Copiii cu forme ușoare de dislexie pot trece neobservați până la 10-12 ani! Semne timpurii pe care părinții nu ar trebui să le ignore

Un copil cu dislexie poate părea că „se împiedică” de litere sau cuvinte. Încearcă din greu să citească, dar adesea omite sau inversează litere, citește lent și nesigur. Abia spre finalul clasei a II-a, un astfel de copil, dacă este investigat, poate primi diagnosticul de dislexic. Copiii cu forme ușoare de dislexie pot trece neobservați chiar până în clasa a IV-a, când cerințele academice devin mai complexe, iar dificultățile de citire și înțelegere a textului devin mai evidente. Cu toate acestea, psihologii atrag atenția asupra unor semne timpurii ale existenței dislexiei, la care părinții ar trebui să fie atenți.

La grădiniță, copiii cu dislexie pot părea visători sau mai puțin interesați de activitățile care implică limbajul. De exemplu, în timp ce majoritatea copiilor repetă cu ușurință o poezie scurtă, un copil dislexic se poticnește și uită versurile, chiar dacă o aude zilnic. Un alt semn al unui copil cu dislexie ar putea să fie evitarea jocurile cu rime, pentru că nu poate asocia corect sunetele. Alți copii pot confunda ordinea silabelor – adică ar putea spune „pagapal” în loc de „papagal”. Este normal ca, în primii ani de viață, copiii să pronunțe greșit anumite cuvinte, deoarece abilitățile lor de vorbire și limbaj sunt în plină dezvoltare. De regulă, până la vârsta de 3-4 ani, majoritatea copiilor își îmbunătățesc claritatea vorbirii și pronunția. Este esențial ca părinții să monitorizeze dezvoltarea limbajului copilului și, dacă observă astfel de semne persistente după vârsta de 4 ani, să consulte un specialist pentru o evaluare detaliată.

Ce este dislexia? 

Dislexia este o tulburare specifică de învățare caracterizată prin dificultăți persistente în recunoașterea literelor, cuvintelor și a textului scris, fără a afecta inteligența copilului. Tulburările specifice de învățare (TSI) se referă la o varietate de dificultăți de învățare a cititului (dislexia), scrisului (disgrafia), calculului și raționamentului matematic (discalculia). Studiile internaționale arată că aproximativ 10% dintre copii au dislexie, iar în România, potrivit Asociației București pentru Copii Dislexici (ABCD), numărul acestora este estimat la peste 200.000.

Care sunt semnele timpurii ale dislexiei la copii

Dislexia nu devine evidentă doar la momentul învățării cititului. Printre semnele timpurii se numără dificultățile în a pronunța corect cuvintele, în a recita poezii simple, în a memora alfabetul sau a diferenția „dreapta” de „stânga”. 

Iată câteva semne comune la care trebuie să fiți atenți pe măsură ce copiii se dezvoltă, care pot ajuta la identificarea dislexiei:

• Întâmpină dificultăți în învățarea poeziilor de grădiniță. Copiii pot avea dificultăți să-și amintească sau să recite rime simple precum „Cățeluș cu părul creț”. Acest lucru se datorează faptului că copiilor cu dislexie le poate fi dificil să recunoască cuvintele care rimează sau să împartă cuvintele în sunete individuale.
• Are o dezvoltare lentă a vorbirii. Unii copii dislexici ar putea începe să vorbească mai târziu decât prietenii lor de aceeași vârstă sau ar putea avea probleme în a se exprima clar. Copiii cu dislexie se luptă adesea cu procesarea fonologică, care le poate afecta capacitatea de a produce sunete de vorbire cu acuratețe. La 3-4 ani, încă pronunță incorect multe cuvinte și are dificultăți în a forma propoziții coerente.
• Are dificultăți în a învăța să recite alfabetul. Amintirea ordinii literelor sau asocierea literelor cu sunetele lor poate fi o provocare pentru copiii dislexici. Acest lucru este legat de dificultățile în memoria secvențială și corespondența fonem-grafem, care sunt frecvente în dislexie. Un copil dislexic întâmpină probleme în reținerea ordinii zilelor săptămânii sau în înțelegerea cronologiei evenimentelor unei povești;
• Se luptă să ducă la bun sfârșit mai multe instrucțiuni. Dacă i se cere să aducă „pixul roșu și caietul albastru”, poate aduce doar unul dintre ele sau altceva. Când uită anumite instrucțiuni sau amestecă ordinea pașilor unei cerințe, acestea pot fi un semne de dislexie la copii. Toate acestea din cauza provocărilor legate de memoria de lucru și secvențierea, care sunt adesea asociate cu dislexia. 
• E confuz în privința cuvintelor direcționale. Cuvinte precum „stânga” și „dreapta” sau „sus” și „jos” pot fi confuze pentru copiii cu dislexie. Această confuzie spațială și direcțională este o caracteristică comună a dislexiei, persistând adesea la vârsta adultă.
• Are dificultăți cu memoria pe termen scurt. Copiii pot avea dificultăți în a-și aminti informațiile care tocmai le-au fost spuse, cum ar fi numele unui prieten sau instrucțiuni simple. Acest lucru se datorează faptului că dislexia poate afecta memoria de lucru, care este responsabilă pentru păstrarea și procesarea temporară a informațiilor. Poate uita, spre exemplu, cum se numește un obiect comun, precum „lingură”, și spune în schimb „chestia pentru mâncat”.
• Poate pronunța neobișnuit anumite cuvinte. Poate spune „elefanț” în loc de „elefant” sau „parmașan” în loc de „parmezan”.

Identificarea timpurie a semnelor dislexiei poate face o diferență uriașă în dezvoltarea educațională a unui copil. Identificarea timpurie a semnelor dislexiei înseamnă obținerea sprijinului potrivit pe măsură ce copilul își începe călătoria academică.

Importanță sprijinului timpuriu

Tulburările de învățare nu sunt o formă de retard psihic! Copiii care suferă de tulburări de învățare au o inteligență normală sau peste medie. Este vorba de incapacitatea creierului de a procesa informațiile primite, făcând astfel dificilă înțelegerea lor. Este, dacă vreți, o problemă de „traducere”. 

Diagnosticarea precoce este crucială. Un copil care nu primește sprijin adecvat poate dezvolta anxietate, lipsă de motivație sau chiar respingerea completă a activităților academice. Asociația București pentru Copii Dislexici recomandă metoda de studiu în 5 pași: 

• citirea ghidată a textului de către părinte;
• rezumarea orală a conținutului;
• realizarea unor hărți conceptuale vizuale;
• repetarea informațiilor în mai multe sesiuni scurte;
• folosirea hărților vizuale la școală. 

Pe site-ul asociației pentru copiii dislexici, regăsiți o mulțime de alte resurse pentru părinții de copii cu dislexie (dar și alte tulburări specifice de învățare), ghiduri practice, terapii de specialitate și evenimente dedicate părinților.

Cum și cine poate diagnostica dislexia

Diagnosticarea dislexiei este un proces complex care necesită evaluarea de către o echipă multidisciplinară de specialiști. Aceasta include psihologi clinicieni, logopezi și, în unele cazuri, medici neurologi sau psihiatri. Scopul este de a identifica dificultățile specifice de învățare și de a exclude alte posibile cauze ale problemelor de citire și scriere.

Pașii pentru obținerea unui diagnostic corect al dislexiei:

1. Observarea inițială. Părinții și cadrele didactice pot observa semne precum dificultăți în recunoașterea literelor, probleme de pronunție sau evitarea activităților care implică cititul.
2. Evaluarea psihologică complexă. Un psiholog clinician va realiza teste standardizate pentru a evalua funcțiile cognitive, abilitățile de citire, scriere și înțelegere, precum și eventualele probleme emoționale sau comportamentale asociate. Această evaluare este esențială pentru a diferenția dislexia de alte tulburări. 
3. Evaluarea logopedică. Un logoped va analiza competențele lingvistice ale copilului, inclusiv pronunția, fluența verbală și capacitatea de a înțelege și utiliza limbajul.
4. Consultul medical. În anumite situații, poate fi necesară o evaluare neurologică sau psihiatrică pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea cauza simptome similare.

Unde se poate realiza evaluarea pentru dislexie și cum pot ajuta părinții

Este esențial ca evaluarea să fie realizată de specialiști acreditați, cu experiență în diagnosticarea tulburărilor specifice de învățare, pentru a asigura un plan de intervenție adecvat și personalizat.

Charlotte Gater este șefa departamentului de curriculum la Explore Learning, o organizație dedicată sprijinirii educației copiilor. În această calitate, ea oferă sfaturi și resurse pentru părinți și educatori, concentrându-se pe adaptarea la nevoile diverse de învățare ale copiilor. Iată care sunt sfaturile ei pentru părinții ai căror copii au dislexie:

1. Folosiți mai multe simțuri în procesul de învățare. Combinați activitățile vizuale, cu cele auditive și practice. Pentru copiii mai mici, folosiți plastilină pentru a forma litere și cântați cu ei literele alfabetului. Copiii mai mari pot fi ajutați prin folosirea unor coduri de culori pentru diferite părți ale vorbirii sau prin crearea de hărți mentale pentru structurile poveștii.
2. Împărțiți sarcinile în pași mai mici. Sarcinile mari pot fi copleșitoare pentru copiii dislexici. Listele de verificare vizuale sunt utile pentru copiii mai mici, în timp ce aplicațiile digitale de gestionare a sarcinilor pot fi utile pentru copiii mai mari și adolescenți. Sărbătoriți când pașii sunt finalizați indiferent de vârstă, pentru a menține motivația.
3. Acordați timp suplimentar pentru citit și scris. Reduceți presiunea timpului pentru a ajuta copiii să proceseze informațiile mai eficient. Pentru elevii mai mici, prelungiți ora poveștii sau folosiți clepsidrele cu nisip în sarcinile de scriere pentru a face timpul vizual. Pentru copiii mai mari, acordați mai mult timp pentru teme și lectură. Creați un spațiu liniștit acasă pentru studiu și încurajați pauzele regulate pentru a menține concentrarea.
4. Ajutați-vă de tehnologie. O platformă online în limba română dedicată copiilor cu dislexie este VoxiKids. Aplicația oferă peste 100 de jocuri educative gratuite, 400 de exerciții educative și are peste 3.000 de sunete înregistrate. Poate fi accesată de copii, părinți și specialiști de oriunde. O altă aplicație utilă este Narakeet, care transformă textul în voce. Se poate folosi și în limba română pentru sarcini de scriere. Elevii de liceu ar putea găsi instrumente de recunoaștere vocală utile pentru luarea notițelor în timp ce un software de verificare gramaticală este util pentru rafinarea lucrărilor scrise.
5. Concentrați-vă pe punctele forte. Identificați și lăudați zonele în care copilul excelează pentru a-și construi încrederea și motivația. Pentru elevii de școală primară, acest lucru ar putea ajuta să le lăudați creativitatea în povești sau abilitățile în activitățile practice. Copiii mai mari ar putea fi încurajați să se alăture cluburilor sau să se angajeze în proiecte legate de punctele lor forte, fie că este vorba de știință, artă sau sport. Pentru elevii de gimnaziu, îndrumați-i către materii opționale și activități extracurriculare care se aliniază cu talentele și interesele lor.

Dislexia poate reprezenta o provocare, dar cu sprijinul adecvat, copiii pot atinge succesul academic. Iar părinții joacă un rol esențial în recunoașterea semnelor timpurii și oferirea sprijinului necesar.