Copiii, încotro?

Este controversată declarația ministrului sănătății Mihai Costache privind copiii abandonați de părinții plecați la muncă în străinătate, care dezvoltă diverse simptomatologii și patologii, printre care și autismul? Voi argumenta de ce, în opinia mea, nu este, fără a intra în detalii privind legătura între spectrul autismului și psihopatie, întrucât nu este specialitatea mea și cercetările în acest domeniu sunt la început de drum (însă pentru cei interesați voi pune referințe la final):

1) Studiile științifice din ultimii 20 de ani (da, sunt foarte recente, din păcate, și deloc la noi în țară) arată că neglijarea copiilor – mai mult chiar decât abuzul fizic (bătaia) sau emoțional au un impact devastator asupra dezvoltării creierului unui copil. De ce? O supoziție a oamenilor de știință este aceea că pur și simplu creierul unui copil nu poate înțelege neglijența față de el. Orice ființă umană înțelege instinctual violența – fizică sau psihologică – dar nu înțelege indiferența (dispariția – ghosting, tăcerea nejustificată – silent treatment) și nepăsarea crâncenă cu privire la nevoile și cerințele unui copil.

2) Impactul asupra creierului este extrem de traumatic în perioada cuprinsă între 0 și 3 ani, vârstă critică pentru dezvoltarea creierului. Absența mamei, mai ales, dar și a celuilalt părinte, din cauze pe care copilul nu le poate înțelege, percepe doar abandonul și respingerea, generează mecanisme automate de apărare ale copilului care blochează dezvoltarea creierului responsabilă cu emoțiile, deci creierul acestor copii nu va fi activat pe zona cerebrală care va rămâne (s-a constatat prin scanarea creierului, gri, fără a fi activată), ceea ce împiedică dezvoltarea armonioasă a acestor copii și tulburări de comportament, deseori antisociale și patologii din spectrul psihopatiei, narcisismului patologic, borderline și multe altele. Din nefericire, de multe ori se declanșează un complex de tulburări.

3) Dacă în perioada critică dintre 0 și 3 ani copilul este plasat alături de un întreținător atent, în familii adoptive sau în case de plasament sau alături de o rudă capabilă să îl crească șansele de recuperare există. După vârsta de 3 ani, în cazurile de abandon, neglijare totală, tratamente rele, nu mai există posibilitatea recuperării creierului acestor copii, ei vor fi traumatizați pe viață. Nu există remediu psihiatric, psihologic sau medicamentos pentru dereglări ale creierului de acest tip, care generează tulburări patologice de comportament.

4) Viitorul acestor copii este sumbru: vor fi niște adulți inadaptați, antisociali, incapabili să se integreze în societate. Abandonul lor de către stat constituie un risc major pentru o societate cu adulți funcționali și pe deplin dezvoltați. România are deja o traumă colectivă majoră cu zecile de mii de orfani abandonați statului, care au fost sacrificați unui sistem inuman și profund psihopatic, așa cum a fost România comunistă, cu mentalitate bolșevică, disprețuind individualitatea și ființa umană.

În acest moment, România face prea puțin pentru copiii abandonați și perpetuează un ciclu extrem de vicios. Soarta acestor copii, fie abandonați în instituții, fie lăsați singuri de izbeliște, în grija unor rude cărora nu le pasă, trebuie să devină o prioritate națională de sănătate publică. Într-un studiu făcut de UNDP și UNICEF în anii 2006 – 2007 s-a constatat că acești copii ai emigranților de muncă rămân ai nimănui, abandonează școala, devin alcoolici la vârste foarte mici și sunt expuși pericolului răpirii sau abuzurilor sexuale. Acești copii sunt complet alienați și au, fără excepție, un spectru larg de patologii comportamentale. Studiul a fost coordonat de prof. Dumitru Sandu, încerc să îl găsesc și îl pun în comentarii. De asemenea, studiul de 16 ani privind copiii neglijați din România a fost coordonat de neurologul american Charles Nelson, împreună cu o echipă din România, venind în fiecare an aici în acest scop (info în referințe). Așadar, înainte critica, să ne gândim mai degrabă la fond: sănătatea mentală a viitorilor adulți, care sunt acum abandonați, copii fiind, de două ori – de părinți și de stat, fără ca nimeni să gândească politici pe termen lung și mecanisme de monitorizare și ajutor (de exemplu, alocațiile pentru copii să meargă la întreținătorul real, nu cel din acte sau dacă acesta nu există să fie instituit în regim de urgență, prin instanță, tutori specializați în cazuri de copii cu dificultăți).

Cred că noul guvern liberal condus de Ludovic Orban ar trebui ca de urgență să instituie un comitet interguvernamental între Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, Ministerul Educației și Ministerul Finanțelor pentru a găsi soluțiile adecvate pentru salvarea și sprijinirea dezvoltării psiho-fizice și emoționale a acestor copii și ajutorarea financiară a întreținătorilor lor, cu soluții similare găsite în alte state (de exemplu, în unele state americane, bunicii care au grijă de nepoții lor beneficiază de anumite programe de asistență financiară, ceea ce stimulează familiile nevoiașe să apeleze la bunici, iar aceștia din urmă nu mai resimt ca împovărătoare grija nepoților). Nu în ultimul rând, trebuie să începem dezbaterea națională atât de mult amânată pe tema dezinstituționalizării (închiderea tuturor instituțiilor de stat și înlocuirea lor cu centre de plasament și familii foster) și redeschiderea adopțiilor internaționale, precum și facilitarea adopțiilor interne, adopția fiind singura soluție echitabilă și în interesul superior al copiilor. A sosit momentul să considerăm copiii României o prioritate națională absolută, dacă vrem să avem o țară echilibrată și sănătoasă în viitoarele decenii. Un prim pas a fost făcut prin numirea unei persoane specializată în acest domeniu, Maria-Mădălina Turza, la Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție. Să continuăm, prin dezbateri serioase, cu soluții serioase gândite pe termen lung, în interesul beneficiarilor, nicidecum pentru exerciții politice sau de imagine, că astfel de demagogii am tot avut în ultimii 30 de ani, cu zeci de rapoarte publicate și nicio măsură la nivel de politici.

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe Contributors.ro