Copiii dezrădăcinați ai românilor plecați în străinătate. „Părinții se integrează, găsesc un job, sunt mai bine plătiți, dar asta nu e mereu și binele copiilor”
Florentina Ciolacu este psiholog și psihoterapeut de familie și a lucrat timp de cinci ani și jumătate într-un centru de consiliere familială din Germania. Era chemată în școli și grădinițe când copiii imigranților refuzau să meargă la cursuri, împingeau alți copii sau ajungeau să fie considerați „o problemă”. A lucrat cu familii din 23 de culturi diferite și cunoaște direct provocările românilor care au plecat pentru un loc de muncă și un trai mai bun fără să știe cât de scump poate fi acest „mai bine” pentru copiii lor. În prezent, revenită în România, continuă să consilieze familii rămase în diaspora, dar și părinți și copii întorși în țară, pentru care revenirea acasă înseamnă, din nou, adaptare.
Florentina Ciolacu a plecat din România din motive profesionale. A susținut un concurs, a obținut postul și a ajuns să lucreze ca psiholog și psihoterapeut de familie într-un centru de consiliere familială interculturală din Bavaria. Departamentul oferea sprijin persoanelor și familiilor cu istoric de migrație sau azil. A lucrat acolo între anii 2019-2024 cu familii din Europa, Africa și Asia. În centrul de consiliere, terapia nu se desfășura întotdeauna între pereții cabinetului. Era chemată la școli și grădinițe, discuta cu profesorii, cu medicii și cu serviciile sociale, însoțea familiile la consultații și încerca să facă să se înțeleagă două lumi care foloseau nu doar limbi, ci și reguli diferite. „Eram, să spunem, limba lor de comunicare, numitorul comun. Intermediam foarte mult între familie și instituțiile oficiale”.
În cazul românilor, avantajul nu era doar că le vorbea limba. Cunoștea societatea din care plecaseră, felul în care își creșteau copiii, valorile și așteptările cu care ajungeau în Germania. În același timp, învățase cum funcționau instituțiile germane și putea explica fiecărei părți regulile și reacțiile celeilalte. Era chemată atunci când un copil nu vorbea, refuza să meargă la grădiniță sau la școală, devenea agitat sau manifesta alte comportamente considerate problematice. În unele dintre cazurile evaluate de ea, comportamentul copilului era o reacție la faptul că nu înțelegea limba, era izolat, respins sau nu se simțea în siguranță în mediul respectiv. „Orice manifestare îngrijorătoare care apare la un moment dat și nu exista înainte în comportamentul copilului este un alt limbaj prin care el povestește ce i se întâmplă”, spune Florentina Ciolacu.
Citește continuarea articolului AICI.