Confesiunile unui travestit

Majoritatea noilor cunostinte si a clientilor o stiu drept Kyley. In buletin il cheama altfel. N-a acceptat sa-i apara numele sau fotografia in ziar. Lucru de inteles pentru un travestit discret cum este el (sau ea). Apare zilnic, in schimb, la TV, in videoclipul unei trupe dance romanesti. Are 20 de ani, este hair-stilist si isi recunoaste din start orientarea homosexuala.

Printre referiri asupra propriei sale persoane, cind la masculin, cind la feminin si printre citeva „intepaturi” la adresa reporterului – a acceptat, totusi, sa raspunda la citeva intrebari. Pe care le-a gasit tipice pentru un heterosexual. Pentru un „straight”, cum zice Kyley.

„Travesti-ul, o exteriorizare a feminitatii”

Reporter: Ce inseamna pentru tine a fi travestit?

Kyley: Travestit, in acceptiunea universala, este un barbat imbracat in straie muieresti… Gay, mai mult ca sigur. A fi travestit echivaleaza, din punctul nostru de vedere, cu o exteriorizare a feminitatii. Nu are treaba cu atragerea potentialilor parteneri, cum poate crede orice prost. Oricum, eu nu sint travestit decit la show-uri.

„Incercam pantofii mamei”

– De cind te consideri a fi homosexual? Sau de cind ti-ai dat seama ca esti?

– Pe la 14 ani m-am simtit prima data atras de un barbat… Prima experienta „travesti” am avut-o cind am incercat pantofii mamei si o palarie neagra de-a ei… Prima experienta sexuala cu un barbat s-a intimplat mult mai incolo, mai bine spus mult mai incoace… pe la 17 ani. Am avut si o experienta cu o fata, pe la 16 ani, care m-a lasat rece.

– Cind au aflat familia si prietenii ca esti homosexual?

– Deja ai mei banuiau, de fapt era mai mult decit evident. Eu sint Taur si cind am ceva de spus, o spun, nu ma ascund… „Experienta” m-a invatat asta si pot spune ca un cerc de cenzura era deja „spart” sau, hai sa-i zic, depasit: mama, tata, fratele – cu el nici acum nu ma inteleg…

„Daca toti am fi gay, asta ar fi ultima generatie”

– Te simti atras de femei?

– Nu, nu ma atrag femeile, dar vreau sa am o familie. Nu acum, bine-nteles, dar mai incolo, da! Ideea e ca eu privesc putin diferit lucrurile. Si inteleg si de ce nu ne accepta Biserica. Bine, nu mai vorbesc de faptul ca multi clerici sint gay… De ce nu ne accepta Biserica sau de ce nu accepta pacatul sodomiei, cum este numit in dogma crestina? Pacat impotriva firii…

Uite ce inteleg eu ca inseamna asta: pacat impotriva firii, asta inseamna ca Dumnezeu a stabilit niste reguli ale jocului care inseamna viata in sine, perpetuarea speciei. Daca toti am fi gay, asta ar fi ultima generatie. Sfirsitul lumii ar fi mai mult decit previzibil.

Si atunci eu inteleg care este mesajul divin si fac urmatoarea distinctie, care de fapt nu-mi apartine mie in totalitate: sint gay de distractie, dar ma voi insura de dragul speciei umane.

– Adica vrei, cumva, sa intri „in rindul lumii”?

– Dar draga, stai asa… „Rindul lumii”… Auzi la el! Scuza-ma, dar nu sintem niste outsideri! Plecam de pe o pozitie gresita… Uite! Gay inseamna fashion, metrosexual. Iti spune ceva? Daca nu, iti spun eu! Mari designeri care au ca muza stilul gay, tipi „straight” (n.r., heterosexuali) care adopta stilul asta. Si sint foarte multi…

Uite, si tu esti printre ei! Crezi ca hainele mai mulate sau blugii taiati sint de alta inspiratie decit gay? Deci stai linistit! Sintem mai in rindul lumii decit crezi…

„Daca e barbat si e gay, mai e oare «barbat»?”

– Cum trebuie sa arate un barbat ca sa iti placa?

– Sa fie „straight”. Sau cel putin sa arate asa. Practic, e cam greu sa ai de-a face cu cineva care e „straight” convins. Pina la urma, daca sint gay, inseamna ca-mi plac barbatii. Si atunci de ce sa ma culc cu unu’ care e mai femeie ca mine? Noua ne plac barbatii si mergem pina mai incolo… daca e barbat, ar trebui sa fie atras de femei. Astea sint „regulile”, asa e firesc.

E si mai incitant asa pentru ca e mult mai inaccesibil. Daca e barbat si e gay, mai e oare „barbat”?! Eu zic ca nu prea mai e…

Nu am ce face! Gindurile astea ma incearca. Imi plac barbatii… Am ce face? „Da!”, ai spune. „Stapineste-te!” Dar de unde atita tarie de caracter din partea mea? Aici intervine rationamentul despre care ti-am vorbit mai devreme.

Totusi, a-mi satisface doar placerile sau, ma rog, pornirile, aduce a egoism si atunci unde e contributia mea la „marele plan”? Si de aici ajungem la ideea anterioara, cind vorbeam de casatorie de dragul perpetuarii speciei. A iubi barbatii are la baza instinctul si aduce a distractie… Ideea de a-ti trai viata…

Voi nu puteti intelege, totusi, de ce sintem atit de slabi si practicam sodomia si apoi ne intoarcem la femei. Sint o gramada de barbati care isi inseala nevestele si nimanui nu i se pare ceva in neregula. Eu daca voi fi casatorit si voi avea copii, cred ca mi-am indeplinit o obligatie. Deci voi avea relatii pasagere. Voi fi un gay insuratel…

„Noi sintem mai pasionali”

– Exista cupluri stabile la gay? Te afisezi cu partenerul oriunde?

– Nu ma pot afisa prea mult in cercurile hetero pentru ca e clar ca nu sint bine vazuta, dar in cercurile noastre, de exemplu in club, da. Tipii gay sint foarte posesivi. Uite, propun urmatorul scenariu. Esti gay si vrei partener. Care este plaja ta de oportunitati cind vine vorba de alegerea partenerului? Este mult redusa in comparatie cu varianta „straight”.

Cu pina de zece ori mai mult fata de perspectiva hetero. Deci apare o problema: daca faci mofturi, va trebui sa te muncesti de zece ori mai mult ca sa-ti gasesti un partener, iar de-aici ideea de fidelitate nu numai ca pare plauzibila, dar este, de fapt, singura solutie de a nu fi gay doar cu numele si doar de a avea tot arsenalul de gesturi si apucaturi.

Deci cred ca sintem mai pasionali in primul rind datorita acestui principiu al raritatii, al lipsei de oportunitati, de alternative. (A consemnat Dragos STAN)

Capitala, mai toleranta

– Crezi ca in ultimii ani s-a mai schimbat perceptia oamenilor hetero asupra homosexualilor?

– Da. In mare masura da, dar tot in zone centrale si cind zic asta ma refer la pozitionare sociala mai mult decit geografica. Pot spune ca discrepanta dintre provincie si Capitala, dintre centru si periferie, din punctul asta de vedere, a devenit tot mai mare.

Asta datorita plafonarii in gindire care a aparut la nivelul periferic, pe de o parte, si evolutiei gindirii tolerante a celor care stau „pe linga bulevard”.