Când și cum se va sfârși pandemia de COVID-19?
Indicatorul principal al sfârșitului pandemiei este așa numita imunitate de grup, dar în contextul apariție de noi variante SARS-CoV-2 și a unei rate variabile de vaccinare a populațiilor la nivel global răspunsul la întrebarea când se va sfârși pandemia de COVID-19 este unul determinat de mai multe variabile.
Ținând cont de dinamica valurile anterioare de creștere exponențială a numărului cazurilor de COVID-19, se preconizează că sfârșitul pandemiei va consta într-o reducere bruscă a numărului de cazuri, așa cum se observă și în România, urmată de o perioada mai lungă de timp caracterizată printr-un număr mic de cazuri, care însă poate fi urmată de perioade cu creșteri de cazuri dacă masurile de relaxare treptată sunt instituite prea curând.
Atât timp cât vor exista cazuri izolate, virusul va continua să circule o vreme și există oricând posibilitatea apariției de noi focare. De aceea, atingerea etapei de sfârșit a pandemiei necesită un efort susținut global concentrat în ceea ce privește: (1) accelerarea campaniilor de vaccinare, (2) actualizarea formulelor vaccinurilor actuale care să acopere noile variante virale și (3) dezvoltarea de terapii capabile să reducă numărul de spitalizări și numărul deceselor.
Care este rolul campaniilor de vaccinare?
Campaniile de vaccinare au fost utilizate extensiv pentru controlul infecțiilor de-a lungul istoriei. În prezent, avem dovezi clare că vaccinurile COVID-19 funcționează și că au redus rata de infectare și au prevenit apariția bolii. De aceea, o tranziție a Europei către normalitate este previzibilă spre sfârșitul anului.
În contextul apariție de noi variante SARS-CoV-2, dacă ne uitam la țările unde ratele de vaccinare au depășit 60% și unde varianta Delta a devenit dominată, vedem ca acestea raportează o creștere a ratei de infectare pe același model matematic similar valurilor anterioare, dar cu un număr redus al cazurilor grave care necesită spitalizare. Astfel, în Israel, rata de apariție a numărului de cazuri de COVID-19, determinată în proporție de 90% de noua variantă Delta a virusului, este situată la 10% față de valul anterior din ianuarie 2021.
Posibilitatea apariție și în România a unui val determinat de noile variante este reală, dar în ce măsură acest val va fi mai mic sau mai intens decât cele raportate acum de alte țări, va fi determinat specific de modul în care virusul SARS-CoV-2 se va răspândi la noi sub influența mai multor factori, determinantă rămânând rata de vaccinare care sa ne poată oferi imunitate de grup.
Există o limită a apariție de noi variante SARS-CoV-2?
Variantele virale sunt constituite de o combinație specifică de mutații ce pot conferi un fenotip nou care se poate traduce prin contagiozitate mărită, virulență sporită sau prin capacitatea de evadare față de anticorpii neutralizanți generați de vaccinurile actuale.
Mutațiile sunt modificări apărute în genomul viral din cauza erorilor de replicare. Mutațiile apar aleatoriu în tot genomul viral și pot avea efecte fenotipice sau pot fi neutre fenotipic – adică fără niciun efect în ceea ce privește contagiozitatea sau capacitatea de a induce forme mai grave ale bolii. Anumite mutații pot fi letale pentru virus și astfel de variante virale nu vor fi identificate la nivel populațional deoarece aceste variante virale își anulează capacitatea de replicare.
Se estimează ca o mutație se „stabilizează” la nivel populațional o dată la fiecare 11 zile, cu toate că acest proces nu este constant. Având în vedere că actuale vaccinuri oferă protecție într-o anumită măsură și pentru noile variante, se reduce rata de răspândire a virusului, apariția noilor variante și viteza de adaptare a variantelor virale.
Din punct de vedere matematic, exista o limită a numărului de mutații care pot apărea știind că genomul SARS-CoV-2 are aproximativ 30000 de „poziții” care pot fi ocupate de una dintre cele 4 baze azotate, adenina, citozina, guanina sau uracilul. Un calcul rapid ne arată că pot exista mai mult de 4 la puterea 30 (5 trilioane) de secvențe genomice posibile, dar nu ne bazăm stric in genetică pe această limită matematică.
Virusul SARS-CoV-2 va continua să se replice în gazdele umane la nivel global, erorile de replicare vor continua să genereze noi mutații care vor determina apariția unor variante noi care determină îngrijorare. Datele publicate recent au arătat însă că vaccinarea în masă acționează ca un factor cu rol de limitare a evoluției variantelor noi care au o rată mai mare de transmitere. Mai mult, diversitatea liniilor genetice evolutive ale virusului SARS-CoV-2 s-a diminuat la nivel global odată cu vaccinarea în masă a populației.
INTERVIURILE HotNews.ro