Copilul meu contra copilului lui. Mărturia unei mame aflate la a doua căsnicie
Ea îl iubește pe El. El o iubește pe Ea. Ea iubește copilul lui, El iubește copilul ei și vor să-i crească frumos pe amândoi, împreună, fără să facă diferențe între ei. Foarte frumos. Până aici e chiar perfect. Dar se iubesc și copiii între ei? Aici pot să apară problemele. Și de la probleme să apară rupturile. Iar rupturile care apar din cauza conflictelor dintre cei doi copii sunt ireparabile.
Am fost în bocancii ăștia… Și chiar dacă ruptura nu a fost din cauza copilului lui, tot ce am trăit, toate lucrurile la care am închis ochii cu răbdarea și înțelegerea omului matur, toată toleranța pe care am arătat-o scrâșnind din dinți, toate m-au durut și nu pot să le uit.
Visând la împăcarea părinților
Eu aveam fata, dintr-o relație anterioară. Lui, la divorț, i se încredințase băiatul, iar fostei soții, fata.
Foarte des, în weekend-uri și vacanțe, făceau schimb de copii. Era normal și frumos să se întâmple așa. Fata lui era cu patru ani mai mare decât a mea, iar băiatul cu doi. Fata lui și fata mea aveau o relație absolut minunată. La fel și eu. Abia așteptam schimbul de copii. Îmi era dragă, cu atât mai mult cu cât avea o foarte ușoară întârziere mentală, era un copil bun, cuminte, iubitor. Băiatul însă…