tinar, de obicei, vrea sa faca demonstratii de forta, vrea sa arate clar ca nu a fost ales intimplator, ca il recomanda calitatile sale, nu slabiciunea sefului pentru el. Orice cirtitor in front, orice contestatar este pedepsit exemplar. Ierarhiile se reasaza si se osifica imediat dupa aceea. Nou-venitul aduce un suflu nou.

„Cine nu e cu noi e impotriva noastra” e imperativul zilei. In cazul CRP, cei care gresesc fata de sacrosancta persoana a presedintelui, mai ales, sint pusi la zid si mitraliati: „gunoaie”, „ipochimeni”, „lifuroi rosii”, „maimutoi de presa”, „canale pestilentiale”.

Dupa aceste rafale adresate, atentie!, colegilor de breasla, CRP si CTP pregatesc si injunghierea finala, supunerea „cazului” in fata Consiliului de onoare. Nu voi insirui aici toate numele consiglierilor care apara onoarea in acest Clan, fosti pupincuristi ceausisti si actuali tertuitori de publicitate de la stat. Cu onoarea chiar e mai greu.

Ea nu e un tip de complicitate si nici ceva care se stabileste prin vot. Si nu cred ca se pot schimba multe cuvinte pe aceasta tema cu Horica Alexandrescu, Lucian Avramescu, Mihai Tatulici sau Dragos Seuleanu, vajnici consiglieri pe linie de onoare.

„Evenimentul zilei”, care a incalcat legea tacerii si a scris despre legaturile dintre Taher si Hrebenciuc cu Tinu si Popescu, trebuie ucis cu primul prilej. Si primul prilej a fost, e adevarat, unul nefericit, articolul regretabil despre Monica Macovei.

Dar nu „Adevarul” poate ridica piatra, si nici „Gandul”. Cit a fost in solda lui Hrebenciuc si a papat banii de publicitate ai guvernului Nastase, Cristian Tudor Popescu si echipa sa de la „Adevarul” au incalcat, cu buna stiinta, orice norma deontologica, publicind articole defaimatoare, fara sa ceara parerea celor atacati, stiind chiar ca nu e asa cum scriu.

Nu conta, banul sa vina! Si CRP nu s-a sesizat nici cind au aparut, in „Adevarul”, zeci de articole publicitare fara semnul P., nici cind CTP indemna, prin exemplu personal, sa nu mearga lumea la vot. Iar stirea falsa despre eliberarea ziaristilor data de Adrian Ursu, redactorul-sef de la „Gandul”, a fost o gafa care putea costa chiar viata ostaticilor.

Asta in cazul in care postasul le-ar fi preschimbat rapitorilor, cu de-a sila, abonamentul la „Adevarul” in abonament la „Gandul”!