Controlul auditiv la naștere și testele de auz periodice sunt esențiale. Cum își pot da seama părinții că un copil nu aude

Testele de auz de rutină la copii sunt necesare pentru a identifica din timp eventuale probleme. Deși deficiențele grave de auz în timpul copilăriei sunt rare, testarea precoce ajută la identificarea și gestionarea lor rapidă.

Chiar și o ușoară pierdere a auzului în copilărie poate cauza dificultăți în ceea ce privește vorbirea, limbajul, procesul de învățare și abilitățile sociale. De aceea, controlul auditiv la naștere și evaluările regulate, sunt esențiale. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 360 de milioane de persoane din întreaga lume, adică 5% din populația globală, se confruntă cu deficiențe de auz invalidante. Dintre aceștia, aproape 32 de milioane sunt copii.

Când și cu ce frecvență se fac teste de auz la copii

Este extrem de important ca problemele auditive să fie detectate cât mai devreme posibil, pentru că tratamentele începute înainte ca bebelușul să împlinească 6 luni sunt, de obicei, mai eficiente. Acesta este motivul pentru care toți nou-născuții sunt supuși unui test de screening auditiv înainte de a părăsi maternitatea.

În cazul în care bebelușul nu a făcut un astfel de test la naștere, este important să-i fie evaluat auzul în primele trei săptămâni de viață. Un rezultat negativ la testul auditiv nu indică neapărat o pierdere a auzului, dar sugerează necesitatea unei evaluări auditive complete în următoarele trei luni. În cazul în care se confirmă existența unei deficiențe de auz, tratamentul trebuie început imediat.

Este important ca verificarea auzului să continue pe parcursul controalelor medicale periodice ale copilului. Testările auditive de screening sunt recomandate la următoarele vârste:

• 4, 5, 6, 8 și 10 ani;
• perioada preadolescenței;
• perioada adolescenței.

De asemenea, se recomandă teste auditive ori de câte ori există îngrijorări specifice legate de auz.

Teste de auz pentru nou-născuți

Există 2 tipuri principale de screening auditiv pentru nou-născuți. Acestea pot fi folosite separat sau împreună:

• Emisiile otoacustice (OAE): urechea captează sunete din mediul înconjurător și le transformă în mesaje pe care creierul le poate înțelege. Dar uneori aceste mesaje nu sunt transmise corect sau sunt distorsionate. Atunci când se întâmplă acest lucru, medicii verifică dacă cohlea (organul auditiv, care creează aceste mesaje) funcționează corect. În timpul testului, medicul introduce în fiecare canal auditiv niște căști moi. Acestea au vârfuri mici și flexibile din spumă și emit sunete de înaltă și joasă frecvență. Apoi, aparatul înregistrează răspunsul dat de celulele externe ale cohleei. Acest test este nedureros și durează doar câteva minute. Se efectuează în timpul somnului bebelușului;
• Răspunsul auditiv al trunchiului cerebral (ABR): un test care folosește electrozi atașați cu adeziv pe scalpul bebelușului. În timp ce bebelușul doarme, sunt generate sunete tip click prin căști în urechile bebelușului. Testul măsoară activitatea nervului auditiv. Ca și în cazul OAE, acest test este nedureros și durează doar câteva minute.

Dacă testele de screening detectează o pierdere a auzului, sunt necesare mai multe investigații. Bebelușii cu deficiențe de auz ar trebui identificați până la vârsta de 3 luni. Apoi tratamentul poate începe înainte de 6 luni, un moment important pentru dezvoltarea vorbirii și a limbajului.

Teste de auz pentru sugari (0 luni – 1 an)

Evaluarea auzului bebelușilor poate include, pe lângă testele OAE și ABR și audiometria comportamentală. Acest test de screening este folosit pentru a observa comportamentul bebelușului ca răspuns la anumite sunete.

Teste de auz pentru un copii mici (1 – 3 ani)

Evaluarea auzului copiilor mici poate include testele menționate mai sus, dar și următoarele:

• Audiometria prin joacă: este un test care folosește un aparat electric pentru a emite sunete la diferite nivele de volum și frecvență în urechile copilului. Copilul este adesea echipat cu căști speciale pentru a asculta sunetele. Acest test este adaptat ușor pentru copiii mici și transformat într-un joc. Copilul este încurajat să interacționeze cu o jucărie (cum ar fi atingerea sau mișcarea unei jucării) de fiecare dată când aude un sunet. Reușita testului depinde de colaborarea copilului, care nu poate fi întotdeauna obținută;
• Audiometria de reîntărire vizuală (VRA): este un test în care copilul este încurajat să se uite către o sursă de sunet. Atunci când copilul dă un răspuns corect, este recompensat printr-un stimul vizual. Acesta poate fi o jucărie care se mișcă sau o lumină care clipește.

Teste de auz pentru pentru copii de 3-4 ani

Evaluarea auzului la vârsta de 3 sau 4 ani poate include testele menționate mai sus, împreună cu următoarele:

• Audiograma cu ton pur: este un test în care copilul poartă căști speciale, iar un dispozitiv electric produce sunete la diferite volume și înălțimi în urechile copilului. Copilul este rugat să reacționeze într-un anumit fel atunci când aude tonul în căști;
• Timpanometria: este un test care ajuta la descoperirea modului în care funcționează urechea mijlocie. Nu indică dacă copilul aude sau nu. Dar ajută la detectarea oricăror modificări de presiune în urechea mijlocie, cum ar fi lichidul din spatele timpanului sau o perforație a timpanului. Acesta este un test dificil de realizat la copiii mai mici deoarece copilul trebuie să stea foarte liniștit și să nu plângă, să vorbească sau să se miște.

Cum își pot da seama părinții când copilul nu aude bine

Deși auzul copilul va fi evaluat periodic pe măsură ce crește, este important ca și părinții să fie atenți la eventuale semne care ar putea indica probleme.

La copiii mai mari, semnele unei posibile deficiențe de auz pot include:

• lipsa de atenție sau dificultățile de concentrare;
• lipsa de reacție când i se strigă numele;
• vorbitul tare și menținerea volumului crescut la televizor;
• dificultatea de a localiza de unde vine un sunet;
• pronunțarea greșită a cuvintelor;
• modificări ale performanțelor școlare.

Dacă identifică semne de pierdere a auzului, părinții ar trebui să se adreseze mai întâi medicului pediatru sau medicului de familie.

Ce este de făcut după testările auditive

Dacă screeningul auditiv al copilului este normal, de obicei, nu va avea nevoie de alte teste auditive până la următorul test de rutină, decât dacă părinții au anumite îngrijorări în această privință și prefer o evaluare mai complexă.

În cazul în care rezultatele testelor complete de auz indică o deficiență de auz acestea vor oferi informații despre severitate, care ureche este mai afectată și dacă pierderea auzului este de tip conductivă, senzorineurală sau mixtă.

În situația pierderii auditive conductive, tratamentul poate restabili auzul copilului. Modalitatea de tratament depinde de factorii care împiedică sunetul să ajungă la urechea internă. Aceasta poate implica îndepărtarea cerumenului, drenarea fluidului sau efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru corectarea problemelor cu timpanul sau oasele urechii.

În cazul pierderii auditive senzorineurale, hipoacuzia este permanentă. Cu toate acestea, auzul copilului ar putea fi îmbunătățit cu ajutorul protezelor auditive sau printr-o intervenție chirurgicală pentru implantarea unui dispozitiv numit implant cohlear. Acest tip de dispositive sunt disponibile și în România.

Alte opțiuni de tratament și suport pentru pierderea auzului la copii includ:

• Colaborarea cu profesioniști care pot ajuta copiii și familiile acestora să învețe să comunice prin diverse modalități, cum ar fi învățarea limbajului semnelor sau citirea pe buze;
• Acordarea de sprijin educațional pentru dezvoltarea abilităților de comunicare;
• Diverse dispozitive de asistență.

Sursa foto: Dreamstime.com